Jurnalul unui Președinte iubit de popor (5)

Candidații la alegerile prezidențiale au tot felul de sloganuri aiuristice. Să ne întoarcem la Constituție! Să ne întoarcem către popor! Și multe altele asemenea, ridicole, amuzante, idioate, tâmpite sau triste. Eu le-aș zice, tuturor politicienilor din țara asta, să ne întoarcem la ale noastre. Păi nu? De ce trebuie să ne prostim mereu? Mai ales că acum cometa aia stranie perpelește imaginația a milioane de oameni! Dar uite că, uneori, asemenea sloganuri prind la oameni, sunt crezute, sunt memorate cu sfințenie. Am întâlnit, mergând prin țară tot felul de oameni inimoși care îmi aduceau aminte sloganurile pe care echipa mea le-a lansat în campania electorală. Nu mi-e rușine să recunosc, multe le-am uitat. Frecușul politic, realitățile nervoase, confruntările, greșelile, defectele, năzuințele, neputințele, evenimentele neașteptate, adversarii de azi, prietenii de ieri, catastrofele, eclipsa, cometa, ninsoarea, spectrul incendiului atomic, mișcările geostrategice surprinzătoare și perverse, toate, te îndepărtează de ideile așa-zis mărețe pe care le-ai vehiculat în timpul campaniei electorale. Chiar dacă sunt eu căpos, tot a trebuit să cedez uneori, a trebuit să-mi plătesc într-un fel sau altul datoriile. Unele datorii le-am făcut prostește, altele pentru că am făcut calcule greșite. N-am avut perspectivă, n-am avut viziune, n-am evaluat corect situația. Unele greșeli sunt minore, altele uriașe. Am de toate la activ, nu mă plâng. Un candidat credibil și cu șanse e o țintă sigură. Și de neratat. Nu e prima oară în istorie când se întâmplă. După aflarea rezultatului alegerilor, telefoanele încep să sune, primești mesaje, uneori rugăminți, alteori aluzii, chiar și amenințări. Dacă nu știi să fandezi, să faci piruete, dacă ești inimos și bun la suflet s-ar putea s-o iei pe coajă. Îmi aduc aminte că socialistul care, la un moment dat, a avut o funcție înaltă la Comandamentul Militar Lărgit al Conglomeratului Oceanic, chiar în noaptea alegerilor, a fost, la ordin, acasă la un borfaș care, mai mulți ani, a pozat în figura unui mare miliardar. Ce mizerie! Ba nu, aș spune, mai bine, ce prostie crasă. Dar pe mine m-a ferit Dumnezeu să fiu la mâna cuiva. Am făcut greșeli prostești, trebuie să recunosc, dar n-am ajuns niciodată la mâna cuiva. Am fost prins în corzi dar, în box, să ajungi în corzi, poate însemna să-ți iei avânt atunci când toată lumea se așteaptă mai puțin. E o tehnică pe care o pricepi destul de greu și pe care puțini, dar foarte puțini, știu s-o folosească cu succes. Mie mi-a ieșit de câteva ori. N-a fost ușor dar efectul a fost teribil. Desigur, analiștii politici ai televiziunilor au întors mișcarea mea pe toate fețele. De fapt asta e treaba lor, nu-i așa, sigur că e așa! Dar oricât aș vrea, nu mă pot împotrivi schimbării. Schimbarea e dușmanul oricărui Președinte. Oricât ar fi el de perspicace, de șiret, de inteligent, de pervers, de fățarnic, de convins în sinea lui că el e uns cu toate alifiile, schimbarea îi va juca feste de neimaginat. Lumea se schimbă neîncetat. Azi nimic nu mai e ca ieri. E un adevăr pe care mulți Președinți nu l-au luat în seamă sau nu l-au știut sau au refuzat să-l vadă așa cum e el, monstruos, nemilos și neiertător, surprinzător. Într-o lume deschisă ca a noastră, oamenii devin vehicule care circulă cu o viteză amețitoare. De exemplu, amanta unuia dintre cei mai fioroși generali din serviciile noastre secrete a ajuns, ce surpriză pentru toată lumea, în grațiile guvernului din Țara Lalelelor. Pentru mine nu a fost însă o surpriză. Știam de mai multă vreme între serviciile noastre secrete și serviciile secrete din Țara Lalelelor sunt tot felul de contacte. Asta e și bine dar e și rău. Numai că în lumea spionajului mondial nu există bine și rău. Există interese ascunse. Un adevăr zdrobitor? Hai să fim serioși, nu suntem copii! Astăzi lucrurile astea nu mai reprezintă o noutate sau un spațiu rezervat celor inițiați. Când a luat ființă, Conglomeratul Oceanic a încercat să regularizeze activitatea de informații așa că o mulțime de contacte din lumea spionajului s-au încălzit, altele s-au reactualizat, s-au născut unele noi. Astfel că amanta generalului a ajuns și ea într-un organism suprastatal, având o ascensiune fulgerătoare. Socialiștii s-au străduit să-i facă viața amară acestei femei, o femeie altminteri inteligentă și bună profesionistă. Liberalii au susținut-o mârâind pe la colțuri. Conservatorii nu s-au sinchisit prea mult. Ecologiștii n-au avut pe agenda lor publică vreo controversă cu această femeie. Ascensiunea ei a dat aripi unei întregi cohorte de aspiranți la posturi înalte în administrația Conglomeratului Oceanic. Ea a devenit astfel un model de succes și am întâlnit studenți, în campusurile universitare pe care le-am vizitat de multe ori, care o idolatrizau pur și simplu. Ascensiunea ei a servit unor marketeri politici care au strecurat, în sloganurile electorale ale unor partide, unele idei pe care fosta amantă le-a vehiculat în spațiul public mai mulți ani la rând. Pe mine m-au amuzat acele sloganuri. Poate că am dat dovadă de aroganță în acele momente. Sau poate că mi-am manifestat o oarecare slăbiciune, poate o intoleranță. Schimbarea tot mai accentuată și mai agresivă schimbă simțitor și periculos datele problemei. Sloganurile politice devin desuete încă din clipa în care sunt lansate pe piață. Timpul se vălurește amețitor. Ce ai promis, nu mai ai cum să îndeplinești, chiar dacă ai făcut-o cu bună intenție. Mi s-a întâmplat de multe ori. Nu mi-am ținut promisiunea. Încerc adeseori un sentiment de jenă, de vinovăție, de derută. Viața însă mă împinge de la spate. Către ce alerg eu, ca Președinte? Uite, acum trebuie să-mi execut consilierul pe probleme de siguranță națională. De mai bine de o lună mă bate la cap s-o invit pe fosta amantă a unuia dintre cei mai fioroși generali din serviciile noastre secrete, acum ieșit la pensie, să vină la palatul prezidențial într-o întâlnire oficială nu știu cu ce motiv. Poate să discutăm despre campania națională de anticorupție. Asta ar da apă la moară socialiștilor și liberalilor, poate și conservatorilor. Ecologiștii nici nu s-ar sinchisi, ei mă acuză că patronez furtul de masă lemnoasă din pădurile noastre cu toptanul. Am mai auzit tâmpenia asta, i-am lăsat în pace, am o mulțime de alte treburi pe cap. Acum câteva ore l-am chemat la mine pe consilierul meu pe probleme de siguranță națională și l-am luat la refec, pentru prima oară, după ani buni. A început să răsufle greu, are astm. Ați știu de la bun început totul despre mine, își dă el seama. Da, știam înainte de a fi ales Președinte. Știu atât de multe! Adică, mă dau eu mare acum, cu jurnalul ăsta al meu, nu sunt un ageamiu. Consilierul meu pe probleme de siguranță națională era omul serviciilor secrete din Imperiul de Nord de foarte mult timp. Nu interesează acum motivele pentru care el a apucat calea asta abruptă și periculoasă. I-am spus că fosta amantă a generalului urăște oamenii care au astm. Tatăl ei avea astm și toată copilăria a altoit-o pe fiică-sa pentru că venea beat acasă. Chestii din astea, oricui i se poate întâmpla. Și că nu cred că ura asta i-a trecut de când a ajuns într-o funcție importantă în administrația Conglomeratului Oceanic. Așa că dacă tu vrei să faci o amorezeală cu ea, aici, la palat, oficial, ca s-o racolezi pentru serviciile secrete ale Imperiului de Nord, ți-ai făcut un calcul greșit. Lasă-te păgubaș, n-are cum să-ți iasă figura, ești astmatic. Consilierul a început să plângă în hohote, a cedat nervos. S-a descărcat preț de vreo cinci minute, l-am lăsat, nu sunt neomenos. De ce m-ați acceptat în echipă dacă știați că lucrez pentru serviciile secrete din Imperiul de Nord, a vrut să știe consilierul. Ce să-i răspund imbecilului?! I-am spus, așa, în doi peri, pentru că sunt un adevărat Președinte! Cam asta a fost tot. Consilierul a murit după vreo lună după ce și-a dat demisia. Nu mai au importanță acum circumstanțele morții lui. Știu că ancheta va trena. Dar nici nu mă interesează să fac ceva pentru a o impulsiona. Am trimis o coroană de flori la înmormântare. Bineînțeles că presa n-a aflat nimic despre dedesubtul întregii povești, m-am îngrijit cu minuție de acest aspect. Unii generali din serviciile secrete s-au simțit însă amenințați de piruetele și de fandările mele în spațiul public. Nu și-au imaginat că sunt un astfel de Președinte. Informatorii lor, de toate felurile, i-au dus, cred, pe niște piste greșite în ceea ce mă privește, din prostie, din indolență, din necunoaștere. Desigur, nu vreau acum să creadă cineva că am la degetul mic toată lumea de turnători, informatori, raportori care ființează în siajul serviciilor secrete, nici pe departe. Am în schimb, printre altele, ceva ce am ascuns cu strășnicie ani de zile. Am fler.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.