La 3.30 dimineaţa, la telefonul „scurt”, un colonel din gardă voia să afle câţi ani are Gică Petrescu

Cu vreo patru-cinci ani înainte de 1989, lui Nicolae Ceauşescu i s-a serbat ziua de naştere – 26 ianuarie – ca de obicei: cu mult fast, cu tot felul de manifestări, ultima dintre ele fiind emisiunea de romanţe şi cântece de petrecere de la TVR. Pe atunci, programul de seară dura două ore, dar, fiind vorba de „conducătorul iubit al partidului şi statului” şi de evenimente multe, ce trebuiau prezentate, emisia s-a încheiat mai târziu decât se prevăzuse, în final fiind transmise nelipsitele cântece de voie bună. Adică exact ceea ce îi plăcea lui în mod deosebit, de aici şi grija realizatorilor de a selecta cântecele pe care Nicolae Ceauşescu le îndrăgea foarte mult, iar uneori nu se oprea să nu le fredoneze alături de interpreţi ori interprete. Ba, cum avea să povestească odată Ioana Radu, să-i şi corecteze dacă schimbaseră ori uitaseră un vers (Ioana Radu avea relaţii speciale cu Ceauşescu, îi spunea „ăla mare” ori ăl bătrân” şi i se adresa cu dumneata, nu cu dumneavostră, ca toţi ceilalţi). Fiind un eveniment deosebit, şeful Radioteleviziunii, pentru că, pe atunci, ambele instituţii erau comasate, stătea foarte tensionat în biroul său de la etajul 11 al turnului TVR. Emisiunea de acum s-a terminat cu bine, nimeni nu a dat telefon pe firul „scurt” (se numea aşa întrucât era format din trei cifre şi era accesibil doar mahărilor), ca să reproşeze ceva ori să transmită vreo doleanţă expresă a cuplului Ceauşescu, pentru că, în trecut, se întâmplase nu o dată să dea telefon un aghiotant şi să spună că „tovarăşul o vrea şi pe aia cu….”. În fine, din locul în care se organizase petrecerea s-a comunicat, tot telefonic, şi tot pe „scurt”, că „tovarăşii şi-au luat rămas bun de la invitaţi şi au plecat la culcare”. Ca urmare, şi cei din conducerea TVR au plecat acasă răsuflând uşuraţi. La fel au făcut colaboratorii lor, care rămăseseră „pentru orice eventualitate”.

Potrivit regulamentului de ordine interioară, în cabinetul şefului TVR de la etajul 11 făcea de serviciu în fiecare noapte cineva reprezentativ dintre colaboratorii lui, care, la nevoie, răspundea la telefonul „scurt”. În noaptea cu pricina s-a întâmplat să-i vină rândul lui Marin Traian. Era un realizator de marcă, emisiunea lui, „Un zâmbet pe 16 mm”, era una foarte inspirată, bine făcută, cu umor fin, de calitate. De aceea avea mare audienţă la telespectatori. Totodată, printre colegi el era perceput ca unul care chiar nu avea legături cu Securitatea şi nu era nici ofiţer acoperit, ca atâţia alţii. Mult după „ora stingerii”, când chiar şi Marin Traian adormise, a sunat telefonul „scurt”. El s-a trezit buimac din somn, s-a uitat la ceas şi a încremenit. Era 3.30 ! Fireşte, te trec toţi fiorii, gândindu-te că s-a întâmplat ceva foarte grav. Dar, de la capătul celălalt al firului, un ins, care s-a prezentat „colonelul de securitate X, de la obiectivul cutare”, a zis sec: „Toarăşu’ Traian, suntem şi noi aici, colectivul de la pază şi protecţie, şi ne-am permis o clipă de răgaz, acu’ că e pauză, şi-am făcut un pariu. Câţi ani are, domne’, Gică Petrescu?”. Luat din scurt, Marin Traian nu a ştiut să dea un răspuns nici măcar aproximativ, darămite cert, cum îl somase colonelul respectiv. Drept care l-a rugat să-l păsuiască un timp, până se documentează şi-i comunică datele cerute. După ce s-a dezmeticit, realizatorul tv s-a întrebat cine l-ar putea ajuta la ora aceea foarte târzie şi, filtrându-şi cunoştinţele accesibile, a ajuns la un celebru realizator de texte umoristice, octogenarul Aurel Felea. I-a telefonat, i-a relatat ce problemă i s-a pus în acele clipe şi l-a întrebat câţi ani are Gică Petrescu. Aurel Felea, după ce s-a dezmeticit şi el, a fost destul de puţin cooperant. I-a răspuns într-un târziu şi după ce a primit îndelungi explicaţii că Gică Petrescu pretinde că, în timpul bombardamentelor americane asupra Bucureştilor, şi-ar fi pierdut actele şi că declară că, la ora aceea, avea 70 de ani, dar că el crede că are mai mulţi. Cu acest răspuns cam ambiguu, Marin Traian l-a sunat pe colonelul cu pricina, care nu a fost deloc încântat de datele primite, întrucât se pare că el pariase pe o vârstă mai mare. S-au salutat în încheiere, iar Marin Traian s-a culcat la loc, nu înainte de a realiza că, în telefon, se auzea muzică şi animaţie, semn că acel chef continua în forţă. A adormit, dar, cam după o oră, „scurtul” a sunat iarăşi : „Dar Irina, Irina Loghin câţi ani are… ”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.