România traversează o criză politică și constituțională fără precedent, generată de anularea turului al doilea al alegerilor prezidențiale. Principalele instituții ale statului – Președinția, Guvernul și Parlamentul – se confruntă cu o pierdere acută a autorității și cu o incapacitate evidentă de a răspunde provocărilor legislative și administrative. În loc să se concentreze pe restabilirea legalității și reconstrucția încrederii publice, aceste instituții par să prioritizeze păstrarea puterii în mâinile unor grupuri de interese politice restrânse.
În fapt, în ceea ce privește statul democratic, respectiv statul de drept și legalitatea, în România acestea nu au funcționat după 1990 decât sporadic. Cu toate că Mecanismul de Cooperare și Verificare (MCV) a fost ridicat, statul român continuă să funcționeze pe baza unor structuri dominate de corupția endemică și caracterizate de trăsături postcomuniste nereformate în esența lor. Am asistat doar la o reformă formală, care se regăsește acum în criza profundă ce afectează legitimitatea și funcționalitatea instituțiilor fundamentale.
La nivelul Guvernului și al Parlamentului, încă principalele forțe politice – PSD și PNL – colaborează tacit pentru a conserva pozițiile cheie deținute de liderii lor. Fostul președinte Klaus Iohannis, figura centrală a acestei crize, continuă să fie un actor influent, în ciuda delegitimării funcției prezidențiale. Între timp, opoziția se limitează la inițiative pur simbolice, cum ar fi organizarea protestelor de stradă, dar fără a propune soluții legislative concrete pentru deblocarea situației.
Parlamentul, instituția fundamentală a democrației, funcționează într-un climat de incertitudine și ambiguitate legală. Lipsa unei baze constituționale clare și a unor decizii ferme face ca activitatea legislativă să fie blocată, iar legitimitatea întregului proces democratic să fie pusă sub semnul întrebării.
Deși ar trebui să fie motorul unei schimbări democratice, opoziția pare mai degrabă decorativă. În loc să inițieze propuneri legislative care să clarifice situația politică, aceasta apelează la retorica demagogică și la acțiuni fără impact juridic real. Protestele de stradă, mobilizarea electoratului și presiunile asupra Curții Constituționale sunt gesturi care ignoră cadrul strict juridic al unui stat de drept. În mod evident, Curtea Constituțională nu poate reveni asupra deciziilor sale, iar presiunile exercitate din stradă contravin principiului independenței justiției.
Această criză nu este doar una politică, ci și una de legitimitate publică. Statul român pare să funcționeze într-un vid în care cetățenii își pierd încrederea în instituții, iar clasa politică nu oferă soluții viabile. În timp ce guvernarea este preocupată de menținerea propriilor privilegii, România riscă să alunece într-o instabilitate profundă.
Criza actuală scoate la lumină vinovăția colectivă a clasei politice. În timp ce instituțiile fundamentale sunt paralizate, întreaga scenă politică se rezumă la un joc al intereselor, ignorând cu desăvârșire nevoia de reforme autentice. Lipsa unei viziuni strategice, accentul pus pe populism și refuzul de a acționa în cadrul legal contribuie la perpetuarea acestei situații alarmante.
România are nevoie urgentă de un plan coerent pentru a depăși acest impas. Doar printr-un dialog real, inițiative legislative responsabile și respectarea principiilor statului de drept se poate restabili echilibrul democratic al țării.
„In mod evident Curtea Constitutionala nu poate reveni asupra deciziilor sale”- hai ca ai luat-o razna d-le Vieru !!
Pai tocmai asta a facut pe parcursul alegerilor.