Încet-încet, lumea occidentală se întoarce la soluţia britanică de primă instanţă: să nu oprim economia, ci să ne asumăm ca pe o fatalitate riscurile reprezentate de pandemie în planul mortalităţii…
A ţine în continuare economia oprită ar conduce la foamete (alt risc major de mortalitate) şi dezordine publică accentuată. Se pare că Boris Johnson, premierul britanic, a avut de la bun început mintea cea de pe urmă a occidentalilor, dar a fost întors din drum de experţii care l-au speriat că mortalitatea va fi de ordinul milioanelor dacă nu vor avea loc carantinizări (inclusiv în forma spitalizării).
Acum, occidentalii par să înţeleagă că bătălia pentru încetinirea răspândirii virusului se poate duce doar cu măşti şi distanţare socială, fără oprirea vieţii sociale şi economice.
Iohannis continuă să se joace politic de-a cuvintele. Zice: cea mai mare parte a populaţiei lumii se poate contamina. OMS zice: cea mai mare parte a populaţiei globale se va contamina.
Această realitate a contagiunii n-a fost înţeleasă în realul ei: o fatalitate. Politrucii de peste tot au sperat că ar putea păcăli contagiunea dacă vor sacrifica o vreme viaţa economică. Abia după ce au sacrificat-o într-o proporţie periculos de mare, şi-au dat seama că au dat apă la moară unei crize alimentare globale de proporţii biblice. Criza aceasta este anunţată acum de OMS.
Între două rele, răul cel mai mic are a fi cel care acceptă fatalitatea efectelor pandemiei fără să le adauge şi efecte ale foametei. Acum e clar. De ce nu va fi fost clară această opţiune de la bun început? Panica. Panica dă o formă de gândire paranoică şi un efect psihotic bazat pe delir logic de interpretare. Seamănă cu logica, dar e delir.
Nebunia spitalizărilor (care nu sunt adesea decât carantinizări) a fost recomandată de OMS. De ce nu a putut rămâne realist decât guvernul britanic al primei instanţe? Se va vorbi ani de zile despre acest „de ce?” şi despre minciuna experţilor cu milioane de morţi pe termen scurt. Vor fi milioane, într-adevăr, dar vor fi pe termen lung. Rata reală de mortalitate a COVID-19 este de unu la o mie de pământeni, ceea ce, în final, are a da în jur de şapte milioane de decese din pricina acestei boli. Iar finalul poate fi peste mulţi ani. Nu ştie nimeni câţi.
Spitalizările pot avea şi un rol pozitiv: sunt mijloace de cercetare a bolii, căi de experimentare a unor tratamente. Dar asta se întâmplă numai la clinicile unde există profesori de talia lui Adrian Streinu-Cercel.
Raman la parerea initiala, covidul este o umbrela generoasa si, o oportunitate masiva, un perfect cal troian cu tinta de remodelare a societatii si economiei globale, de castiguri grase, de preluare a controlului in societate de catre cateve complexuri industriale. Un proces care oricum va continua, indiferent la ingrijorarea si discomfortul „populimii” sau la fatalitati. Intelegerea intre garda veche si cea noua s-a facut, s-a batut palma cand au devenit clare avantajele si beneficiile nenumarate, nu doar al unor industrii, ci geopolitic. De-o pilda sa luam doar starea de criza si haos a UE in doar cateva sapatamani, toate hibele si conflictele nerezolvate, fragilitatea constructiei europene… Dar cine sapa groapa altuia, se stie ca nici lui nu-i este prea bine… Om trai si om vedea…