La vremuri noi, boli noi: Şapte maladii ale epocii moderne

Informatizare, automatizare, globalizare reprezintă, se pare, un adevărat pericol pentru sănătatea noastră, organismul nefiind suficient de capabil să se adapteze.

Orele petrecute în exces la calculator pot provoca astenopie. Astenopia „de calculator” se manifestă prin simptome ca înroşirea ochilor, senzaţia de uscăciune şi usturime a acestora, vedere înceţoşată sau dublă, dificultăţi de focalizare, dureri de cap; uneori se ajunge şi la probleme în distingerea culorilor, sensibilitate la lumină şi dureri ale gâtului şi spatelui. Iată câteva lucrururi pe care trebuie să le faci: ţine monitorul la aproximativ 60 de centimetri în faţa ta; ajustează mărimea fontului în aşa fel încât să poţi citi confortabil; încearcă să micşorezi puţin luminozitatea şi/sau contrastul monitorului; potriveşte iluminatul ambiental astfel încât să nu dea reflexe pe ecran; la fiecare 20-30 de minute, fă o pauză de câteva minute şi evită să mai priveşti ecranul; în cazuri mai severe, foloseşte picături pentru ochi, prescrise de doctor.

O problemă extrem de frecventă în rândul tinerilor, ascultatul muzicii la căşti. După câţiva ani, aparatul auditiv are probleme. Tinerii pierd din acuitatea auditivă, situaţia fiind comparabilă cu aceea care apare la vârstnici. Volumul trebuie dat mai încet, iar timpul alocat, maximum o oră pe zi. Folosiţi căşti externe cu o bună izolare fonică, astfel încât să nu fiţi nevoiţi să daţi sonorul foarte tare. În caz contrar, utilizatorul, ca să acopere zgomotul ambiental, dă sonorul tot mai tare, unii ajungând să asculte muzică şi la 110-120 decibeli, adică peste zgomotul făcut de o drujbă.

Despre tromboza venoasă profundă se tot vorbeşte în ultima vreme; ea înseamnă apariţia unui cheag de sânge în venele membrelor inferioare, din cauza şederii prelungite pe scaun, care încetineşte fluxul sanguin la nivelul picioarelor. Pericolul cel mare constă în faptul că un cheag format în venele piciorului e o „bombă cu ceas”, putând produce ravagii la distanţă: porţiuni din el se pot oricând desprinde şi călători, duse de fluxul sanguin, până în plămân (unde determină apariţia embolismului pulmonar – o situaţie fatală) sau în creier, producând un AVC (accident vascular cerebral). Ridicaţi-vă de pe scaun măcar o dată pe oră şi mişcaţi-vă puţin; în timp ce staţi aşezaţi, faceţi mişcări uşoare cu picioarele, beţi lichide, ca să scădeţi vâscozitatea sângelui, dar şi ca, în felul acesta, să va duceţi mai des la toaletă şi să faceţi deci mişcare.

Când ai sentimentul că nu mai poţi îndura tot ce se întâmplă, când ţi se pare că viaţa a devenit aproape imposibil de suportat, s-ar putea să suferi de ceea ce, recent, psihologii au denumit anxietate generalizată. Tulburarea e, foarte probabil, favorizată de „bombardamentul” mediatic cu informaţii neplăcute, care te fac să devii acut şi dureros conştient de toate relele lumii. Simptomele sunt diverse: de la stare de nelinişte, iritabilitate, senzaţie de oboseală, dificultăţi de concentrare, până la dureri de cap, de stomac şi senzaţia de sufocare. Deşi există, adesea, tendinţa de a o interpreta că pe o reacţia la „o perioadă mai dificilă” din viaţă şi de a aştepta să treacă, de obicei, problema nu trece singură, iar îndemnurile de genul „nu mai pune atâta la inimă”, „ia-o mai uşor” sau „nu te mai stresa atâta” nu o rezolvă. E nevoie de tratament – cu medicamente anxiolitice, cu antidepresive şi cu psihoterapie.

Preocuparea faţă de calitatea alimentelor pe care le ingeram e firească, grav este doar atunci când această preocupare, ajunsă excesivă, ne consumă în chip absurd timpul şi energia, ne distruge şi plăcerea de a mânca şi, în cele din urmă, şi sănătatea – fizică şi psihică. În căutarea unei „purităţi nutriţionale” de neatins, ei devenim de-a dreptul fanatici în respectarea acestor regimuri, intoleranţi în privinţa oricărei încălcări şi chiar ostili faţă de oricine nu împărtăşeşte aceste concepţii. Pe termen lung, ortorexicii ajung să slăbească excesiv, devitalizandu-şi organismul până la un nivel care le pune viaţa în pericol. Afecţiune nu a fost încă recunoscută în mod oficial de către comunitatea psihiatrică, dar doctorii generalişti spun că se confruntă tot mai des cu ea.

Oamenii care lucrează sau locuiesc într-o clădire modernă, supraizolată, climatizată, prezintă anumite probleme de sănătate, respectiv, sindromul clădirii care ne îmbolnăveşte.
Conform Agenţiei de Protecţie a Mediului din SUA, se vorbeşte despre o clădire bolnavă atunci când ocupanţii acesteia acuză nişte simptome neplăcute a căror cauză nu poate fi depistată. În asemenea, situaţii, se presupune că de vină e clădirea – de obicei o clădire nouă sau recent renovată, cu izolaţie performantă, sisteme de aer condiţionat, geamuri făcute să nu se deschidă,încălzire centrală.
Oamenii, paradoxal, nu se simt bine într-o astfel de clădire, ci dimpotrivă. Suferă de dureri de cap, iritaţii ale ochilor, faringelui sau mucoasei nazale, tuse, uscăciune sau mâncărimi ale pielii, chiar senzaţii de greaţă, oboseală accentuată şi sensibilitate la mirosuri.
Noile tehnologii de comunicaţie ne determină să interacţionăm unii cu ceilalţi într-un mod diferit comparativ cu ceea ce se întâmpla acum câteva decenii.

Cei care suferă de anxietate socială sunt chinuiţi de sentimentul de a fi permanent urmăriţi, priviţi şi judecaţi de alţii. Cauza acestei tulburări nu e cunoscută cu precizie; se ştie doar că, în multe cazuri, ea îşi face apariţia încă din copilărie. Se crede că e vorba despre o combinaţie de factori ereditari şi externi, în sensul că lumea modernă, în care e tot mai uşor să ne vedem şi să ne auzim unii pe ceilalţi, în grupuri tot mai mari, ajunge să dea unei persoane mai susceptibile din fire senzaţia torturantă că toată lumea e cu ochii pe ea. Cei afectaţi de anxietate socială suferă foarte mult şi ajung să nu mai poată duce o viaţă normală. Medicamentele şi psihoterapia pot ajuta foarte mult, contribuind la recâştigarea controlului propriei vieţi.

sursa descopera.ro