Lăsaţi-mă dracului cu SIPA voastră. Justiţia are multe alte probleme

Chestiunea cu SIPA este aşa:

Dacă acolo există informaţii despre judecători/procurori corupţi, este normal să-i ştim; nu văd nici un secret aici.

Dacă au fost persoane dintre noi – judecători, procurori, grefieri etc. – care au sesizat fapte de corupţie, nu văd aici nici un secret. Nici cei „acuzaţi” nu trebuie ţinuţi la secret, ba dimpotrivă; iar „acuzatorii” trebuiau/trebuie să-şi asume răspunderea pentru ce declară. Mai mult, nu era nevoie de un serviciu secret pentru aceste declaraţii/reclamaţii/dezvăluiri. „Bunii cetăţeni” care aveau ceva de reclamat ar fi trebuit să se adreseze organelor abilitate: poliţie, parchet, instanţe, guvern, CEDO, Haga, treaba lor.

Dacă au existat turnători nenoriciţi care au făcut „poliţie politică” în sensul CNSAS, adică au mîncat rahat despre unii şi alţii la modul gratuit (sau plătit) şi inventat – cu atît mai mult trebuie să-i ştim şi pe aceştia.
În fine, despre cei ce au imaginat, creat, condus, dirijat acest caraghios serviciu secret, idem: să ştim totul despre toţi; de ce ar fi secret?

(Paranteză: cu ani în urmă, o colegă a zis aşa: secretele sînt de trei feluri: militare, comerciale şi intime. Atît. Nu pot să uit această vorbă, şi nu pot să imaginez altfel de secrete într-o societate democratică şi liberală.)

Concluziile mele sînt simple şi ferme:

Această arhivă trebuie desigilată, descuiată şi scoasă pe „piaţă”, pe piaţa media, fără nici o oprelişte, dar sub pază severă faţă de cei care ar vrea să ascundă anumite informaţii.

Şi cu asta, gata: noi, societatea, guvernul, ministrul justiţiei, partidele politice, presa liberă şi cea aservită – toţi trebuie să trecem la rezolvarea problemelor reale, concrete şi presante ale justiţiei, ca de exemplu:

– avem o constituţie imperfectă;

– avem o inflaţie legislativă tulburătoare de cap;

– trei sferturi din legislaţie reprezintă ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă care nu au răspuns nici unei urgenţe, dar nu au fost emise de organul legislativ, ci de altul;

– avem un cod civil plin de instituţii inventate sau copiate de pe alte meleaguri – ăsta e păr la ceas, nu deranjează pe nimeni, dar să vedeţi ce urmează:

– avem coduri penale pline de prostii, dar în afară de Curtea Constituţională nimeni nu s-a gîndit că trebuie făcut ceva;

– avem un cod de procedură civilă de-a dreptul idiot şi criminal, care îşi bate joc zilnic de toată lumea: căuzaşi, avocaţi, judecători şi grefieri, iar de acesta nu s-a ocupat nimeni, nici măcar marii constituţionalişti. Eu mă mir ca tîmpitul de ce nu fac grevă toţi ăştia, mai ales avocaţii, şi nu blochează o activitate care şi aşa este înţepenită, de vreme ce la fiecare pas se anulează cereri, iar o ordonanţă preşedinţială primeşte termen după cîteva luni – şi cîte, cîte altele.

Iar pe noi ne freacă grija SIPA, şi ascultăm cursurile universitare ale domnului ministru, care ne spune ce/cît/cum/cînd va desecretiza, pe ce temei legal, cu ce precauţii procedurale şi în cîţi ani.