Lazăr din groapă se ridică

O bună bucată de vreme nu l-am mai auzit pe Cristi Danileţ, vocea emblematică pentru apărarea statului de drept. Şi în materie de spirit dogmatic, şi de tupeu, şi de parti-pris. De cînd s-a înăsprit bătălia pe Legile Justiţiei, Cristi Danileţ, cel contestat de o mare parte din magistraţii României, dar care era prea solid agăţat în CSM, nu a putut fi trimis la plimbare, a revenit la microfon. De ce revine pe neaşteptate cultul în cap şi agresivul Cristi Danileţ? S-o fi gîndit cineva că el poate ajuta sistemul? Că el reprezintă dreptatea, morala, profunda cunoaştere a dreptului românesc şi universal? Sau este mare nevoie ca toate forţele de pe o parte să pună umărul în apărarea situaţiei de acum, ca nu cumva actuala legislaţie care dă putere nelimitată procurorilor să fie schimbată, nuanţată sau motocosită?

Cine mai este un apărător agresiv al statului de drept din aceste zile, în care orice procuror poate repeta isprăvile lui Negulescu-Portocală şi nimeni să nu fie trimis la plimbare sau chiar arestat? Primul steag care se fîlfîie vîjîit pe aceeaşi poziţie cu Danileţ este chiar procurorul general Augustin Lazăr. Într-o operă de Facebook (bietul Lazăr nu prea mai are alta) de mai zilele trecute, el preciza:

„Răspundem astfel, tuturor întrebărilor opiniei publice, tentativelor unor puteri ale statului, de a lipsi procurorii români de independență, pe căi dubioase, prin proiecte și proceduri parlamentare viciate ori prin manopere dolosive puse la cale în cercuri politice cu interese împotriva înfăptuirii justiției penale, că Ministerul Public nu va abdica nici de la independență și nici de la fermitate.

Independența conferită de Constituția României se apără cu demnitate, fermitate și prin instrumente juridice puse la dispoziție de lege!“.

Recitiţi cu atenţie! Orice tentativă de a exercita pe căi legale şi democratice o intervenţie în legile care reglementează activitatea parchetelor este o agresiune la adresa procurorilor. Umbli la obligaţiile şi libertăţile procurorilor, dai în justiţie, dai în statul de drept şi în România, inclusiv în UE şi SUA.

Cam aceasta este esenţa oricărei intervenţii a Monicăi Macovei, a Laurei Codruţa Kovesi, a lui Danileţ, marţialul, sau a celor conectaţi la binom.

Probabil că tinerii stîrniţi la demonstraţii nu ştiu ce statut aveau procurorii înainte de 1989! Ar fi bine să-l afle. Şi nu mică le-ar fi mirarea, cînd ar afla că şi atunci procurorii erau, revoltător, aceiaşi. Acţionau tot la comanda puterii (a partidului), nu puteau fi nici controlaţi, nici criticaţi, nici contestaţi. Iar procentul de eroare, cît erau ei de teleghidaţi, era mai mic decît în zilele noastre. De altfel, felul în care un ins cu o mediocră contribuţie la interpretarea dreptului penal (ca şi a Laurei Codruţa Kovesi) face atîta tărăboi ţine mai mult de o mentalitate de om cu un bagaj intelectual plămădit în respectiva epocă. Taica Lazăr, un procuror de provincie cu oarece rezultate mai mult pe la aur, valută şi monede dacice (în care i-a prins doar pe proşti, iar nu pe miliţienii care au coordonat afacerile), vrea ca nimeni să nu sufle în ciorba procurorilor din România. Ei sunt pana de neatins din pălăria statului de drept. Iar şefii Parchetului şi ai DNA-ului au dreptul să-i folosească pe tinerii şi însetaţii „de sînge“ după cum poftesc. Adică Parchetul General să rămînă forţa de intervenţie în politică şi economie, după cum comandă superiorul (fie el din Parchet, fie din binom). Faptul că procurorii sunt cei mai vocali în sabotarea dezbaterii Legilor Justiţiei nu deranjează pe nimeni, deşi aşa ceva nu se întîmplă nicăieri în lume. Felul în care Augustin Lazăr combate dezbaterile din Parlament ţine de o gîndire rudimentară (pe vremea comunismului mai erau şi oameni deştepţi), de altădată, tipică statului totalitar. Numai că nu zice: „în caz de adoptare a respectivelor legi îi arestăm şi pe parlamentarii implicaţi“.

Că Dragnea este penal sau că Iordache este viclean şi că PSD-ul nu merită sprijinit este cu totul altceva.

A lupta în stil Tudose împotriva adoptării legilor în Parlament este ca şi cum americanii ar zice că poporul a votat prost şi rezultatul nu este cel corect.

România este în aceste zile aproape blocată de lupta oarbă între două tabere. Între binom (procurori plus SRI şi preşedinte), de a rămîne cu vechile prevederi, şi PSD-ALDE. PSD-ul este speriat de nebunia regimului Băsescu, prelungită de Iohannis, iar binomul se teme că va veni ziua în care să dea socoteală.

Editorialul complet în ziarul Cotidianul de luni versiunea tipărită – disponibilă la toate chioşcurile – sau varianta digitală.