Locuim într-o bombă

PIB-ul global este reprezentabil prin valoarea 10, iar masa monetară globală actuală, prin valoarea 100.

De ce s-a ajuns la această imensă disparitate? Pentru că băncile care au un dolar în portofoliu au căpătat dreptul de a credita clienţii cu 10 dolari. Am dat dolarul drept referinţă simbolică dat fiind că această monedă este recunoscută drept înlocuitor al etalonului aur.

Acest aranjament bancar şi simbolic a fost iniţiat, după 1971, cu un scop de război rece: pentru a înfrânge URSS în plan financiar şi, prin urmare, în planul dezvoltării. După 1990, aranjamentul a rămas un scop în sine. Justificarea lui, în planul teoriei economice, ar fi că suprafinanţarea lumii actuale susţine dezvoltarea. O dezvoltare pe datorie, desigur. O bombă cu efect întârziat.

Există economişti care evaluează că efectul bombei în care locuim este prevăzut a exploda în jurul anului 2040. Raţiunile acestei datări le puteţi găsi într-o carte despre care nu se vorbeşte: Viaţa interioară a Pământului. Explorând misterele naturii, subnaturii şi supranaturii (în româneşte la Univers Enciclopedic şi Triade, 2011). Ele ţin de cunoaşterea care nu este pusă, de regulă, în circulaţie exoterică. Chiar exoterizată, ea rămâne de neînţeles pentru majoritatea covârşitoare a oamenilor culţi.

Într-un rezumat cât de cât inteligibil, bomba în care locuim a fost amorsată ca să putem pune iluziile prosperităţii materiale în locul unei anume prosperităţi spirituale. În esenţă, această mişcare matematic riscantă (e un joc piramidal global) urmăreşte ţeluri anticreştine.

Mulţi vor putea replica precum Stalin: câte divizii are Papa? Unii vor fi înţeles deja că „diviziile” Papei au jucat decisiv pentru înfrângerea comunismului chiar dacă nu au tras cu gloanţe de război. Câţiva ştiu că, după 2040, are a se concretiza o schimbare de paradigmă de talia aceleia care a pus heliocentrismul în locul geocentrismului. Împotriva acestei revoluţii cognitive s-a pus acest joc piramidal care are menirea de a focusa atenţia omenirii asupra dezvoltării pe datorie în contul generaţiilor din viitor. Cu cât mai multe datoare vândute, cu atât mai slab are a fi – se crede – impactul revoluţiei cognitive care stă să vină, una care poate inversa în favoarea spiritualului actualul trend materialist al cunoaşterii.

Nu vreau să fac, aici, propagandă pentru o carte oricum dificilă, ci vreau să spun speranţa la locul ei. Ea nu mai face parte din cutia Pandorei, colecţia antică de rele. Speranţa face parte, acum, dintr-o colecţie de virtuţi, aspecte ale Binelui, care, prin ele însele, pot muta munţii din loc. Concluzia? Revoluţia cognitivă predestinată a avea loc după 2040 ar putea fi înfrântă numai dacă vom continua să înţelegem speranţa în chip antic: răul de pe fundul cutiei.

Frica indusă de actuala pandemie ne-a obligat să gândim aşa, păgâneşte, cum ar veni. Vă amintiţi mesajul Papei polonez la prima sa vizită în Polonia? Nu vă temeţi. Eliminaţi frica. Nu lăsaţi spaimele voastre să dea putere Securităţii.