”Impasul politic din Franța reflectă o problemă economică ce nu poate fi rezolvată în cadrul actualei construcții europene. După patru ani de relaxare fiscală în urma pandemiei, regulile zonei euro au revenit în forță, cerând guvernelor europene, inclusiv Parisului, să impună un val de măsuri de austeritate severe, pe care niciun partid, inclusiv partidul președintelui Emanuel Macron, nu vor să le implementeze. Acesta a fost principalul motiv pentru care Macron a convocat alegerile parlamentare anticipate pe care știa că le va pierde”, scrie Yanis Varoufakis pentru Project Syndicate.
”Exista un semnal clar că Banca Centrala Europeana și Comisia Europeană vor impune măsuri de austeritate în Franța: Germania face deja acest lucru, chiar dacă deficitul său bugetar și datoria națională sunt mai mici decât ale Franței.
Curtea Constituțională a Germaniei susține constant așa-numita ”frână a datoriilor”, care plafonează deficitele anuale la 0,35% din PIB. Cancelarul Olaf Scholz și ministrul de Finanțe Christian Lindner sunt obligați de acest cadru să impună măsuri dure de austeritate, măsuri care le vor grăbi sfârșitul carierei politice. Ei au impus asemenea măsuri doar pentru a elimina un modest deficit bugetar de 2,5% din PIB, într-un moment în care țara lor are nevoie mare de investiții în infrastructură. Cum ar putea ei să explice partidelor și electoratului că vor tolera un deficit bugetar al Franței de 5,5% din PIB, un deficit care crește tot mai mult? Nu pot și nu vor putea face asta.
Franța se poate aștepta la presiuni din partea Comisiei Europene și a Băncii Centrale Europene. Comentariile negative de la Bruxelles vor începe să-i îngrijoreze pe creditorii Franței. Dobânzile pe care Franța va trebui să le plătească pentru datoria publică de peste 3000 de miliarde de euro vor crește treptat, la fel și îngrijorările legate de decizia BCE – va sări sau nu în ajutorul Franței? Ministrul german Lindner a avertizat deja BCE să nu se folosească de ”instrumentul de transmisie a protecției” pentru a împrumuta Franța. Însă Lindner înțelege că asta este doar o iluzie.
Mecanismul amintit a fost anunțat de BCE pentru a calma temerile din perioada post-pandemie. Este conceput pentru a se aplica în țări care au exces de deficit, însă doar dacă aceste țări acceptă măsuri de austeritate dictate de Bruxelles. Aceasta condiție este însă toxică pentru Franța, unde, chiar dacă noul guvern va impune austeritatea, nu este deloc limpede că balanța fiscală a țării va ajunge în limitele stabilite de UE. Cu alte cuvinte, orice guvern francez care s-ar supune acum Bruxellesului ar avea un viitor sumbru: haos politic (pentru că două treimi din actualii deputați ai Franței sunt împotriva austerității) și nicio o garanție că țara va reveni la o stare fiscală sănătoasă (pentru că austeritatea înăbușă creșterea economica).
Toate acestea se știau înainte de alegerile europene din iunie. Rezultatul europenelor l-a convins pe Macron că, în cadrul instituțional actual al UE, nu există decât două variante politice, variante pe care anterior a încercat să le schimbe însă fără succes. Prima este să-i facă rivalei sale Marine Le Pen ceea ce UE i-a făcut grecului Alexis Tsipras, fostul lider al Syriza, în 2015: să-i permită să formeze un guvern care să fie însă forțat să aleagă între un război cu UE și supunerea în fața UE (Macron ar fi urmat să facă totul pentru ca Le Pen să aleagă varianta din urmă).
A doua cale este cea pentru care a optat electoratul francez, cu sistemul de vor în două tururi și coalizarea în așa-zisul ”front republican” împotriva extremei dreapta: o împărțire în patru a Parlamentului, lucru care, sub presiunile fiscale tot mai mari, va duce la formarea unei mari coaliții care să includă partidul prezidențial, republicanii și pe politicienii din Frontul Popular de Stânga care se vor dezice de Jean-Luc Melenchon și partidul său – Franța Nesupusă. Mai există o variantă, una și mai rea – un guvern tehnocrat care să aibă un budget impus prin decrete prezidențiale).
Chiar dacă Macron va reuși să formeze un guvern, el va fi oricum acuzat pentru austeritatea care va urma. Le Pen va spune că președintele i-a furat victoria și va avea șanse mari să câștige alegerile prezidențiale din 2027. Dacă planul lui Macron va funcționa, el va rămâne în istorie nu ca un președinte care a distrus populismul, ci ca un președinte arogant care le-a deschis extremiștilor de dreapta calea către Elysee.
De ce nu au elitele franceze și niște opțiuni mai bune? Răspunsul i-a fost dat, în martie 1964, de Kurt Schmucker, ministrul Economiei in fosta RFG, omologului său de atunci, Valery Giscard d’Estaing, când acesta din urmă a propus crearea unei uniuni monetare între Franța și Germania. Șocat, Schmucker a încercat să-i atragă atenția lui d’Estaing că astfel Franța ar renunța la suveranitatea asupra propriului budget. Avea dreptate. De ce Canada nu intră într-o uniune monetară cu SUA, de ce Noua Zeelandă nu face asta cu Australia, având în vedere că aceste țări au legături economice și culturale profunde?
În luna mai 2024, balanța comercială a Franței era de minus 98 miliarde de euro, iar balanța Germaniei era de plus 23 de miliarde. În Franța sunt multe industrii avansate, însă economia este ruptă între mediul urban și cel rural.
Sunt trei căi prin care niște economii atât de diferite pot rămâne într-o singură piața. Prima este prin crearea unei federații bazate pe o uniune fiscală – o cale pe care Macron i-a invitat pe germani, însă fără succes. A doua opțiune este revenirea Franței la moneda națională și devalorizarea acesteia – o cale pe care Macron și restul centrului politic au jurat să nu o ia vreodată. Rămâne o a treia opțiune: austeritatea permanentă, care este cauza impasului politic de azi.
Este ironic că, refuzând să negocieze o variantă de federalizare și varianta revenirii la franc, Macron a împins întreg centrul politic din Franța spre cea mai proastă variantă – austeritatea permanentă – ceea ce va spori substanțial șansele Marinei Le Pen de a deveni președinte în viitorul apropiat.”
Multumim din inima „covidului”…
Jocurile COVID-ului / Vlad Stancu, doborât de SARS-CoV-2. Înotătorul a povestit ce a trăit la Paris
-po-po-vitzii
va inota cu macsa de oxigen….
Varufakis: el si Tzipras = doi Macroni, si ei: au adus Grecia la faliment. Ca Franta e, deja, sub tutela bugetara a institutiilor europene, se stie. Ca, însa, Marine le Pen ar fi de extrema dreapta, sunt povesti de-adormit copiii. E suveranista, si-asta-i altceva (= reindustrializare, productie proprie. Si stop islamizarii tarii). Si mai bine suveranist, decât iacobin = „Muntele”, Teroarea (= Danton, Robespierre si extrema stânga din Franta lui Macron). Si daca Varufakis (pentru c-asta-i moda-n Vest, actualmente), nu mai vrea imigranti în UE, sa sune Casa Alba, asa-ncât SUA sa nu mai fie Muntele trotzkist: sa nu mai organizeze lovituri de stat peste tot în lume (bombândând, nuclear, inclusiv, adica distrugând pentru sute de ani tot ce-i pe fata pamântului), si provocând razboaie civile, teroare, victime si saracie, ca sa resuscite, din actualul faliment -$, a carui valoare a ajuns cât ceapa degerata -, prin complexul MILITARO-industrial.
Franta este intr-un c… maaare. Abia acum incepe balciul si oricat se zbate Macron, nu-l poate evita. Ghinion! Ca sa citez un clasic in viata.
UE este o structură artificială, contruită pas cu pas şi tenacitate de elitele iudeo-masonice încă de la sfărşitul celui de- al Doilea RM cu un singur scop: ca Europa să devină colonia SUA. De ce a SUA? Fiindcă acolo şi-au stabilit „elitele” cartierul general. Cum zicea şi Leonard Cohen într-un frumos cântecel: „first we took Manhattan and then we take Berlin”.
Acum vedem roadele acestei lucrături şi simțim pe pielea noastră ce înseamnă să fii COLONIE.
Avem reprezentanții coloniştilor la conducerea organismelor UE şi a Statelor Membre, exact cum era în coloniile „tradiționale”. Ursula şi gaşca, Macron şi alții ca el, aici ne găsim. Tradiții, valori, economii distruse, religii batjocorite, educația făcută praf, sărăcie şi prostie.
Unde se va ajunge, vom vedea. Dacă Europa nu va ínțelege că inamicul său nu este Rusia ci SUA, şi nu va lua măsuri pentru distanťarea de cancerul care o roade, apocalipsa este asigurată.
Nu ghiciți.
Europa e gravidă de încă o Renaștere. Nici îndoială!!
Hârtia lui Macron cu alegerile sunt o”frecție la picior de lemn”..
cu pandemie sau fara problema este aceeasi: stilul de viata „civilizat” a ajuns nesustenabil de pamantul agresat pe toate „fronturile”…cu cat aglomerarile umane sunt mai mari si mai „civilizate” cu atat sunt mai nesustenabile ( exceleaza marile orase si metropolele) este inutil sa argumentez mai mult dar este de domeniul evidentei (ce se postuleaza nu trebuie dovedit!) ca practic toate institutiile publice necesare unei lumi „civilizate” sunt practic in colaps si cu cat tarile sunt mai mari si mai „civilizate” cu atat problemele sunt mai adanci si Franta nu face exceptie…dupa cum curg evenimentele WW3 pare singura „rezolvare” a acestui colaps civilizational ( unde ne-au dus lacomia si prostia)
In Franta se face totul pentruca Marine le Pen sa ajunga presedinte ca sa i se puna in cap toate oalele sparte. Care va ajunge presedinte dar nu va realiza nimic, datoria publica a Frantei va creste. Daca nici Suveranistii nu dau rezultate nu e nicio problema. Vin macronistii din nou la putere.
Cred că ai vrut să spui că Europa este gravidă cu încă o Revoluție iacobină, generatoare de teroare, genocid, crime abominabile, așa cum a fost mult cântata Revoluție franceză de acum peste 200 de ani…!
Ha, ha, ha! Aceasta Satan Olimpiada va fi un mare fiasco pentru organizatori. Deoarece prin deschiderea satanica a jocurilor s-au atras asupra Parisului fortele lui Uciga-l Toaca care are o mare placere sa distruga tot ce a creat Sfantul Dumnezeu pe acest pamant. Duhul Sfant retragandu-se de pe Paris, pentru c-au fost chemate fortele demonice chiar de satanistii care au organizat spectacolului. Acum Satana are tot spatiul de manevra peste Paris si Franta bineinteles. Sfantul Dumnezeu s-a luat mana de pe Franta prin acest spectacol. Ce s-au facut francezii cu mana lor se numeste lucru manual dracesc. Distractia de abia acum incepe. Satana va intra in actiune iar Sfantul Dumnezeu nu-l va opri din actiune.
Donald Trump este primul politician din Statele Unite ale Americii care a condamnat ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Paris.
Dacă președintele Biden și vicepreședintele Harris s-au abținut de la a comenta festivitatea din capitala Franței, Donald Trump nu s-a ferit de cuvinte când a fost întrebat de subiectul care încă ține capul de afiș în presa internațională.
„Cred că Ceremonia de deschidere a fost dizgrațioasă, o rușine. Pot face anumite lucruri, dar mi s-a părut teribil.
Nu vom avea Cina cea Taină pusă în scenă așa cum au făcut ei.
Sunt pentru toată lumea, sunt deschis la minte, mă cunoașteți, dar ce au făcut a fost dizgrațios”, a declarat Donald Trump în emisiunea Ingraham Angle de la Fox News.
Iată ce spune Barbara Butch, cea care a fost nu doar fizic în mijlocul scenei cu „Cina cea de Taină”, dar și componistic :
„Sunt o lesbiană grasă, evreică, queer și sunt cu adevărat mândră de toate identitățile mele, pentru că ele mă fac ceea ce sunt acum ca om. Toată violența și negativitatea pe care le-am experimentat, pot face ceva pentru a-i ajuta pe alții să înainteze cu multă dragoste.”
Acuma s-a umplut de dragoste …. 😉 😎
Probabil de asta arată așa !