Unde plasăm Universul Politicii? Ce este Universul Politicii? E Text? E Magician? Ar trebui să-l cunoaştem, să-l interpretăm dacă pornim în călătorie atunci trebuie să admitem că Universul se desfăşoară asemenea unui text sau unui magician.
Dar nu putem porni în călătorie prin artefact sau accesoriu sau rutină. Maşina Timpului n-ar fi de-ajuns. Şi niciun litru de apă din Triunghiul Bermudelor. Fiinţe fabuloase, magicienii par a păzi cu străşnicie secretul propriei lor desfăşurări, incantaţiile, mantia şi darul ubicuităţi. Momentul suprem al magicienilor pare a fi multiplicarea.
Așa zice madam Calomfirescu trecând țanțoșă prin Piața Matache, a citit ea niște cărți, vrea să-mi zică niște secrete despre guvernul Orban. Și despre Magicieni.
Ei pun în lumină Secretul Originar Vălurit și Văluritor învăluindu-l cu abilitate. Dacă urmezi lumina te vei pierde în neant, par să spună magicienii. Amăgitoare călătorie. Amăgitoare arhipelaguri de cunoaştere. Să pornim invers, înspre profunzimea fiinţei. Să dejucăm planul magicienilor.
Vor fi prezenţi spre a ne încerca. Ne vor insufla teamă, groază chiar. Ne vor însingura spre meditaţie, în singurătatea ei esenţială, fiinţa se pune în centrul Universului. Îi dă o mişcare de rotaţie cucerind mulţimea de ființe fabuloase care-și schimbă neîncetat profilul pe Facebook. De la stânga la dreapta. De sus, jos.
Înainte, înapoi, iată-ne formând spaţiul, stabilind coordonatele, iată-ne folosind diverse informaţii pentru a construi tubulaturi sau un turbion. Gata, gata să descoperim planul secret. La urma urmei, taina, misterul şi secretul sunt acelaşi lucru, oare?! Secretul ţine de omenesc. Taina e între om şi divinitate iar misterul e conţinătorul. El covârşeşte. El pune limite.
El atrage şi te pune în călătorie. Dar eşti înăuntrul lui. De aici febrilitatea dezvăluirii. Ai zice că trăim într-un ocean de secrete, un ocean de mister. Tocmai aici puţină magie. Un secret ascunde un alt secret. Fără de secret, spiritul lâncezeşte. Fără de mister nu are aspiraţii.
Din când în când, magicienii dau mulţimilor de texte, mulţimilor, câte un secret spre a-l devora. Metabolismul mulţimilor n-ar putea funcţiona altfel. Trăind într-un paradis numai al lor, fluturii, viermii, elefanţii ţes o taină a lor. Oamenii însă dărâmă, pun dinamită, refuză. Oamenii se războiesc. Pornesc în cruciade. Aici se apropie de magicieni. Nu-mai pentru asta, oamenii nu ar fi oameni.
Şi nu cumva Universul construieşte magicienii pentru a se putea salva?! Poate că noi suntem doar în trecere. Textele sunt, din această perspectivă, adevăratele hărţi. Hărţile mărilor, ale cerului şi ale sufletului. Îngrămădiţi într-o ipotetică arcă, oamenii călătoresc spre Singularitatea Esenţială încercând s-o atingă. Dar poate, nevăzând vălul pus de magicieni, trec deja dincolo de ea. Când guvernul instituie monopol pe nemurire, alunecăm deja în imaginar.
Aşa cum orice democraţie îşi conţine dictatura, periferia îşi conţine centrul. Dominaţia acesteia asupra centrului nu e o problemă de geometrie. Cercul, inelul rotitor ar putea explicita cumva centrul. Cercurile concentrice sunt doar un exemplu de reprezentare limitată a lumii.
Trasate în focul bătăliei pentru capitală, aceste cercuri împresurează centrul producând imbecilizarea locuitorilor. În mod pervers, unii dintre ei se organizează în elite. Elitele lansează semnale de iubire provinciei. Potrivit lor, genialitatea îşi are obârşia în corpul periferiei. Acum trebuie să recunoaştem că sunt periferii şi periferii. Unele dintre ele au vocaţia centrului. Altele au vocaţia universalului.
Magicianul din acest punct de vedere pare a fi în acelaşi timp şi centru şi periferie. Asta ar vorbi despre neomogenitatea lui. Fiind al Universului sau Universul, magicianul ne conduce la o afirmaţie sau la o întrebare chinuitoare. Este Universul omogen sau nu?! Neomogenitatea ar vorbi despre discontinuitate. Iar fiinţa umană ar fi un caz particular de organizare a informaţiei. Ăsta ar fi sfârşitul orgoliului ei.
Nu ar mai fi centru, îndepărtându-te de centru, relaxarea, chiulul, dezordinea. Ca să ordonezi periferia trebuie să suplimentezi forţele poliţieneşti, să măreşti efectivele de informatori, să pui monopol pe informaţie. Acolo unde în aparenţă nu se petrece nimic, se va fi petrecut totul. Periferia se autodevorează în genialitatea ei în timp ce politicienii tăinuiesc în contra poporului..
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.