Magistrați sau infractori?

Absurdul din justiția din România are cauze care privesc în mod absolut corupția. Protocoalele au reprezentat legalizarea unei funcționări gangsterești a sistemului și nu un episod separat, așa cum sugerează amicii totalitarismului. Clarificarea protocoalelor, a persoanelor care le-au implementat și inițiat, par a nu mai avea nicio semnificație și valoare practică decisivă, cât nu există pedepse maxime. Sistemul românesc actual, integral, este un imens dezastru încă incontrolabil. Conexiunile și interdependențele crimei organizate se regăsesc la orice nivel. Nu întâmplător avem un aparat public supraîncărcat de personal, inept, sursă de nefuncționalitate. In loc să participe la diversificarea economică, intelectuală, civică sau politică românii au ajuns sa aibă drept obiectiv repunerea în mișcare a formulelor statului totalitar, cu o minuțiozitate tipică fostei Securități. Centrele de corupție, sprijinite politic, au ajuns factori de putere publică absolută.

Rolul justiției în asemenea conjunctură este unul determinant, al unui jucător părtinitor, vădit interesat. Corupția, limitarea libertăților, paralizarea democrației nu s-ar fi putut menține fără ajutorul ei asemenea justiții. Coordonarea justiției de către clasa politică, respectiv de către ” penali” cu imunitate, a transformat instanțele de judecată în locuri unde legea este hăcuită cu o dezinvoltură dramatică. Traficul de influență pare să fi cuprins întregul sistem judiciar, ca atare asistăm la identificarea corupției cu sistemul. Magistrații care au avut curajul să denunțe presiunile și modalitățile de lucru din interior, nu depășesc numărul degetelor unei mâini. Riscul denunțării acestor devieri fatale aplicării legii, în condiții procedurale viciate cu de la sine putere, se dovedește astfel uriaș. Lupta cu sistemul este din start pierdută de oricine, dacă se speră și se urmărește un rezultat imediat. Schimbarea sistemului și aducerea lui la standardele europene, ale legalității și controlului acestei legalități, nu poate fi însă refuzată de nimeni. Sistemul din România se află sub controlul grupurilor infracționale și lucrurile nu pot rămâne așa. Regimul diferit al infracțiunilor nu schimbă cu nimic starea de fapt și de drept a acestora, fie ei magistrați, infractori sau justițiabili

Faptul că magistrații au fost protejați interesat zeci de ani de o inamovibilitate aplicată împotriva legii și Constituției, a dus la situația de acum. A fi deasupra legii a devenit un sport cu campioni. Astfel s-a ajuns la un stat în stat al celor care au încălcat în aplicare toată legislația, și la un dispreț public față de lege venit tocmai din partea celor care au obligația să o aplice nu să o eludeze. Integrarea europeană, în contextul intereselor economice de distrugere a României, a dat curs unei corupții asumate drept normă de lucru. Diferențele de pronunțare între instanțe, de la fond la cele superioare, ulterior cele de la CEDO arată explicit firul roșu al corupției.

Existența corupției din justiție este probată de zeci de mii de persoane, ca un veritabil memento. Vinovăția magistraților, respectiv infracționalitatea acestora, este o temă de o gravitate care depășește orice cazuistică și care ar trebui să pună pe jar întreaga societate care dorește schimbarea. Un fapt este cert: în viitorul apropiat magistrații vor trebui să plătească penal și civil pentru abuzurile dovedite. Îndreptarea situației din justiția din România poate avea loc numai prin responsabilizarea celor care aplică legea. Desigur, meseria de magistrat nu va mai putea fi moral accesibilă oricui învață papagalicește coduri și legi spre a intra în serviciul comandat.