Constituţia stalinistă sintetizează izbânda deplină a sistemului socialist în toate sectoarele economiei naţionale, adică:
1. lichidarea şi nimicirea sistemului economiei capitaliste, a desfiinţării proprietăţii private şi a exploatării omului de către om.
2. proprietatea socialistă asupra mijloacelor şi uneltelor de producţie.
(…) Lenin, genial cunoscător al liniei marxiste, şi-a dat seama că nu se poate trece la cucerirea fazei superioare a comunismului, fără a reuşi înfăptuirea în esenţă a socialismului, care în fond este prima fază spre comunism. De aceea el a îngăduit «o oarecare înviorare a capitalismului» prin NEP (noua politică economică). Sarcina constă în a întări în cursul acestei întreceri poziţiile socialismului şi a obţine lichidarea elementelor capitaliste şi a desăvârşi izbânda sistemlui socialist ca sistem fundamental al economiei naţionale. (…) Constituţia URSS este singura Constituţie din lume până la capăt democratică. Constituţia stalinistă înseamnă faptul cuceririi socialismului, preludiul comunismului” (Manea Mănescu, „De la NEP la Constituţia stalinistă”, „Scânteia Tineretului”, anul I, nr. 5, 3 decembrie 1944, p. 1).
„Eram încă student, acum 20 de ani, când pentru prima dată mi-a căzut în mână «piatiletca». Pentru mine care studiam ştiinţele economice cartea era o achiziţie extraordinară. Sorbeam cu nesaţ cifrele impresionante despre realizările celor două cincinale ale construirii socialismului în Uniunea Sovietică, iar ritmurile producţiei din diagrame mă fascinau. (…) De aceea, oamenii muncii din ţara noastră sprijină cu hotărâre şi entuziasm politica PMR, angajându-se să-şi sporească eforturile în lupta pentru înfăptuirea hotărârilor de o deosebită însemnătate ale Plenarei CC al PMR din noiembrie 1958″ (prof. univ. Manea Mănescu, „Pe temeiul politicii înţelepte a Partidului”, „Viaţa Studenţească”, anul IV, nr. 1, ianuarie 1959, p. 3).