Marioara Voiculescu, o actriţă devotată teatrului românesc

Marioara Voiculescu (1885-1975) a fost una dintre cele mai bune actriţe de teatru din primele decenii ale secolului XX, de multe ori comparată cu actriţele europene, precum Sarah Bernhardt sau Eleonora Duse. Întâlnirea cu Zaharia Bârsan avea să-i pecetuiască destinul. Dramaturgul văzând înclinaţiile sale către poezie şi literatură, o îndrumă către o carieră artistică. Se prezintă la conservatorul de Muzică şi Declamaţie din Bucureşti şi, cu dispensă de vârstă, timp de trei ani, între 1909-1913, Marioara Voiculescu devine eleva Aristizzei Romanescu, a lui Petre Liciu şi a lui C.I. Nottara. Mai apoi, îşi face debutul în teatru, jucând pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, în roluri de travesti, până când regizorul Alexandru Davila o distribuie în „Costa Diva” de Haralamb Lecca. Alexandru Davila a iniţiat numeroase reforme teatrale care se vor concretiza în arta actorilor ce s- au format sub conducerea sa, precum: Lucia Sturdza Costescu (Bulandra), Maria Giurgea, Tony Bulandra, George Storin, Ion Manolescu şi mulţi alţii, pe care i-a îndrumat să joace simplu, natural, sobru, nuanţat-compoziţional.

Între 1909-1911 acesta înfiinţează Compania Davila, unde îi primeşte şi călăuzeşte pe actori cu acelaşi entuziasm. În aceeaşi perioadă se montează piesele de teatru: „Măgarul lui Buridan”, „Stane de piatră”,”Puhoiul, Murgul”, şi „Cântecul lebedei”, cea din urmă piesă fiind jucată la Teatrul Liric de actori alături de Marioara Voiculescu, aceasta rafinându-şi jocul simplu, degajat, suplu, natural, în acord cu indicaţiile textului şi cele regizorale.

Formarea sa ca actriţă s-a datorat regizorilor Paul Gusty, Alexandru Davila şi C.I. Nottara, care aveau marele merit de a ştii să lucreze cu actorii, de a-i elibera de învelişul formal al atitudinilor. Odată repertoriul stabilit urmau cele mai grandioase spectacole, iar respectul publicului era câştigat cu fiecare spectacol. Costumele actorilor erau alese cu grijă, după ultima modă pariziană, sporind astfel calitatea spectacolelor. Paul Gusty a fost regizorul care a distribuit-o cu pricepere în spectacolele pe care le monta, apoi a urmat Alexandru Davila cu piesele de teatru „Manasse” de Ranetti Roman, „Nevestele vesele din Windsor” de W. Shakespeare, „Stingerea” de Franz Adam Beyerlin, „Năpasta” de I.L. Caragiale, „Două lumi” de Gerhart Hauptmann.

Printre spectatori s-a aflat şi Regina Maria, care a simpatizat-o de îndată ce a văzut-o jucând. De curând se întorsese de la Paris, unde urmărise spectacolul „Salomeea” de Oscar Wilde şi, pentru că piesa de teatru era extrem de apreciată de criticii de specialitate, Regina Maria îl convinge pe talentatul regizor Alexandru Davila să monteze „Fecioara rătăcită” şi „Salomeea”, la cea din urmă contribuind cu schiţele de costum ale personajului. Regina Maria a fost cea care i-a intuit talentul din prima clipă. Marioara Voiculescu trebuia să-i atribuie personajului Salomeea un dans greu, obositor, dansat în semiobscuritate, un dans care trebuia să fie forma care să definească imaginea perfectă a personajului întruchipat.

Invitaţiile au fost trimise Reginei Maria şi Ferdinand I, care, alături de miniştrii şi toată elita românească, au aplaudat succesul acestui impunător spectacol. Cu acest triumf, Marioara Voiculescu obţine prietenia şi afecţiunea Reginei pentru tot restul vieţii. În paralel cu teatrul, la începutul carierei joacă şi în primele producţii cinematografice ale lui Leon M. Popescu „Dragoste de marinar”, „Spionul”, „Viorica” etc, iar succesul o va impulsiona să înfiinţeze Compania Teatrală Marioara Voiculescu, începând cu 1912, la sala Teatrului Modern din strada Doamnei, avându-i alături pe Ion Manolescu, G. Storin, Tina Barbu, Elena Crisenghi, Mizzi Ionescu, Tanţi Elvass, Tudor Călin, Nicolae Kanner, Al. Economu,Bebe Stănescu, sub direcţia de scenă a lui Haralamb Lecca. Apoi în 1914 se asociază cu soţii Bulandra, compania purtând numele de Marioara Voiculescu-Bulandra, unde va juca în piesele „Dama cu camelii” de Al. Dumas-fiul, „Învierea” de Lev Tolstoi şi multe altele. Conduce de-a lungul timpului singură sau alături de actorii Lucia Sturdza- Bulandra, Tony Bulandra, George Storin, Ion Manolescu, compania, jucând pe diferite scene Comedia, Eforie sau una dintre sălile Cercului Militar, pe care o va reconfigura şi va susţine spectacole valoroase din punct de vedere regizoral şi artistic, precum „Peer Gynt” şi multe altele.

De asemenea, ca antreprenor teatral regizează la circul Sidoli, „Nora” de Ibsen, „Salomeea” Judith” şi „Halofern”. În 1925 se reîntoarce pe scena Teatrului Naţional, unde a interpretat cu succes nenumărate roluri, printre care, cele din: ”Patima roşie” de Mihail Sorbu, „Manechinul sentimental” de Ion Minulescu, „Sapho” de Daudet, „Nora”, „Femeia mării’, „Peer Gynt”, „Strigoii”, „Lucrezzia Borgia” de Victor Hugo,” Scandalul” de Bataille,”Ovidiu” de Vasile Alecsandri, „Învierea” de Tolstoi, „Marele duhovnic” de Victor Eftimiu. Odată cu instaurarea regimului comunist, în 1947, când la direcţia Teatrului Naţional vine Zaharia Stancu, Marioara Voiculescu a fost dată afară din teatru pentru că era considerată regalistă, dar a continuat să predea lecţii de arta actorului celor care doreau să se pregătească pentru o carieră teatrală.

Text de Daniela Dumitrescu, Colecţia C.I. şi C.C. Nottara, Muzeul Municiupiului Bucureşti

Sursă imagine: Colecţia C.I. şi C.C. Nottara

Bibliografie:

Dan C. Mihăilescu(18 noiembrie 2003), Scenă şi destin, Ziarul Financiar;

Marioara Voiculescu, Jurnal. Memorii, Ediţie de Florica Ichim şi Oana Borş, Fundaţia Camil Petrescu,2003;

Ioan Massoff, Teatrul românesc . vol V, Editura Minerva,1974;

Ileana Berlogea, Teatrul românesc în secolul XX, Editura Fundaţiei culturale române,2000;

Maria Filotti, Am ales teatrul, Editura Pentru Literatură,1961;

Lucia Sturdza Bulandra, Amintiri… Amintiri, Editura pentru Literatură şi Artă,1960;

Ion Manolescu, Amintiri, Editura Meridiane,1962;

Vera Molea, Teatrul Naţional din Bucureşti în vreme de război (1916-1918),Editura ACS, 2008.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 2
Author

4 Comentarii

  1. Este reconfortant sa ( mai) poți citi un astfel de articol!
    Ne mai relaxam creierul de balamucul de zi cu zi.
    Mulțumesc ?✌️??

  2. Interesant articol.De marele compozitor al secolului XX EUGEN DOGA ,de muzica lui minunata ,de ce nu scrie nimeni? Valsul compus de el.,,DULCEA SI TANDRA MEA FIARA,,este a patra capodopera din lume a secolului XX

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.