Memoriile Prințesei Ecaterina Caradja Cantacuzino, lansate în premieră în limba română VIDEO

Memoriile Prințesei Ecaterina Caradja Cantacuzino au fost lansate pentru prima dată în limba română, într-un eveniment organizat la Palatul Cantacuzino din București, locul în care aceasta a trăit până la căsătoria cu Constantin Caradja. Aproximativ 500 de persoane au participat la lansarea volumului „Ecaterina Caradja Cantacuzino. O autobiografie”, publicat de Editura Litera.

Evenimentul a reunit istorici și reprezentanți ai familiei, printre invitați numărându-se istoricul Georgeta Filitti, care semnează prefața ediției românești, Damian Anfile și Ovidiu Neacșu. Despre moștenirea Prințesei Ecaterina Caradja Cantacuzino au vorbit și Brianna Caradja și Maximilien Caradja Johnson.

Volumul reprezintă traducerea în limba română a autobiografiei „Catherine Caradja from Romania” și oferă perspectiva directă a unei femei care a traversat aproape întregul secol XX. Povestea sa este marcată de experiențe dramatice încă din copilărie, de două războaie mondiale, de instaurarea comunismului, de exil și de revenirea în România.

Ecaterina Caradja Cantacuzino

Ecaterina Caradja Cantacuzino s-a născut la București, în 1893, fiind fiica Prințesei Irina Cantacuzino și a Prințului Radu Kretzulescu. La vârsta de trei ani a fost răpită de tatăl său și dusă într-un orfelinat din Anglia, unde a fost înregistrată sub un nume fals. Familia a reușit să o găsească abia când avea 16 ani. Ulterior, a fost crescută și educată de bunicul său, Gheorghe Grigore Cantacuzino, cunoscut drept „Nababul”.

O parte importantă a vieții sale a fost dedicată copiilor orfani. Ecaterina Caradja Cantacuzino a continuat activitatea filantropică începută de mama sa la Leagănul „Sfânta Ecaterina”, care avea să devină cel mai mare orfelinat din România secolului trecut.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Prințesa a contribuit la salvarea și sprijinirea a peste 1.000 de aviatori americani luați prizonieri în urma bombardamentelor de la Ploiești din august 1943. Pentru aceste acțiuni, a devenit cunoscută drept „Îngerul din Ploiești”. În 1977, a primit Medalia de Onoare „George Washington” pentru ajutorul acordat aviatorilor americani.

Autobiografia are la rândul său o istorie deosebită. Ecaterina Caradja a început să-și dicteze amintirile în 1973, când avea 80 de ani. Manuscrisul a fost lucrat timp de mai mulți ani, iar autoarea și-a dat acordul pentru publicarea lui în ianuarie 1991. După instaurarea regimului comunist, Prințesa a părăsit România în 1952 și a trăit în Statele Unite până în 1990. S-a întors în țară și și-a petrecut ultimii ani la orfelinatul înființat de mama sa. A murit în 1993, la vârsta de 100 de ani.

Drepturile de autor vor contribui la salvarea unui conac

Lansarea volumului are și o componentă importantă pentru recuperarea patrimoniului. Asociația Caradja Cantacuzino a anunțat că toate fondurile provenite din drepturile de autor vor fi folosite pentru restaurarea Conacului Ecaterinei Caradja de la Nedelea, din județul Prahova.

Planul este ca imobilul să fie restaurat și transformat într-un muzeu dedicat Prințesei și moștenirii sale. Astfel, cartea nu este prezentată doar ca o recuperare editorială a unei povești istorice, ci și ca parte a unui proiect prin care memoria Ecaterinei Caradja Cantacuzino să fie păstrată într-un spațiu legat direct de viața sa.