Meseriile neașteptate ale urmașilor marilor scriitori români. De la actrițe la arhitecți

Fie că nu au avut talent, fie că au realizat că nu vor avea vreo șansă să-și egaleze înaintașii, urmașii marilor scriitori nu au urmat calea bătătorită. Cu toate acestea, au făcut performanță în alte domenii. De la arhitectură modernistă și arte spectacolului, până la heraldică, diplomație sau management cultural. De unii, poate că știați deja, iar de alții aflați acum.

Iată cum s-au transformat genele artistice ale unora dintre cei mai importanți scriitori români în meserii care au lăsat, la rândul lor, o amprentă profundă asupra societății.

Horia Creangă – Arhitectul care a desenat Bucureștiul Modern

Dacă Ion Creangă a revoluționat literatura română prin poveștile sale din copilărie, nepotul său în linie directă, Horia Creangă, a revoluționat modul în care arată capitala României. Arhitect de meserie, Horia Creangă este considerat cel mai important exponent al arhitecturii moderniste interbelice din România. Spre deosebire de bunicul său care descria idilicul sat românesc, Horia a iubit liniile drepte, formele geometrice simple și funcționalitatea urbană.

Planurile sale au prins viață în clădiri emblematice care definesc și astăzi Bucureștiul. Printre acestea  Blocul ARO – Patria de pe Bulevardul Magheru, Halele Obor, Teatrul Giulești, restaurantul Pescăruș din Parcul Herăstrău sau Hotel ARO din Brașov.

Gheorghe Eminescu – Istoricul în uniformă militară

Chiar dacă Mihai Eminescu nu a avut copii, numele „poetului național” a fost dus mai departe de fiii fratelui său mai mic, Matei Eminescu (ofițer de carieră). Cel mai cunoscut dintre aceștia a fost Gheorghe Eminescu. Născut după decesul genialului său unchi, în 1895, Gheorghe a fost militar de carieră și istoric. După ce a luptat în Primul Război Mondial (inclusiv la Mărășești) și a fost avansat până la gradul de colonel, Gheorghe Eminescu a virat către istorie. A devenit un istoric respectat, fiind autorul unei monografii de referință dedicate lui Napoleon Bonaparte.

Copiii lui I.L. Caragiale – Între heraldică și diplomație

Ion Luca Caragiale a avut trei copii care au luptat să depășească genialitatea tatălui lor.

Mateiu Caragiale (fiul cel mare): Deși a scris faimosul roman Craii de Curte-Veche, meseria și marea sa pasiune au fost heraldica și istoria ordinelor cavalerice. Obsedat de genealogie și de obținerea unui statut aristocratic, Mateiu a lucrat ca funcționar de stat și șef de cabinet în ministere, dedicându-și timpul liber studiului blazoanelor.

Luca Caragiale (Luchi): Fiul preferat al dramaturgului a fost poet modernist și traducător. Sunt mulți cei care spun că ar fi fost cel mai apropiat de geniul tatălui, dar viața prea scurtă nu i-a permis să dovedească acest lucru. Luchi a murit la doar 28 de ani din cauza pneumoniei.

Ecaterina Caragiale (Logadi): Fiica scriitorului nu și-a dorit deloc notorietatea tatălui.  Ea s-a dedicat vieții de familie, însă a lăsat în spate memorii prețioase despre viața privată a tatălui său. In acest sens, merită menționate detaliile intime din exilul berlinez al familiei despre care a scris ea însăși.

Puia-Florica Rebreanu – Actrița din spatele „Cuibului Visurilor”

Autor al celebrelor romane de inspirație țărănească, Liviu Rebreanu nu a avut el însuși copii. Totuși, a adoptat-o pe fiica avută de soția sa Fanny în prima căsătorie. Și, chiar dacă nu era fiică de sânge, scriitorul a iubit-o enorm pe Puia-Florica Rebreanu. Fără să aibă legătură cu scrisul, Puia a încercat să rămână în zona culturală și a fost actriță și custode de muzeu.

Ea a profesat ca actriță în perioada interbelică, dar după moartea părinților săi, ea și-a asumat o altă „meserie” fundamentală. A fost păstrător al memoriei numelui Rebreanu. A donat statului casa de la Valea Mare (Argeș) și s-a ocupat personal de amenajarea muzeelor dedicate tatălui său. A lăsat mărturii prețioase despre tabieturile și munca colosală din spatele romanelor Ion sau Răscoala.

Copiii lui Tudor Arghezi – Teatrul, Politica și Proza Rurală

Tudor Arghezi a avut trei copii, Eli, Mitzura și Baruțu.

Eli Lotar s-a născut în Franța și nu a purtat numele Arghezi. El a devenit un fotograf și cineast de avangardă extrem de apreciat la Paris. A colaborat cu mari regizori și artiști europeni (precum Alberto Giacometti).

Mitzura Arghezi a fost cel mai cunoscut copil al poetului. De altfel, a fost și răsfățata poetului. A cochetat cu actoria de mică,  transformându-se într-o cunoscută actriță de teatru și film. De-a lungul carierei, a jucat în peste 100 de piese și ecranizări faimoase precum Titanic Vals. Mai târziu, a intrat în politică, servind ca deputat, și a condus ca director onorific Casa Memorială „Mărțișor”.

Baruțu T. Arghezi (Iosif): A îmbrățișat parțial condeiul, lucrând ca prozator, eseist și publicist. Meseria sa de bază a fost însă strâns legată de promovarea culturii. După ani petrecuți în exil în Elveția, s-a întors în țară dedicându-se cercetării sociologice a artei și culturii autentic țărănești.

Urmașii marilor scriitori arată că talentul nu se moștenește mecanic. Se transformă. Parcă primește alte fațete. Cei mai mulți nu au rămas simpli custozi ai unor nume celebre, ci și-au construit propriile cariere, demonstrând că geniul unei familii poate îmbrăca haine extrem de diverse.