Combinatul siderurgic de la Galați, unitate industrială care asigura în urmă cu un deceniu în jur de 5% din exporturile României, a înregistrat pe ultimul an fiscal datorii de peste 270 de milioane de lei. Mai mult, cifra salariaților a ajuns până la 6.006. Cu un an înainte, erau 6.379, cu un deceniu înainte, în jur de 12.000 de angajați, iar la privatizarea din 2001 erau 21.000 de siderurgiști.
Combinatul Siderurgic Arcelor Mittal din Galaţi a inaugurat recent o nouă linie de producţie de rulouri din oţel acoperite organic. Deși o să pară incredibil, este prima linie de producţie înfiinţată în combinat după 1989 încoace. De altfel, lipsa investițiilor, atât din partea statului, până în anul 2001, cât și din partea concernului franco-britanico-indian ArcelorMittal, după 2001, a dus la prăbușirea unității metalurgice. Acum, în unitatea industrială se mai produc abia două milioane de tone de oțel anual, față de zece milioane, cât era capacitatea de acum un deceniu.
Bruno Ribo, CEO la ArcelorMittal Galați, a anunțat însă că din 2009 și până acum s-au investit cam 400 de milione de euro în retehnologizarea combinatului siderurgic din sud-estul țări.
Datele din ultimul bilanț contabil al societății, publicate pe site-ul Ministerului de Finanțe, arată că datoriile pe ultimul an ale ArcelorMittal Galați SA au ajuns la 270 de milioane de lei, la o cifră de afaceri de 3,4 miliarde de lei. Însă datoriile totale ale fostului colos siderurgic sunt undeva la 1,5 miliarde de lei.
Astfel, dacă la privatizarea din 2001 exista legenda că la Galați se pierde un milion de dolari pe zi, acum, unitatea economică pierde „doar“ aproape un milion de lei pe zi.
De la stadiul de oraș la cel de comună
Și din punct de vedere al angajaților cifrele arată dezastrul din ultimii ani. În 2016, s-a renunțat la peste 350 de angajați, în general prepesionări, așa cum ne-au precizat reprezentanții sindicatelor din combinat. Tot conform datelor de la Ministerul Finanțelor, la finalul anului trecut mai erau doar 6.006 de siderurgiști. Salariul mediu era de 1.500 de lei.
Cauzele declinului
Cotidianul a discutat cu specialiști în domeniu, cu manageri din combinat și cu lideri de sindicat, pentru a afla de ce ArcelorMittal a ajuns să înregistreze anual datorii de peste 270 de milioane de lei și să-și reducă permanent schema de personal.
• Privatizare fără tehnologie
Pe lângă prețul mic de vânzare al combinatului, privatizare realizată în 2001, guvernul condus de Adrian Năstase nu a pus condiții de retehnologizare a unității metalurgice. Ispat Mittal, redenumită apoi în urma fuziunii cu Arcelor – ArcelorMittal, s-a grăbit să scoată profit în primii ani fără să facă investiții în tehnologie. Când a venit criza din 2008-2009, pe piață au rămas doar producătorii cu produse de calitate. Unitatea din Galați nu era printre ele, iar ArcelorMittal nu vinde tablă nici pentru caroseria mașinilor Dacia din acest motiv.
Bruno Ribo susține însă că, anual, se investesc la Galați în jur de 35 de milioane de euro. „Veţi vedea schimbări importante la Oţelărie, în următoarele luni şi următorii ani. În laminoare, investiţiile vor îmbunătăţi calitatea produselor şi securitatea muncii, consumul de energie şi impactul asupra mediului“, a declarat acesta.
• Restrângeri de producție
Calitatea proastă a tablei și a altor produse a dus la lipsa comenzilor pe o piață restrânsă, așa că, ArcelorMittal a luat decizia să închidă o mare parte din combinatul integrat. Altfel spus, la Galați se producea tot ce era nevoie pentru o unitate siderurgică. Asta era cu bune – angajați mulți – și cu rele – poluarea mediului cu cocseriile. În ultimii patru ani, din raţiuni de eficienţă economică, Arcelor Mittal a închis sau demolat 75% din instalaţiile de producţie ale platformei siderurgice. Odată cu această restrângere, au dispărut şi 80% din locurile de muncă. În ultimii patru ani s-a demolat, printre altele, și Furnalul nr. 6, mândria lui Nicolae Ceaușescu pentru capacitatea sa de producție.
S-a renunțat, practic, la fluxul cald, ne explică un manager din ArcelorMittal. Altfel spus, la cocserii și oțelării. „Unitatea noastră, la fel ca toţi producătorii de oţel, se confruntă cu scăderea comenzilor şi a preţurilor. Trebuie să ne adaptăm noului context economic“, a explicat Bruno Ribo.
În prezent, din cele şase furnale care au existat pe platforma siderurgică, doar Furnalul 5 mai este activ. Pentru a evita falimentul, pe platforma siderurgică s-au închis: Uzina Cocsochimică, Furnalele 1,2,3,4 şi 6, Oţelăria Electrică, Oţelăria OLD 2, Oţelăria OLD 3, Laminorul Slebing, Laminorul LSF, Uzina Piese Schimb şi Reparaţii Siderurgice, Fabrica de Oxigen 2 și Fabrica de var 2.
„Obiectivele tăiate, închise sau oprite depăşesc 75% din totalul capacităţilor de producţie“, apreciază liderii de sindicate.
Fosta perlă a industriei comuniste
În perioada comunistă, combinatul siderurgic de la Galaţi era considerat perla industriei din țara noastră. Practic, oraşul de lângă Dunăre însemna combinatul siderugic. A venit Revoluţia din ’89, iar pe platforma siderurgică care cuprindea şi actualele firme, ca Atlas şi ICMRSG, lucrau peste 30.000 de oameni. Faptul că unitatea siderurgică însemna, de fapt, oraşul este relevat şi de faptul că singurii doi primari ai Galaţiului de după Revoluţie provin de pe platforma metalurgică. Eugen Durbacă a activat în cadrul Atalas, iar Dumitru Nicolae a fost director al combinatului.
Privatizarea, legătura lui Adrian Năstase
Vânzarea colosului siderurgic a fost realizată prin intermediul Balli International, firmă care avea sediul la Londra.
Şeful Balli România a fost iranianul Ayad Khosro. Acesta şi fostul director al Tarom Gheorghe Răcaru sunt asociaţi la compania aeriană Angel Airlines. Gheorghe Răcaru şi Nicolae Demetriade, şi el fost director la Tarom, sunt acţionari la Expert Broker Group SA. La rândul său, Demetriade şi Aurel Ispas deţin MCC Holding Invest SRL. În final, Aurel Ispas şi Dana Barb, sora lui Adrian Năstase, deţin SC Fabrica de Case Ispas.
Aceasta din urmă a susținut că a fost implicată în firmă fără aprobarea sa și a făcut plângere penală. În cadrul anchetei s-a descoperit că, într-adevăr, nu Dana Barb semnase pentru întemeierea firmei, însă partenerii săi au susținut că sora lui Adrian Năstase fusese de acord cu această procedură și pentru deschiderea societății respective.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.