29 de picturi şi 7 desene formează expoziţia „The Greater Good” de la Galeria „Art Yourself”, a tânărului artist Mihail Coşuleţu, ce va fi deschisă până în 3 februarie.
S-a spus, şi dialogul între artist şi curatoarea expoziţiei, Adriana Oprea, publicat în micul catalog al evenimentului, pare să o confirme, că expoziţia are un substrat politic. De fapt, ideea de libertate pe care îşi întemeiază pictorul demersul se dovedeşte mult mai amplă, ea căpătând dimensiuni filosofice.
And Then I Saw Him
Autorul îşi organizează pânzele în funcţie de un binom care a fost dintotdeauna specific artei şi artistului: ordinea exterioară şi libertatea interioară a creatorului, a individului. Iar discursul său este coerent atât în construirea propriei lumi, departe de ordinea exterioară, ca în „Diaspora”, cât şi într-o ieverenţioasă polemică vizibilă, de exemplu, în „The Suburbs”. Între cele două se întinde o reţea de stări, în care personajul se retrage sau este împins în „colţul” lui, în care rădăcinile sunt resimţite ca o fatalitate, în care spiritul îşi caută şi uneori îşi găseşte o speranţă, o certitudine sau un refugiu ca în „Şi atunci l-am văzut din nou”.
Pornită ca o necesitate interioară, ridicată la rangul de clamare imperioasă a eului în dialog cu lumea exterioară în cel mai larg sens al sintagmei, creaţia lui Mihail Coşuleţu conţine, prin forţa lucrurilor, o seamă de citate culturale – intenţionate sau nu – şi estetice.
Dream House
Oraşele sale atent construite, lipsite de personaje, de mişcare („Nightmare”), cufundate în inima altor construcţii orgolioase („Ghetto”), luând forma unui proiect de arhitectură vegheat de o antică statuie („Dream House”), rimează plastic cu pictura metafizică şi nu fără motiv. În ultimă instanţă, căutările lui Mihail Coşuleţu sunt metafizice. Spaţiile sunt în primul rând spaţii mentale, aşa cum portretele din expoziţia sa anterioară erau incursiuni în suflete, călătorii imaginare în căutarea avatarurilor omului, a peregrinărilor acestora din lumea umană în cea animală şi invers. Individul de atunci devine „lume largă” în expoziţia actuală, sufletul personajului este înlocuit de sufletul umanităţii, chiar dacă filtrat prin individualitatea creatorului. Dovadă, „Finally”, colosul ivit la orizont, în faţa cupolei unui edificiu aparent scufundat.
Diaspora
Afirmarea identitară a artistului capătă, în pofida perfectei structurări şi a echilibrului interior al construcţiei pânzei, accente autarhice. Pictorul construieşte şi neagă în acelaşi timp, mişcându-se între nevoia de libertate, cu accente anarhiste uneori, ireverenţioase alteori, dar întotdeauna de o fascinantă sinceritate.
Demersul „conceptual” al artistului este servit de o excelentă stăpânire a mijloacelor de expresie, de la desenul intelectual, în care linia edifică cu economie de mijloace obiectele, la paleta care se întinde de la albul dizolvând formele, ca în „The Science Community”, la rafinate valorări ale negrului („Strămoş”), de la ocrurile calde, galbenurile solare şi roşul incandescent la profunzimea albastrului, a violetutului.
Liliput
Lucrările lui Mihail Coşuleţu sunt, în primul rând, pictură. Cu sau fără substrat politic, cu sau fără tentaţii anarhiste, polemice sau nu, ele se situează în zona artei cu majusculă. A unei arte făcute să dureze, să nu cedeze momentului efemer al unei expoziţii ce durează două săptămâni. Pictorul îşi rafinează modalitatea de expresie, o scoate de sub imperiul modei zilei, o supune rolului ei de a comunica o lume intimă, în care trăirea sensibilă şi percepţia intelectuală a existenţei se împletesc, se despart pentru un moment, se reîntâlnesc.
„Am renunţat la toate preocupările tematice anterioare şi la bine-cunoscutele etichete distribuite echitabil întregului mediu artistic românesc. Trebuia să rămân doar cu ce aveam de spus. Rezultatul nu este neapărat plăcut, frumos sau satisfăcător din punct de vedere intelectual pentru că nu asta trebuie să fie. Nu este ceva uşor digerabil, pentru că în spatele picturii se află factori determinanţi deloc plăcuţi. Toată această serie de picturi pleacă de la un sentiment pregnant de nemulţumire”, mărturisea artistul la o expoziţie anterioară.
Finally
Selecţia de lucrări de acum certifică sinceritatea afirmaţiei. Artistul are într-adevăr ceva de spus, discursul său evolueză de la o expoziţie la alta, rămânând ancorat totodată în nevoia de situare a creatorului în cetate, de circumscriere a propriului teritoriu în acela amorf al existenţei cotidiene. Lucrările lui Mihail Coşuleţu nu sunt desigur comode pentru cel care trece dincolo de primul nivel de lectură. Mustesc de revoltă, de dorinţă de libertate, zâmbetul, atunci când există, devine sarcastic, iar certitudinea este întotdeauna pe muchie de cuţit. Sunt exact motivele care le recomndă ca artă autentică la punctul de pornire. Iar rezolvarea formală, fascinaţia pe care o exercită multe dintre ele pentru privire prin calitatea materiei picturale, prin savantele puneri în pagină, prin tensiunea între zonele compoziţiei certifică apartenenţa lor la zona estetică. Indiferent de declaraţiile verbale ale autorului, rezultatul este un joc secund, cu substraturi multiple, cu chei de lectură diversificate, cu priză asupra privitorului indiferent unde se opreşte dialogul acestuia cu viaţa concentrată în pictură.
O expoziţie ce merită văzută pentru autenticitatea ei şi pentru incontestabilul talent al autorului.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.