Ce ar trebui să promită profesorii prin Jurământul lui Socrate
În prima parte a jurământului, ministrul pune accent pe respectul față de elevi, recunoașterea limitelor propriei cunoașteri și disponibilitatea profesorilor de a învăța în permanență, inclusiv de la cei pe care îi educă. Textul propus de Sorin Costreie începe astfel:
„Voi pune binele și demnitatea fiecărui elev și student în centrul misiunii mele, respectându-i individualitatea, libertatea de gândire și dreptul de a învăța.
Voi căuta neîncetat adevărul și nu voi pretinde niciodată că dețin adevărul absolut. Voi avea curajul să spun «nu știu», să îmi recunosc greșelile și să învăț în continuare, alături de cei pe care îi educ.
Voi cultiva întrebarea înaintea răspunsului, argumentul înaintea convingerii și înțelegerea înaintea memorării. Nu voi cere acceptarea unei idei doar în virtutea autorității mele și nu voi folosi cunoașterea pentru a domina, umili sau intimida, ci pentru a deschide minți și a stimula cunoașterea.”
Un alt capitol al jurământului privește libertatea intelectuală și limitele autorității profesorului, în care Costreie propune ca dascălii să își asume explicit că nu vor impune propriile convingeri și că îi vor ajuta pe elevi să distingă între informații verificate, interpretări și opinii.
„Voi încuraja gândirea critică, îndoiala argumentată și libertatea intelectuală, inclusiv atunci când acestea îmi pun la încercare propriile convingeri.
Nu voi transforma educația în îndoctrinare. Voi respecta pluralitatea perspectivelor și voi ajuta fiecare elev și student să distingă între fapte, interpretări, opinii și prejudecăți.”
Evaluarea fără favoritisme și responsabilitatea profesorilor față de propria formare
Textul propus de ministru continuă cu obligațiile legate de notarea elevilor, dezvoltarea profesională și grija față de propria sănătate.
În acest punct, profesorii ar urma să promită că vor evalua corect, fără discriminare, și că nu vor considera că formarea lor se încheie odată cu absolvirea studiilor pedagogice.
„Voi evalua totul cu dreptate și integritate, fără favoritisme, discriminare sau prejudecăți, înțelegând că evaluarea trebuie să sprijine învățarea, nu să reducă valoarea unui om la o notă.
Voi continua să învăț și să îmi examinez critic propria gândire, pentru că nimeni nu poate pretinde că educă fără a accepta să fie, la rândul său, educat.
Voi avea grijă de propria mea sănătate, de echilibrul și de integritatea mea, pentru a-mi putea exercita profesia cu responsabilitate și umanitate.
Voi apăra libertatea academică și valoarea educației ca bun public, conștient că o societate liberă are nevoie de oameni capabili să gândească independent și să își asume responsabilitatea propriilor judecăți.”
Jurământul se încheie cu o formulare prin care ministrul sintetizează rolul pe care îl atribuie educației: formarea unor oameni capabili să gândească independent, nu reproducerea convingerilor profesorilor.
„Nu voi uita că scopul educației nu este să formeze oameni care gândesc asemenea mie, ci oameni capabili să gândească prin ei înșiși.
Îmi asum aceste angajamente cu respect față de profesia mea, față de cei care mi-au fost profesori și față de generațiile care vor veni și jur să nu încetez să mă întreb, să învăț și să îi ajut pe ceilalți să descopere puterea propriei gândiri.”
De ce a fost ales modelul lui Socrate și când ar putea fi rostit jurământul
Sorin Costreie spune că a ales modelul inspirat din Socrate pentru că filosofia acestuia pune accent pe întrebări, dialog și gândire critică.
Costreie propune ca profesorii să rostească jurământul la absolvirea pregătirii pedagogice sau la intrarea în profesie, ca angajament față de elevi și față de meseria pe care o aleg.
Rămâne de văzut dacă această propunere va căpăta caracter obligatoriu.