Mircea Cărtărescu îl vrea musai pe Vlad Voiculescu ministrul Sănătăţii

Mulţi dintre cei care s-au autointitulat „elita” culturală a ţării, devenind în timp doar „elita lui Băsescu”, au compromis pentru mult timp rolul intelectualului în societate, acela de protejare a valorilor morale, a principiilor, a bunului simţ. Din interese meschine, fripturiste, ei au abandonat acest rol şi au devenit activişti harnici ai unor partide sau propagandişti ai unor lideri, bucurîndu-se de osciorul aruncat în scîrbă de stăpîni (Andrei Pleşu ştie cum a plecat de la Cotroceni).

Ultima ispravă a acestora este canalizarea mesajelor pentru susţinerea USR, în general, şi a lui Vlad Voiculescu, în special. Acum ceva timp v-am prezentat aici, în „Cotidianul” (https://www.cotidianul.ro/gabriel-liiceanu-il-vrea-pe-vlad-voiculescu-seful-comisiei-coronavirus/), propunerea lui GABRIEL LIICEANU ca Vlad Voiculescu să fie numit, nici mai mult, nici mai puţin, decît „Şeful Comisiei Coronavirus”! Mai întîi l-a tămîiat, l-a mîngîiat pe creştet, i-a făcut o declaraţie de dragoste stupidă („m-am îndrăgostit de Vlad Voiculescu”), după care s-a lansat:

„Îi propun așadar, cu modestie cetățenească, celui care va fi fiind prim-ministru, să înceapă această nouă pagină de istorie, prin care competența ar urma să triumfe asupra vanităților, aranjamentelor și hărțuielilor de partid, înființând o „comisie anti-coronavirus” condusă de Vlad Voiculescu. Să i se lase în grijă să gestioneze – așa cum a dovedit că se pricepe – calamitatea care a venit peste noi. Această comisie, cu atribuții clare și puteri pe măsură, ar urma să fie creată de el cu oamenii lui, fiind dependentă numai de prim-ministru și sprijinită direct de cabinetul lui”!

Asta e, mi-am zis, fiecare cu pasiunile lui, cu patimile adunate de-a lungul anilor, cu derapajele lui. Numai că, iată!, la numai două săptămîni de la articolul publicat de Gabriel Liiceanu, altă slugă a lui Traian Băsescu („un preşedinte pentru alte coordonate istorice”) se aruncă în aceeaşi baltă stătută: MIRCEA CĂRTĂRESCU!

Nobelistul de serviciu nu-l mai vrea pe Vlad Voiculescu doar preşedintele Comisiei Coronavirus, ci direct ministrul Sănătăţii! În acest sens, Cărtărescu a postat pe pagina sa de Facebook acest mesaj:

Ce jocuri îi determină pe cei doi, Gabriel Liiceanu şi Mircea Cărtărescu, să facă astfel de propuneri de-a dreptul tîmpite este uşor de imaginat, avînd în vedere că acest Vlad Voiculescu, economist de profesie, a mai fost ministrul Sănătăţii în guvernul de tristă amintire, condus de Dacian Cioloş, fiind susţinut, după scria presa, de „Unchiul Nic, Regele Medicamentului”, cum i se mai spune lui Nicolae Voiculescu. E adevărat, Vlad Voiculescu a început atunci să tune, crezînd că stinge astfel focul, afirmînd că „Nic” nu e unchiul său, ci că străbunicul lui este bunicul unchiului Nic! Mai spunea Vlăduţ că a fost bursier al Instutului Aspen şi, evident, cu totul întîmplător, „Unchiul Nic” era în boardul acestuia! Că Vlăduţ este fiul unui turnător al Securităţii, nici nu mai contează.

Cert este că singura legătură a lui Vlad Voiculescu cu Sănătatea este faptul că, într-o campanie de PR fără precedent, a adus o cutiuţă cu nişte pastile adunate de la diverşi, susţinînd apoi că a salvat bolnavii de cancer din România!
Bine, bine, ar putea spune cineva, dar de ce îl susţin Gabriel Liiceanu şi Mircea Cărtărescu pe Vlad Voiculescu să fie numit tocmai acum „Şeful Comisiei Coronavirus”, respectiv, ministrul Sănătăţii? Şi, dacă ni s-ar pune întrebarea, ar trebui să răspundem într-un fel.

Vă daţi seama, în plină criză generată de Coronavirus, cînd „Starea de urgenţă” decretată de preşedintele Iohannis permite achiziţiile de medicamente şi echipamente medicale de miliarde de euro, fără filtrul licitaţiilor normale, ce mană cerească ar fi pentru „Regele Medicamentului”, de pildă, dacă nepotul, sau ce i-o fi Vlad Viculescu, ar fi preşedintele Comisiei Coronavirus sau chiar ministrul Sănătăţii?

N-am înregistrat pînă acum vreo declaraţie a lui Vlad Voiculescu cum că ar dori aceste funcţii, nici că „Unchiul Nic” l-ar susţine în acest sens, dar apelurile lui Gabriel Liiceanu şi Mircea Cărtărescu, doi scriitori prin venele cărora curge dolarul ca apa de pe Jii, ne fac să credem că au ei ceva în plan, vreo recunoştinţă de la „Unchiul”, ceva.
Altfel, din înălţimea lor, s-ar coborî ei pînă la nivelul acestui virus nenorocit? E drept, pînă acum au mai făcut ei nesărate, preluînd fără ghilimele ba din Heidegger, ba din Laurence Sterne, dar să fi devenit ei dintr-o dată, aşa, fără interes, pasionaţi de Coronavirus? Mi-e greu să cred, dacă nu cumva acest virus are în spate şi ceva firfirei!

Eu le spun că ar fi mai bine să stea în banca lor, că are Coronavirusul ăsta nişte efecte secundare pe care le ştiu doar procurorii…