Mi-am pierdut vreo două ore în faţa televizorului încercând să pricep ziua de miercuri. N-a fost uşor, mai ales că unde deschideam dădeam de incidentul cu Hoară. Hoară-n sus şi Hoară-n jos, de parcă un pensionar l-ar fi împins pe Napoleon în faţa taurului. Jur că toate discuţiile s-au purtat insistând asupra unui personaj şters, cam nehalit (după numărul consiliilor de administraţie de la care încasează bani) şi extrem de antipatic.
M-am lămurit mai spre seară, când am primit relatarea lui Dumitru Constantin. Omul a fost în piaţă şi, cu experienţa lui de jurnalist trecut prin zeci de demonstraţii, mi-a spus un lucru simplu: Cornele, erau aproape unu la unu! Atâţia ofiţeri acoperiţi au fost. Genial! În sfârşit, am înţeles. Demonstraţia a fost organizată perfect. Exact ca demonstraţia cu suspendarea lui Traian Băsescu. Şi atunci, la Universitate, a apărut Cozmin Guşă. Tot cu huiduieli, tot cu scuipaţi, tot cu şuturi furate. Şi lumea n-a mai discutat despre suspendare, ci despre incident.
Aşa şi cu ososul Hoară. A fost trecut provocator pe la nasul manifestanţilor şi mulţimea a reacţionat. Dacă trecea Emil Boc, lumea nu l-ar fi înjurat atât de tare. De fapt, cu două-trei zile înainte, Traian Băsescu tocmai a semnat 25 de anexe cu decoraţii pentru cei de la SPP. Adică sute de acoperiţi şi apărători au fost răsplătiţi pentru truda lor anonimă. Listele au fost puse repede la secret pentru ca nu cumva un vecin să recunoască vreun decorat printre fluieraşi. Şi trucul a ieşit. Miercuri seara populaţia se distra cu şoricelul Hoară, scos din ghearele pisicii! Şi astfel manifestanţii s-au răcorit, telespectatorii au cam uitat de scopul demonstraţiei.
Şi totuşi, Piaţa Victoriei din ziua de miercuri este un mare şi răsunător semnal de alarmă. Au ieşit prea mulţi şi în prea multe oraşe pentru a nu înţelege o nemulţumire adâncă, formulată clar, hotărât. După numărul oamenilor şi după cum au decurs lucrurile, devine clar pentru oricine că decizia de asumare a răspunderii (anunţată tot miercuri de Emil Boc) pe pachetul de măsuri cu reducerea salariilor va fi întâmpinată cu greve şi demonstraţii, cu proteste mult mai greu de zăgăzuit de actuala putere.
Dacă Emil Boc se bucură că a scăpat doar cu incidentul Hoară se păcăleşte. După cum a arătat miercuri Piaţa Victoriei (în ciuda numărului mare de acoperiţi în piaţă şi pe străzile lăturalnice!), nu va scăpa uşor. Iar mulţimea nemulţumită de felul în care au fost luate măsurile de sacrificiu nu se va mai întoarce niciodată la simpatie şi sprijin. Nici pentru el şi nici pentru Traian Băsescu.
Lucrurile vor merge din rău în mai rău. Asta dacă nu cumva economia dă semne de redresare. Din noroc, nu din eforturile sale şi ale lui Traian Băsescu. În plus, mulţimea strânsă miercuri în Piaţa Victoriei e numai o parte din populaţia ce nu poate să uite că ea plăteşte cu sacrificii în vreme ce guvernanţii plătesc criza tot cu un confort sporit.
