Modă și stil în epoca romană Ars vivendi

Modă și stil în epoca romană. În perioada Republicii, statul limitase cantitatea de aur pe care o putea purta o femeie, dar nu și pe cea pe care avea voie să o dețină.

În perioada imperiului, gustul pentru podoabele din aur nu s-a diminuat, din contră, romanii au perfecționat tehnicile de minerit, extracție și prelucrare. Atât femeile cât și bărbații purtau podoabe, în special inele decorate cu pietre prețioase și semiprețioase, sticlă care imita pietrele prețioase sau decor incizat. Gemele erau lipite cu rășină. Inelele nu reprezentau doar elemente decorative, ci se utilizau și ca sigilii, simboluri ale căsătoriei, amulete, simboluri ale statutului social. Gemele erau decorate prin gravare – in intaglio – sau camee, cu personaje divine, eroi sau animale.

Principala sursă de geme, India

Principala sursă de geme era India, iar printe cele mai populare se număra sardonyx-ul, pentru că rezista la temperaturi ridicate și putea astfel fi folosit pentru inele sigilare. Dacă tehnica in taglio este relativ simplă, folosind un instrument subțire din metal, obținerea cameelor era mai complicată. Procedeul presupune tot gravarea, dar se obținea o imagine în relief, în contrast cu culoarea gemei pe care se aplica. Pietrele care se pretau la această procedură erau agatele, onixul și sardonixul. Pentru podoabele mai puțin costisitoare se folosea sticla.

Colierul Mariei Severeanu

O piesă deosebit de valoroasă a colecţiei o reprezintă colierul Mariei Severeanu, compus din 44 de geme și camee, dintre care una centrală tip medalion. A fost asamblat în forma actuală în anul 1922 de către un bijutier din Paris specializat în restaurarea monumentelor de artă veche. Fiecare piesă este decorată și încastrată într-o montură din aur. Iconografia cuprinde reprezentări de figuri umane, zeități și scene mitologice. Din punct de vedere tehnic, gemele sunt decorate cu model incizat – intaglio, prin utilizarea unor instrumente ascuțite și încinse.

Cameele, printre cele mai scumpe podoabe

Cameele erau printre cele mai scumpe podoabe din lumea antică și se obțineau prin suflarea a două straturi diferite de sticlă colorată într-o formă dorită. După răcirea sticlei, stratul exterior de culoare albă era cizelat până când ieșea în evidență și stratul inferior de culoare mai închisă. Şase piese sunt realizate în perioada elenistică, sec. IV a.Chr., iar restul pot fi atribuite meșterilor romani din secolele I-IV p.Chr., cu posibilitatea ca unele să fie reproduceri din perioade mai târzii.

Din surse antice aflăm că romanii purtau mai multe inele, pe fiecare deget cu excepția celui mijlociu. Numărul de inele purtate și cantitatea de aur reflectau statutul social al purtătorilor, unii dintre ei nu le scoteau nici când se duceau la băi și se expuneau goi. Așa cum e ușor de presupus, inelele de fier erau mai accesibile oamenilor de rând, la fel de interesați de portul podoabelor elaborate. În primele secolele ale Romei, chiar inelele de logodnă și căsătorie erau făcute din fier.

Inelele de aur, privilegiul elitelor

Cetățeni romani proeminenți preferau să poarte inele de fier ca simbol al modestiei și vieții simple, ca, de exemplu, generalul Marius în timpul triumfului. Inelele de aur rămân o lungă perioadă de timp privilegiul elitelor, cetățenii de rând purtând modele din fier sau din bronz. Dreptul de a purta inele de aur era conferit, iar împărații Severus și Aurelian dau acest drept soldaților din armata romană.

În colecția Severeanu se păstreză un inel de aur cu camee din sardonix, considerat de logodnă sau căsătorie, cu imaginea a două busturi afrontate, un bărbat și o femeie. Macrobius, scriind în secolul V, ne transmite că inelul se purta pe al patrulea deget pentru că prin el trecea vena amoris ce făcea legătura cu inima. Inelul prezentat datează din sec. al III-lea p.Chr. și provine din Bulgaria (provincia romană Moesia Inferior). Alte inele, nu mai puțin deosebite, reprezintă divinități – Fortuna, Amor, Esculap, simboluri militare – soldat îngenuncheat în fața unui trofeu sau sau animale mitologice.

Altă categorie de podoabe

O altă categorie de podoabe este cea a acelor de păr, fabricate din os, parte din ritualul de înfrumusețare al femeilor romane, fiind folosite pentru fixarea coafurii sau obținerea buclelor. Pe lângă folosirea acelor în stabilizarea coafurii, se pare că exista si un proceu de coasere a părului, cu ac și ață pentru a obține stiluri elaborate, observate frecvent în iconografie.

Trebuie menționat că o femeie nu putea obține singură rezultatele dorite, operațiunea fiind una foarte complicate și cel mai probabil erau folosite sclavele sau femei specializate în arta coafurii romane, ornatrix. Alte utilizări include susținerea voalurilor și extragerea lichidelor parfumate din unguentarii. O utilizare mai puțin obișnuită este cea de armă. Din surse antice aflăm că Fulvia, prima soție a lui Marc Antoniu, a folosit un ac de păr pentru a perfora limba oratorului Cicero, după moartea sa, ca pedeapsă pentru vorbele de ocară.

Podoabele cele mai purtate de copii erau din categoria amuletelor, de obicei sub formă de medalioane, cu intenția de a le oferi protecție și ajutor.

În colecția Maria și dr. George Severeanu se păstrează două catarame de bronz din perioada Antichității târzii. Prima, de formă ovală, este decorată cu reprezentarea unui păun, redat din profil. Păunul a fost adesea folosit în iconografia romană ca simbol al zeiței Iunona și al regalițătii. În arta funerară este regăsit frecvent în asociere cu noțiunea de grădină paradisiacă, fiind preluat și de iconografia creștină în decorul catacombelor și mozaicurilor. Simbol al înnoirii și renașterii, al maiestății, îl regăsim și pe această cataramă, o piesă de port, de altfel, comună.

Sfinte Mihail, ajută-l pe cel care poartă

Cea de-a doua piesă din colecție, catarama rectangulară, poartă o inscripție cu litere grecești: Sfinte Mihail, ajută-l pe cel care poartă. Caracterul creștin al piesei este evident și nu este singura cataramă cu astfel de inscripții, demonstrând o practică a creștinilor din secolele V-VI p. Chr. de a folosi piese de port și podoabă marcate cu conotații religioase. Credința păgână în purtarea amuletelor pentru a atrage norocul și de a ține departe spiritele rele se perpetuează și în epoca creștină, după cum ne arată astfel de piese personale de uz comun.

Toate piesele fac parte din colecția Maria și dr. George Severeanu – colier din aurc cu 44 de geme și camee; patru inele din aur și unul din fier, toate cu geme; două catarame din bronz; ace din bronz și os; statueta din teracotă cu reprezentarea unei femei din secolul al II-lea cu coafură complexă.

Articol scris de dr.Alina Streinu, Biroul Arheologie, Muzeul Municipiului Bucuresti

Bibliografie

Crăciunescu, V. 1969 – Cîteva observații în legătură cu podoabele antice din colecția „Maria și dr. George Severeanu”, București, Materiale de istorie și muzeografie, nr. VII, p. 153-162.

Gramatopol M., Crăciunescu V 1967 – Les bijoux de la Collection Marie et dr. G. Severeanu du Musee d’Histoire de la ville Bukarest, RRHA, p.137-173.

Gramatopol, M. 1982- Dacia Antiqua, Ed. Albatros, 1982

Stephens, J. 2008- Ancient Roman hairdressing: on (hair)pins and needles, Journal of Roman Archaeology , Volume 21 , 2008 , pp. 110 – 132

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.