Folkistul Marius Matache se opreşte la Excelesior
Cu trei zile înaninte de Sfântul Valentin şi în apropierea Sărbătorii de Dragobete, năstruşnicul Cupidon face un popas la Teatrul “Excelsior”. Aşa că, îndrăgostiţi de pretutindeni, daţi-vă întâlnire luni, 11 februarie, fix la ora 19.30, la Teatrul “Excelsior”! Motivul? Un super concert folk marca Marius Matache. Doar în Strada Academiei nr. 28, hoinarii şi ”frumoşii nebuni” se simt excelent. Nu lipsiţi de la această întâmplare muzicală, pentru că Marius Matache îşi lansează în premieră absolută albumul ”Hoinar prin Piaţa Matache”, produs de casa de discuri “Patria Records”. La acest album cu 13 piese ”săgetate” de nemuritorul zeu al sunetelor, cantautorul a lucrat împreună cu muzicienii Daniel Iancu, Radu Tudoroiu, Mădălin Giambaşu şi Ovidiu Mihăilescu.
Alături de Marius Matache, pe scena Teatrului “Excelsior”, vor urca majoritatea artiştilor cu care acesta a colaborat pe parcursul celor nouă ani de carieră muzicală. Astfel, printre invitaţi se vor afla Radu Tudoroiu, Alex Nichita, Daniel Radu, Daniel Iancu, Ovidiu Mihăilescu şi Puiu Creţu.
Reţineţi: doar la Teatrul “Excelsior”, în luna lui Făurar, ”se aude” primăvara folkului!
“Se spune despre artişti că sunt nişte tipi excentrici, fie că e vorba de haine, coafură, tatuaje, superstiţii, pasiuni. Dacă mă gândesc că cel mai frecvent mă îmbrac în jeans, mi-am tuns pletele acum mai bine de 10 ani pentru simplul fapt că părul se tot rărea, nu sunt superstiţios, pasiunea mea se cheamă blogging sau sport, iar singurele tatuaje sunt nişte puncte pe piept şi spate realizate din motive medicale, cred că cel mai excentric amănunt legat de mine este doctoratul în chimie. Pentru albumul pe care îl lansez pe 11 februarie, am aşteptat 4 ani, dintr-o mie de motive, unele care ţin de mine, altele care ţin de conjuncturi sau piedici naturale sau sistematice. De fapt, se adevereşte din nou zicala conform căreia «Toate se întâmplă la momentul potrivit». Titlul de «Hoinar prin Piaţa Matache» are mai multe argumente. În primul rând, pentru că în facultate profesorii mă ştiau drept «băiatul cu piaţa». În plus, trebuie ca măcar la a 77-a spiţă să fi fost cumva rudă cu celebrul măcelar, deci e normal să ne asociem. Apoi, albumul este o hoinăreală stilistică şi tematică, cele 13 piese incluzând elemente de folk clasic, dar şi teme de blues, un banjo de country pur, un slap bass de funk, o baladă rock, cu teme sociale, de dragoste sau satirice.
Aşa cum am spus într-un interviu acum ceva vreme, când m-am apucat eu de cântat, atât rolul de Pavarotti, cât şi cel de Satriani erau luate şi, în plus, şcoala mea de muzică a fost Parcul Mare din Slobozia. Dar am câteva idei fixe la care sper că nu voi renunţa niciodată – trebuie să dau tot ce am mai bun atunci când urc pe scenă, trebuie să respect oamenii care plătesc pentru muzica mea şi trebuie să încerc să mă reinventez în permanenţă ca artist. În plus, ştiu că minunile se întâmplă rar şi de aceea am învăţat că, dacă vreau, trebuie să pun mâna să fac, pentru că din cer nu cad decât meteoriţi.
Şi mai am un mare defect: îmi e foarte greu să lucrez cu mercenari, astfel că, pe 11 februarie 2011, alături de mine pe scenă vor fi doar prieteni, oameni cu care am cântat şi oameni de la care am învăţat în cei aproape 9 ani de scenă”, se recomandă cu umor Marius Matache.
Dar din dragoste cu folk, etno-jazz, world music…
Florin Chilian
Patru cavaleri “ai mesei rotunde”, Florin Chilian, Mihai Mărgineanu, violoncelistul Adrian Naidin şi actorul Radu Iacoban, imaginează cele mai frumoase dintre poveştile inimii, “pentru îndrăgostiţi, dar mai ales pentru cei care încă nu iubesc, pentru cei fericiţi sau pentru cei care încă mai speră”. Spectacolul “Dar din dragoste” va avea loc miercuri, 6 martie, de la ora 20.00, la Sala Palatului din Bucureşti.
În sala de repetiţii, cei patru experimentează adăugând folk-ului puţin jazz, rock sau muzică clasică, amestecă cu sunete adevărate poeme, dialoghează şi interferează, trecând prin propriile experienţe şi întâlniri muzicale, pentru a se regăsi într-o zonă comună, iubirea. Angrenat, alături de Marius Manole, într-o “Piesă deşănţată“, pe un text al Liei Bugnar, Radu Iacoban, un actor care spune că a eşuat în rolul de războinic, admite partitura seducătorului, într-o companie pe care o apreciază. “Îl cunosc pe Florin Chilian încă de pe vremea în care Casa Eliad era loc de întâlnire şi de cântări pentru mai toţi marii artişti de la Bucureşti. L-am admirat de atunci, dar nu mi-am imaginat că vom fi împreună vreodată într-un proiect de asemenea amploare”, spune Radu Iacoban.
Adrian Naidin
Cei patru vor urca pentru prima oară pe scenă la Sala Palatului pentru un proiect la graniţa dintre muzici, la graniţa dintre sunet şi cuvânt, dintre folk, world music şi etno-jazz. “Sunt muzichii între amici, pentru fete, doamne, domnişoare şi gagici. Şi, n-o să credeţi, cântăm într-o limbă care îngrozeşte «colegii»: în limba română!”, spune Florin Chilian, care anunţă “o seară fără artificii tehnice, o seară de firesc şi de normal, aşa cum nu prea mai este la modă acum”. “Fiecare dintre noi, cei prezenţi acolo, chiar ştie să cânte şi o putem face. Va fi un concert de la prieteni cu şi pentru prieteni. Şi poate doar puţin mai mult pentru prietene! Un cadou, un dar din suflet. E criză, iar daruri din suflet se găsesc din ce în ce mai rar şi mai greu. Va fi un concert normal, pentru cei care n-au uitat ce-i aia”, mărturiseşte Florin Chilian.
Artist experimental, artist complet, Florin Chilian se joacă amestecând tonalităţi, stiluri şi cuvinte. Experimentează adăugând folk-ului puţin jazz, rock sau muzică clasică şi obţine adevărate poeme, aplaudate apoi pe toate scenele şi în toate marile festivaluri. Florin Chilian şi-a cucerit publicul cu atitudini fără echivoc şi cu mesaje care şi-au făcut drum, uneori cu delicateţe, alteori cu o vigoare aproape brutală, către lume. Albumul său de debut, “Iubi”, lansat în 2001, a deschis drumul către noi abordări în folk-ul românesc, o viziune modernă inteligentă, confirmată mai târziu cu piese apreciate deopotrivă de public şi de critică, de la faimosul “Zece” la “Să nu ucizi” sau “Viaţa ca o curvă”. A învăţat să cânte fără să urmeze cursuri, doar simţind în suflet muzica, şi îşi compune singur piesele, adăugându-le şi versuri, poeme veritabile care au inspirat generaţii. Succesul este o consecinţă a hotărârii cu care a mers pe drum, dar îl tratează cu multe rezerve, refuzând să se ascundă sau să se piardă în confortul lui înşelător. Cel de-al doilea album, “Zece Porunci”, a apărut în 2005, iar cel mai recent, “Autistul – nu-l mai goniţi pe Brâncuşi”, a fost lansat în anul 2010.
Mihai Mărgineanu
Adrian Naidin este o revelaţie a scenei culturale. Strălucitor în partiturile clasice, plin de forţă şi har în folclor, Adrian Naidin continuă să testeze sunete şi maniere de expresie în colaborări excepţionale. Invitat special al lui Nicu Covaci în anul în care trupa “Phoenix” a împlinit 50 de ani de existenţă, Adrian Naidin a convins publicul cu vigoarea etno-rock, într-un insolit proiect fusion, testat deja într-o serie de spectacole organizate în Bucureşti şi în ţară. Colaborator al lui Moby pentru coloana sonoră a filmului “The Necessary Death of Charlie Countryman”, un proiect de suflet al americanului Shia LaBeouf, Adrian Naidin este un muzician complet, inovator şi experimental. Confirmat de muzicianul leton Mischa Maisky, care i-a fost profesor, şi de regizorul grec Mihalis Kakogiannis – care i-a fost admirator, Adrian Naidin a fost aplaudat, alături de pianistul Raul Kusak, pentru proiectului world “Cântice’n cerc”, la Festivalul “Folk You” sau la “Freedom Jazz” de la Vama Veche, şi a fost primit cu ovaţii pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, alături de actorii Ion Caramitru şi Horaţiu Mălăele.
“«Frumos luceşte bărbatul din neputinţa de a naşte», spunea marele poet Nichita Stănescu. Pentru cele mai frumoase fiinţe de pe pământ, frumos lucim noi, bărbaţii, cântând depre iubire, cântându-le lor, celor ce ne-au născut, celor ce încă nu ne-au născut”, declară Adrian Naidin.
Radu Iacoban şi Diana Cavallioti prezentatori la Gala Premiilor Gopo
Mihai Mărgineanu şi-a câştigat majoritatea fanilor cu amintiri din folclorul studenţesc, cu cântece vechi de pahar, versuri deocheate şi rime… potrivite, adesea necenzurate, dar şi-a consolidat locul în inima lor cu o viziune profundă şi cu ironia muşcătoare cu care explorează cele mai intime ascunzişuri ale unui suflet. Mihai Mărgineanu a început prin a cânta pentru câţiva prieteni, dar prietenii au devenit mii, atât cât să umple cele mai mari săli de concerte din Bucureşti şi din ţară. În urmă cu un an i s-a propus să fie povestitorul muzical al serialului “Las Fierbinţi”, difuzat de ProTV. A citit scenariile primelor şase episoade într-o oră, a râs de i-au dat lacrimile şi s-a simţit ca peştele în apă la gândul că va cânta despre şi pentru o lume care îi este foarte aproape. Era, oricum, obişnuit cu platourile de filmare, după rolurile interpretate în “Martor fără voie” sau “Clanul Sprânceană”. Acest ultim experiment l-a inspirat, probabil, şi pentru albumul „Zaritza”, lansat în aprilie, anul trecut, un material discografic în care, alături de piese ca „Lupanar” sau „Forografia ta”, şi-a găsit locul şi o foarte promiţătoare „Dragoste rurală”. Artistul care şi-a câştigat locul pe piaţa muzicală cu celebrul “Mă iubeşte femeile“ este îndrăgostit, înainte de toate, de femeia care l-a făcut fericit şi care i-a dat cele mai frumoase daruri “pe care le poate primi un derbedeu, înainte de a deveni bărbat”.
Radu Iacoban face parte dintre rebelii noului val. Inspirat de şarmul extraordinarei Sharon Stone, căreia i-a dat replica în “What About Love”, filmul lui Klaus Menzel turnat, vara trecută, în România, ghidat, la început de carieră, de regizori importanţi, printre care Cristian Mungiu sau Constantin Popescu, pentru filme ca “Amintiri din Epoca de Aur”, sau “Portretul luptătorului la tinereţe”, Radu Iacoban este un actor plin de forţă, experimental, inspirat, inovator. A întâlnit pe platouri nume sonore ale cinematografiei mondiale, cum ar fi Andy Garcia, dar şi stele ale cinematografiei autohtone, de la Magda Catone la Mircea Daneliuc. Sensibil rostitor de versuri, simte într-o maniera foarte personală muzica şi ritmul cuvintelor, pe care le reinventează apoi în cele mai ingenioase şi impredictibile sensuri.
Biletele sunt disponibile on line pe www.iabilet.ro.
