Narcoza americană

Relațiile României cu SUA, chiar în condițiile istoricei alianțe militare, nu au depășit semnificativ indicii economici de dinainte de ’89. Și cum România se află între un blocaj de mai mulți ani, de care profită multinaționalele în căutare de mână de de lucru ieftină, această situație, în absența proiectului intern, se transformă în degradare sistemică și democratică națională. Deocamdată, am importat din SUA impostură și dirijism de cea mai proastă factură. Mediul politic postcomunist de pe malurile Dâmboviței are la bază un serios „sprijin“ american, care, desigur, nu are legătură decât cu lipsa de performanță de aici, susținută cu asiduitate. Nimeni nu-i împiedică pe români să se ridice pentru instaurarea democrației și drepturilor. Cu armata americană aici, cu toată conectarea sistemului național la cel euroatlantic, România este bântuită bizar de un reviriment prin care corupția internă a restaurat, absurd și ilegal, relaționările publice ale anilor ’50.

Prestația ambasadorului încă în funcție la București a clătinat serios relațiile româno-americane în sensul lor simbolic și practic. Asta după ce anteriorul ambasador deschisese drumul compromiterii diplomației și diplomaților americani acreditați aici. România nu poate fi colonie, așa cum condițiile încă o revendică drept o pradă sigură. Eșecul politicii americane în România este unul de fond, mai mult decât prejudiciile create democrației și economiei.

Limitativa și propagandistica noastră politică externă față de țările din jur, începând cu Rusia, deformează însăși abordarea relației cu SUA. Chiar dacă sistemul de apărare în viziunea președintelui Trump este văzut prin sustenabilitatea financiară asumată de parteneri, în sine, chestiunea ar trebui să elimine toate suspiciunile prin ceea ce poate fi asistența militară gratuită. Aceasta nu există, iar președintele Donald Trump a spus-o cu voce tare.

România nu mai poate defila ca un detașament al unor ambasade acreditate la București. Există un cadru foarte clar definit al relațiilor celor două țări. Transformarea României în anexă a unor înalți funcționarii americani nu are legătură cu parteneriatele sau alianța militară.

Investițiile americane în România ar trebui să intereseze pe toată lumea, inclusiv în statuarea condiției europene în această relație. Ceea ce poate aduce în plus România, în destul de tulburata politică externă europeană, nu este deloc de neglijat.

Dacă până acum narcoza americană a avut o motivație oarecum majoră, o altă etapă, a multiplelor rezultate, este vitală. Dezvoltarea relațiilor economice cu România în interesul ambelor părți nu este decât unica soluție presupusă de o dezvoltare reală. O asemenea dimensiune, mai puțin politicianistă, pare a fi mănușa în relația cu administrația Trump.

Despre Ioan Vieru Articolele 97
Author