NATO a fost aproape de ruptură de 15 ori

Crizele NATO nu au început cu Trump

Tensiunea indusă în cadrul NATO de administrația Trump nu este singurul astfel de moment din istoria Alianței. Franța s-a retras din structurile militare NATO în 1966, sub președintele Charles de Gaulle. A revenit în comandamentul militar abia în 2009. Grecia s-a retras din structurile militare NATO la momentul invaziei Turciei în Cipru, în 1974, la finanul regimului coloneilor de la Atena, nemulțumit de inacțiunea Aliantei la invazia turcă provocată însă de lovitura de stat susținută de Grecia.

SUA au solicitat susținerea NATO la momentul invaziei în Irak, însă alianța nu a participat la misiunile de lupta. S-a datorat opoziției a doi mari aliați europeni – Franța și Germania. Se întâmpla după bombardarea Serbiei de către forțele NATO, fără mandat ONU, în 1999. A fost un moment care a provocat multe neînțelegeri între aliați în ce privește acțiunile în afara teritoriului NATO. Conforma Tratatului, Alianța este defensivă.

Vechiul război al cheltuielilor pentru apărare

Administrația Trump nu este primul guvern american care cere cheltuieli de apărare mai mari din partea aliaților europeni. A făcut-o și administrația Obama. Însă a făcut-o și președintele John F. Kennedy. Alianța a trecut peste toate aceste momente de criză, și la fel se va întâmpla și acum, susțin, într-un articol publicat de Der Spiegel, preluat de Die Welt, colonelul american Jonathan Heist (de la Cartierul General al NATO în Europa) și cercetătoarea Florence Gaub, de la Defence College din Roma. Ce doi au semnat și un articol pe aceasta temă publicat recent de Foreign Affairs.

NATO a fost aproape de ruptură de 15 ori

”Arhivele NATO conțin cel puțin 15 momente de tensiune care au adus Alianța în pragul destrămării”, scriu autorii. Inclusiv ”insulte dure și jigniri reciproce peste Atlantic”. Aceste au același tipar: ”Când aliații se ceartă, există întotdeauna unul dintre două motive (adesea ambele în același timp): cheltuielile pentru apărare și operațiunile militare în străinătate. Și totuși, de fiecare dată găsesc calea de a reveni unii către ceilalți”, spune cei doi.

Președintele american Donald Trump a amenințat că va retrage Statele Unite din alianță. Însă este blocat de o lege adoptată în timpul administrației Joe Bide și inițiată chiar de actualul său secretar de Stat, Marco Rubio.

Responsabilitatea europeană, o dispută începută sub JF Kennedy

Gaub și Heist scriu că americanii le-au cerut de mai multe ori europenilor să crească cheltuielile pentru apărare, inclusiv fostul președinte american John F. Kennedy. Europenii au răspuns atunci că umbrela nucleară americană făcea inutilă dezvoltarea unor capacități militare convenționale. Ambasadorul la NATO al administrației Lyndon B. Johnson ar fi declarat: ”Dacă europenii nu sunt interesați de propria apărare, va fi imposibil din punct de vedere politic pentru orice guvern de la Washington să le demonstreze propriilor cetățeni că suntem parteneri într-o misiune de securitate colectivă”.

Crizele nu au distrus niciodată Alianța

”Europenii consideră articolul 5 – clauza de asistență reciprocă – drept cea mai importantă prevedere a Tratatului Nord-Atlantic. Pentru Statele Unite articolul 3 este cel mai important”. Acest articol se referă la dezvoltarea ”rezilienței comune” – investițiile militare. Retorica dură a avut întotdeauna în trecut efectul de a-i face pe ”europeni să se mobilizeze pentru cheltuielile pentru apărare”. Apoi, au existat mereu divergențe despre acțiunile militare desfășurate în afara teritoriului alianței. Cel mai recent, Trump i-a acuzat pe europeni că nu l-au susținut în războiul din Iran. Gaub și Heist rezumă: ”Aceste probleme nu au fost niciodată pe deplin rezolvate. Dar, în cele din urmă, ele nu au distrus niciodată alianța”.