Ne putem apăra la Marea Neagră?

În timp ce politicienii români sunt ocupați cu formarea unui guvern, Președintele Nicușor Dan a avut discuții cu Antonio Costa, președintele Consiliului European, despre viitorul buget al Uniunii și despre extinderea Uniunii Europene. Nicușor Dan i-a transmis lui Antonio Costa că România sprijină aderarea Republicii Moldova și Ucrainei la Uniunea Europeană, pentru că ar îmbunătăți semnificativ securitatea României, a regiunii și a Mării Negre.

În paralel cu poziția exprimată de Nicușor Dan, dintr-un document intern al Comisiei Europene, consultat de Financial Times, aflăm că Ucraina va avea acces limitat la fondurile dedicate agriculturii dacă va fi admisă în Uniunea Europeană, restricțiile posibil a fi impuse Ucrainei fiind menite să ofere garanții unor state membre precum Polonia, Franța și Italia, care și-au exprimat îngrijorarea față de concurența care ar putea fi generată de accesul liber pe piața europeană a unor cantități mari de cereale ucrainene.

În acest context, dată fiind “muniția” oferită “suveraniștilor” de către discuțiile legate de grânele ucrainene care tranzitează/sunt comercializate în România, în detrimentul producătorilor locali, nu ar fi fost prudent să nu mai promovăm atât de asiduu aderarea Ucrainei la UE sau să facem și noi parte din rândul statelor membre UE care să manifeste preocupare față de modul în care accesul cerealelor ucrainene ar putea afecta producătorii noștri ? Personal, nu cred că faptul că Polonia face acest lucru înseamnă că nu vor să ajute Ucraina să adere la UE sau că nu-i sprijină în războiul de apărare împotriva Rusiei!

Pentru că, nu putem discuta doar despre „fake news”, când ne referim la faptul că exportul cerealelor ucrainene, prin intermediul României, îi afectează pe producătorii romăni, dacă este să ne raportăm la o declarație a ministrului interimar al Agriculturii, citată de Politico: „interesul propriilor noștri fermieri rămâne o prioritate”! Conform oficialului român, excesul de cereale ucrainene, coroborat cu nivelul scăzut al apelor Dunării, suprasolicită deja porturile țării, împiedicându-i pe fermierii români să-și vândă propriile produse.

Între timp, Marea Neagră clocotește! Oare chiar crede Nicușor Dan că aderarea Ucrainei la UE va “îmbunătăți semnificativ securitatea României, a regiunii și a Mării Negre”?

Conform unor date furnizate de Lloyd’s, citate de Financial Times, luna iulie 2026 a fost cea mai periculoasă lună pentru transportul maritim comercial în Marea Neagră de la începutul războiului la scară largă.

Riscul tot mai mare nu se mai limitează la confruntările navale convenționale. Rusia atacă porturile și navele ucrainene, în timp ce Ucraina ripostează atacând nave rusești, inclusiv pe cele asociate așa-numitei „flote fantomă”.

Datele citate de Financial Times indică faptul că, în această perioadă, Marea Neagră a devenit o zonă mai periculoasă pentru transportul maritim comercial chiar și decât apele din jurul Strâmtorii Ormuz.

Evident, discursul oficialilor români legat de faptul că, în tot acest conflict Rusia este agresorul este foarte corect! Însă întrebarea se pune dacă această sintagmă trebuie folosită de fiecare dată când vreo dronă explodează în Marea Neagră, în apropierea litoralului sau în zona economică exclusivă ale României? Chiar dacă drona este de proveniență ucraineană? Evident, nu sunt adeptul teoriei conspirației care vorbește despre operațiuni sub steag străin ale Ucrainei pentru a provoca România (implicit UE și NATO) să intre în război cu Rusia!

Petrol rusesc contra cereale ucrainene? Exploziile navelor comerciale din Marea Neagră!

Săptămâna aceasta a debutat cu explozii ale unor nave comerciale în Marea Neagră! O navă încărcată cu cereale, care plecase din portul Izmail, a fost lovită de drone, la nici 9 mile marine sud-est de platforma Pescăruș, operată de OMV Petrom. O zi mai târziu, alte două nave au fost lovite de drone în zona economică a Bulgariei.

Nava lovită lângă platforma Pescăruș naviga sub pavilionul insulei Saint Kitts and Neville din Caraibe, iar cele două lovite în zona economică a Bulgariei navigau sub pavilionul statului african Togo, respectiv Palau (insulă din Oceania). Având în vedere natura atacurile nu prea sunt multe dubii că atacurile au fost executate de Federația Rusă!

Nici ucrainenii nu s-au lăsat mai prejos! Drone ucrainene au lovit un petrolier, sub pavilion liberian, în largul coastei de sud a Rusiei la Marea Neagră, provocând un incendiu puternic în dreptul orașului Soci. Nu este prima dată când ucrainenii aruncă în aer petroliere pe care le au pe lista neagră a “flotei fantomă” rusești, care operează inclusiv în Marea Neagră. Vara aceasta am fost martorii atacurilor ucrainene asupra petrolierelor rusești care alimentau în portul Novorossiisk și care au condus la sistarea temporară a alimentării cu țiței prin conducta Caspian Pipeline Consortium, perturbând inclusiv alimentarea rafinăriei Petromidia!

Nu întâmplător am menționat pavilioanele sub care navigau aceste nave comerciale! Vă imaginați că va avea loc un protest diplomatic semnificativ al acelor state la ONU? Împotriva Rusiei sau Ucrainei? Și dacă ar fi așa, ar schimba acest protest cu ceva situația de la Marea Neagră? Desigur, nu! Atâta timp cât nu este atacat teritoriul unui stat NATO riveran Mării Negre sau vreo navă comercială care să navigheze sub pavilionul unuia dintre aceste state sau Chinei nu cred că putem să ne așteptăm la evoluții semnificative în plan internațional! Pentru că, după atacurile din această vară de la Novorossiisk, am văzut că Trump i-ar fi solicitat lui Zelenski să nu mai atace zona, dat fiind interesul companiilor americane care dețin acțiuni la Caspian Pipeline Consortium!

Și atunci, ce poate face România să-și asigure securitatea la Marea Neagră?

Evident că, la fel ca și în cazul dronei căzute pe un bloc din Galați, dronei care a explodat în Portul Constanța, dronei care plutea în derivă, plină de explozibil, în proximitatea perimetrului Neptun Deep sau celor peste alte 100 de drone care au survolat/au fost doborâte/s-au prăbușit pe teritoriul României, atacul asupra navei comerciale în proximitatea platformei Pescăruș generează întrebări legitime: Când se vor opri aceste atacuri? Cine poate să le oprească? Este România pregătită să facă față acestor amenințări?

Sau asistăm neputincioși la atacuri viitoare? Dar dacă nu vom fi la fel de norocoși și următoarea dronă va lovi, accidental sau nu, direct Platforma Pescăruș sau perimetrul Neptun Deep?

Dacă tot ajutăm atât de mult Ucraina cu exportul de grâne pe lângă litoralul românesc al Mării Negre, venind din porturile Izmail și Reni pe brațele Dunării, mai nou și prin Portul Giurgiulești (cu acționariat românesc), ajutor care a adus dronele rusești nu doar în proximitatea ci chiar pe teritoriul României nu am putea cere Ucrainei să ne pună în capul listei de export de drone sau de fabricare a dronelor pe teritoriul României (investiția fiind deja asigurată de România prin SAFE)?

Dacă tot i-au lovit și pe bulgari acum, nu ar fi prilejul să insistăm pentru o urgentare a sporirii misiunii de deminare la Marea Neagră pe dimensiunea asigurării mai lărgite securității maritime la Marea Neagră, așa cum, de altfel, s-a convenit la Summit-ul anual al NATO de la Ankara?

Poate ar trebui să fim și mai activi în relația cu Turcia, care a demonstrat că are un canal de comunicare privilegiat cu Putin? Sau poate că, dacă tot nu reușim să facem acele nave militare la Șantierul de la Mangalia, am putea măcar să le comandăm turcilor (mai ales că deja am achiziționat vara această o astfel de navă de la ei), că tot scriam deunăzi despre apelul lui Erdogan și al Ambasadorului SUA la Uniunea Europeană ca „Made în UE” (a se citi criteriile de alocare a fondurilor în SAFE) să devină „Made in NATO”?

Că tot am menționat, la începutul acestui articol, despre viitorul buget al Uniunii Europene, oare România va folosi drept monedă de schimb sprijinul acordat Ucrainei și riscurile de securitate asumate implicit pentru a primi fonduri suplimentare?

Despre faptul că poate politicienii români ar trebui să învețe despre cum SUA își apără interesele economice nici nu are rost să mai vorbesc! Lăsând la o parte oportunitatea economică de zi cu zi, chiar nu ne va aduce mai multă securitate la Marea Neagră investiții precum Coridorul Vertical de Gaze?