Aveți mai jos o problematică totalmente ignorată de autorități, în ciuda interesului întreprinzătorului român pentru libera inițiativă, precum și câteva propuneri de soluții, pe care le-am mai expus în spașiul public, în speranța că vor fi percepute de recent detronata putere politică, speranță care, evident, a fost înșelată. Fosta putere politică a avut alte priorități, de exemplu, să încerce să îl scape de pușcărie pe Liviu Dragnea. La rândul său, opoziția a avut alte priorități, de exemplu, să încerce să îl bage la pușcărie pe Liviu Dragnea și s-o înscăuneze procuror-șef european pe L C Kovesi, în afara unei proceduri publice de selecție și în contra poziției oficiale a Guvernului României.
Desi nu sunt prea optimist, las aici aceasta „scurta” expunere, in speranta ca noua putere, care se va instaura, probabil, in urmatoarele saptamani, o va analiza si va lua in considerare solutiile propuse. Asta daca nu cumva noua prioritate a noii puteri o fi, de fapt, exterminarea PSD ca miscare politica (adica, in expresia dlui Johannis, “o Romanie fara PSD”) si aplicarea intocmai a firmanului de la BNR (dovada ca luni, 14 octombrie, inainte de a fi fost macar desemnat de presedintele Johannis, premierul wannabe Orban L. a facut o vizata in genunchi la faraonul Manole Isarescu).
Un numar foarte mare de persoane realizeaza, in Romania, venituri din profesii liberale sau reglementate – avocaţii, notarii, executori judecătoreşti, practicieni în insolvenţă, experţi contabili şi fiscali, medicii, farmaciştii, evaluatorii, auditorii, ziariştii etc. Vorbim, probabil, de 600 de mii de persoane (cifra estimata de Uniunea Profesiilor Liberale, in anul 2012), pentru care lucreaza, cel mai probabil, inca pe atatea persoane angajate de titularii birourilor/cabinetelor individuale si ai societatilor profesionale de exercitiu liberal. Neasteptat de mare este numarul intreprinzatorilor individuali sau familiali si al persoanelor fizice autorizate – cca 400 de mii de persoane inregistrate in ianuarie 2019 la ONRC, lucru care, in el insusi, denota spiritul intreprinzator al romanului, mai mult sau mai putin constient de riscul presupus de lansarea intr-o afacere si de nelimitarea raspunderii pentru datoriile generate de intreprindere.
Dincolo de orice idee de profesie liberala sau reglementata si de conceptul de comert legal autorizat, derulat de entitati constituite si inregistrate in Registrul comertului sau la organismele profesionale in conformitate cu legea, se afla asa-numitii “free lancers”.
Intra in aceasta categorie, de exemplu, proprietarii de imobile pe care le închiriaza (inclusiv in sistem airbnb) care, chiar daca sunt înregistraţi la Fisc, nu se regăsesc şi la ONRC. De asemenea, cei care efectueaza curse cu propria masina, in sistem ride sharing (uber, yango, bolt, cleaver), cu sau fara inregistrare la fisc, nu sunt inregistrati si la ONRC. La fel sunt, inregistrati la fisc, dar nu si la ONRC sau in vreun organism profesional, cei mai multi dintre ziaristii care nu au calitatea de salariati, precum si artistii care nu sunt remunerati in baza unui contract de munca, ci in baza unor contracte de colaborare sau a unor cesiuni de drept de autor, (b)vloggerii, agentii, impresarii etc.
Trebuie adaugata o patura foarte extinsa si foarte neclara de persoane care realizeaza venituri nefiscalizate, nefiind nici inregistrate la fisc, nici autorizate ca membri ai unor profesii liberale sau reglementate. Este vorba de persoanele care se ascund (ilegal sau ilegitim) sub masca unor organizatii de caritate sau non-guvernamentale, incasand venituri din sponsorizari, cotizatii, subventii publice sau finantari publice de proiecte, persoane care fac menajul sau gradinaritul unor resedinte particulare, moasele, ingrijitoarele copiilor mici (bone), instructorii de sport sau de dans, frizerii, cosmeticienii etc. Nu stim cu exactitate cati asemenea comercianti de facto exista si cati alti (cvasi)salariati lucreaza impreuna cu sau pentru acestia. O statistică a domeniului ar fi esentiala, intrucat aceste persoane realizează venituri din activităţi care ar putea antrena TVA, in cazul in care ar depasi pragul anual de incasari dar, mai ales, intrucat, neachitand CAS si CASS, aceste persoane nu au acces la sistemele de asistenta sociala, inclusiv la cele de sanatate.
Fapt indeobste ignorat la nivel popular este că acesti free lancers trebuie sa îşi achite in mod direct contributiile de asigurari sociale (CAS) şi constributiile de asigurari sociale de sanatate (CASS), in baza unui contract cu sistemele publice de asigurari, in caz contrar neputand beneficia de prestatiile sociale asigurate prin plata acestora contributii. Costul medicamentelor si costul spitalizarii trebuie suportate de pacient, iar veniturile minime in caz de sarcina si in caz de ingrijire a copilului de pana la doi ani nu sunt asigurate de stat, la fel cum nu sunt asigurate indemnizatia de somaj si pensia minima. Fiecare astfel de persoana este “pe cont propriu” din perspectiva acestui gen de prestatii sociale pe care publicul larg le considera de-la-sine intelese si aplicabile.
O pătură foarte largă a populatiei active – în jur de 2 milioane de persoane – se află la jumătatea distanţei intre calitatea de salariat şi cea de persoană care realizeazează venituri din activitati independente, care nu achita CAS sau CASS (intentionat, fortati de patron sau din simpla ignoranta) decat raportat la salariul minim. Intr-o mare masura, si aceste personae, oficial salarizate, sunt si free lancers. Remuneraţi cu salariul minim pe economie pe contractul de muncă, cei in cauza primesc in plus venituri suplimentare nefiscalizate (la negru/gri). Pentru “patron” este o buna (dar ilegitima) metoda de optimizare fiscala, intrucat se economisesc astfel costurile salariale cauzate de aceste contributii, insa pentru salariatul – free-lancer, este o potentiala metoda de “asigurare” a ruinei personale viitoare. In cazul in care aceste persoane omit sa achite CAS si CASS la valoarea veniturilor reale incasate (valoare plafonata in 2017 la sase salarii medii pe economie), prestatiile sociale “asigurate” de CAS si CASS calculate la salariul minim pe economie se reduc si se plafoneaza in mod corespunzator. Restul costurilor medicale si al costurilor cu sarcina si ingrijirea copilului mic se suporta de salariatul – free-lancer. La fel, indemnizatiile de somaj ori de incapacitate de munca si pensia sunt reduse la minimul legal (prag situat foarte jos in Romania).
In Romania, taxarea si impozitarea muncii sunt infinit mai dure si mai impovaratoare impozitarea capitalului, cu consecinta adancirii inegalitatilor sociale. Mai mult chiar, taxele si impozitele pe capital, care sunt oricum dintre cele mai mici din Europa, sunt sistematic evitate prin diverse tehnici de optimizare fiscala si de contabilitate creative, pentru care exista armate intregi de consultanti, experti si avocati, unii dintre ei recrutati dintre cadrele inalte din Ministerul Finantelor si de la Fisc (iar, pe principiul usii rotative, acesti consultanti, experti si avocati ocupa, din cand in cand, pozitii de inalti functionari sau de demnitari in cadrul ziselor autoritati). In incercarea de a-si usura povara fiscala, cei care nu detin ca valoare altceva decat munca si calitatile profesionale propria (si, in consecinta, nu detin nici resursele financiare necesare achizitionarii serviciilor utilizate de detinatorii de capital pentru eficientizara muncii de optimizare fiscala si contabilitate creativa), utilizeaza diverse metode naive sau auto-destructive pentru a plati mai putine taxe, impozite si contributii.
O politica economica si fiscala sanatoasa ar trebui sa reduca povara fiscala a salariatilor si a celor care realizeaza veinturi din activitati independente, dublata de o redistribuire a poverii fiscale catre capital si catre averile mari. Deasemenea, costurile cu intretinerea locuintei familiale (utilitati, chirii, menaj, gradinarit) sau cu programele de dezvoltare personala (sport, dans, arta, studii post-angajare etc) ar trebui sa fie considerate cheltuieli integral deductibile din venituri brute, pe acelasi principiu aplicabil companiilor, care deduc din incasari toate costurile antrenate de exploatarea intreprinderii, numai diferenta fiind impozitata sau taxata.
Avantajele acestor deductibilitati larg extinse sunt multiple.
In primul rand, din deducerea din venituri a acestor cheltuieli lunare rezulta o reducere a impozitelor si taxelor de achitat la stat, cu consecinta aparitiei unui supliment de venituri ale persoanei fizice, pe care le va cheltui pe bunuri de consum si servicii, ceea ce va putea determina, in lant, mai multe produse, adica stimularea industriei, locuri de munca suplimentare sau salarii majorate, volume mai mari de incasari din TVA la buget, care se pot intoarce in investii publice, cu consecinta crearii de alte locuri de munca suplimentare. Bancile pot lansa in circulatie mai multi bani-datorie si isi pot primeni portofoliul cu noi debitori sau cu venituri suplimentare care pot “salva” credite aflate in suferinta sau neperformante.
In al doilea rand, introducerea pe cheltuieli deductibile a costurilor cu menajul efectuat de catre terti sau a costurilor cu dezvoltarea personala, va putea scoate la lumina activitati remunerate, in prezent, la negru/gri, si nefiscalizate, ceea ce, in mod evident, va spori gradul de colectare a veniturilor bugetare si va reduce costurile cu vigilenta si suspiciunea permanenta pe care le manifesta fiscul la adresa fiecarui contribuabil, pe care il prezuma din start vinovat si de rea-credinta. Cei platiti cu chitanta vor avea acces la sistemele publice de asigurari sociale si de sanatate, intrucat vor fi inregistrati in aceste sisteme de asigurari si vor achita contributii.
In al treilea rand, costurile unora dintre utilitati, care acum sunt subventionate si plafonate, fie din ratiuni de protectie sociala, fie din ratiuni de protectia mediului, vor putea fi majorate cu suplimentele necesare ecologizarii si reducerii consumului de resurse esentiale, care sunt pe cale de a se epuiza.
De exemplu, in Bucuresti, costul gigacaloriei este suportat in proportie de 65% de Primaria Generala si, indirect, de stat, prin redistribuirea unor sume din incasarile din impozitul pe veniturile persoanelor fizice si din TVA, fiind, astfel, cel mai redus din tara. Intrucat aceasta subventie nu a fost achitata niciodata la timp, investitiile pentru inlocuirea infrastructurii de conducte necesare transportului si distributiei agentului termic nu s-au putut efectua la timp si nici nu sunt sanse prea mari pentru o astfel de masura in urmatorii ani, data fiind situatia falimentara a producatorului (Elcen) si a distribuitorului (Radet) de agent termic. Pierderile de apa, o resursa vitala pentru orice comunitate, dar mai ales pentru metropola ca Bucurestiul, unde traiesc, ca rezidenti sau ca flotanti, peste 4 milioane de persoane, sunt de cca 28% in fiecare an. Pur si simplu, Bucurestiul nu isi mai poate permite o asemenea pierdere. Ca sa se poata efectua investitiile necesare este nevoie, insa, de o solutie directa furnizor – consumator, care sa nu mai depinda de autoritati si de jocurile politice din jurul acestei spinoase probleme, adica de o majorare temporara a costului gigacaloriei, cu destinatia precisa a investitiei in infrastructura de conducte. Pentru a face suportabila aceasta suplimentare a costului gigacaloriei, statul ar putea admite ca intregul cost cu gigacaloria (ca, de altfel, intregul cost cu toate celelalte utilitati) sa fie considerat cheltuiala deductibila.
Un numar foarte mare de persoane care realizeaza venituri din activitati independente, atat cele oficial inregistrate la registrul comertului si la fisc sau legal autorizate sa exercite profesii liberale ori reglementate, cat ci comerciantii de facto (inclusiv asa-numitii “free lancers”) au fost obligate să plătească retroactiv CASS pentru că ANAF a uitat să perceapă acest impozit în perioada 2013-2018, lasand tuturor celor vizati impresia ca nu exista obligativitatea platii CASS in ceea ce ii priveste. Iar acest bir trebuie achitat retroactiv, cu tot cu penalitati si majorari de intarziere. Este vorba de sute de mii de persoane şi de sume acumulate atat de mari, incat i-ar putea falimenta pe toti aceşti “liber-profesionişti”. Pe de alta parte, dacă nu vor fi încasate aceste sume de la “contribuabili” (care inca nu au perceptia faptului ca li s-a atribuit retroactiv aceasta “calitate”), atunci fiscul le va pierde prin prescripţie. Solutia rezonabila in aceste cazuri ar fi ca respectivele contributii de asigurari sociale de sanatate sa fie plafonate, dupa modelul aplicabil CASS dupa modificarea din 2017 a Codului fiscal (un procent de 5,5% aplicat unei sume de maxim sase salarii lunare medii pe economie). In acest fel, ar putea fi atat evitata discriminarea intre cei care au achitat CASS in perioada 2013-2018, cat si premierea nemeritata a comportamentul omisiv si abuziv al fiscului, care a decis aplicarea din oficiu si retroactiv a acestei contributii, in ciuda obligatiei legale care ii incumba de a stabili aceasta contributie in anul in care ar fi fost datorata, comportament care, de altfel, ar putea determina falimentul contribuabililor.
Domnul Piperea zice că l-au pus ăștia să dea niște bani de prin 2013-2018, ca avocat, ?