Norica Nicolai îi dă lovitura de graţie lui Augustin Lazăr în „Cazul Iulius Filip”

În exclusivitate pentru „Cotidianul”, eurodeputatul Norica Nicolai aduce noi precizări în legătură cu atribuţiile pe care le avea Augustin Lazăr ca preşedinte al Comisiei de liberări condiţionate de la Penitenciarul Aiud, subliniind că acesta nu putea decît în mod excepţional să fie delegat al Procuraturii judeţene, neavînd vechimea necesară!

Vă prezentăm analiza Noricăi Nicolai, pe care o însoţim de cadrul legal la care face referire, precum şi de CV-ul personal postat chiar de Augustin Lazăr:

„PENTRU CARE MERITE „EXCEPŢIONALE” A FOST AVANSAT AUGUSTIN LAZĂR?”

NORICA NICOLAI: „Istoria profesională a domnului Lazăr trebuie să existe undeva în Parchetul general, tot într-o mapă. Tot ce pot spune, din dezbaterea publică, este că prezenţa sa în fruntea comisiei pentru eliberări condiţionate de la Penitenciarul Aiud este, pentru mine, ca jurist, mai mult decît discutabilă. Conform Legii 23/1969 pentru executarea pedepselor, DOAR procurorii de la Procuraturile judeţene din vremea respectivă erau cei desemnaţi să conducă acele comisii de eliberare condiţionată. Or, Augustin Lazăr, potrivit datelor din CV-ul său, nu avea cum să facă parte din Parchetul judeţean sau, dacă făcea, era pentru merite „excepţionale” pentru că legea prevedea o vechime în muncă de minim 7 ani, iar el, în 1985, nu avea această vechime! În CV-ul său nu se precizează la care unitate de Procuratură şi-a desfăşurat activitatea în perioada 1982-1990, adică la Procuratura locală Alba Iulia sau la Procuratura judeţeană Alba Iulia! E nevoie să precizeze acest lucru, în CV se spune că în 1982 era procuror stagiar, deci pînă în 1987 nu avea cum să fie procuror la Procuratura judeţeană decît dacă era avansat „la excepţional”! Pentru ce merite şi cu aprobarea cui? În rezumat: cum dracu era Augustin Lazăr procuror la Procuratura judeţeană în 1985, din moment ce legea 23/1969 spune că era obligatoriu să aibă o vechime de 7 ani, iar el era stagiar în 1982, deci doi ani de stagiar, plus 5 vechime obligatoriu pentru a fi procuror la procuratura judeţeană?”

Într-adevăr, în toate CV-urile sale, Augustin Lazăr are o precizare ambiguă, în care precizează lapidar că, între 1982-1985, a fost „procuror stagiar / procuror criminalist la Procuratura Alba Iulia”:

Analizînd datele din CV-ul lui Augustin Lazăr, constatăm că Norica Nicolai are dreptate! Să vedem împreună sinteza acestora:

– Augustin Lazăr termină facultatea de drept în anul 1981

– pînă în februarie 1982 a fost avocat stagiar

– între 1982-1990 a fost procuror stagiar şi procuror criminalist la Procuratura Alba Iulia

– între 1990-1997 a fost procuror criminalist la Parchetul de pe lîngă Tribunalul Alba.

Este, deci, cît se poate de clar că Augustin Lazăr a fost între 1982-1990 procuror la Procuratura locală Alba Iulia (aşa cum se spune chiar în CV), căci judeţul se numeşte Alba, iar capitala lui este Alba Iulia! Cu alte cuvinte, nu este nici o îndoială că între anii 1985-1986, cînd era preşedintele Comisiei de liberare de la Penitenciarul Aiud, nu avea dreptul să ocupe această funcţie, pentru care Legea 23/1969, art. 27 prevede că procurorul era desemnat dintre cei de la Procuratura judeţeană Alba, iar Augustin Lazăr era procuror la Procuratura locală Alba Iulia:

Calculul simplu, făcut de Norica Nicolai arată, într-adevăr, că între 1985-1986 Augustin Lazăr nu îndeplinea condiţiile pentru a fi avansat ca procuror la Procuratura judeţeană, astfel încît să fie trimis la Penitenciarul Aiud, căci legea prevedea următoarele condiţii:

– stagiatura – februarie 1982 – februarie1984

– 5 ani vechime necesară promovării la Procuratura judeţeană, adică abia în anul 1989

– deci, în 1985 şi 1986, Augustin Lazăr nu putea fi „procuror delegat la Penitenciarul Aiud”!

Sînt, deci, îndreptăţite întrebările eurodeputatului Norica Nicolai: „cum dracu să fi ajuns Augustin Lazăr procuror la Procuratura judeţeană în 1985 sau să i se dea o funcţie echivalentă? Pentru ce merite şi cu aprobarea cui?”

„AUGUSTIN LAZĂR POATE FI CONSIDERAT PARTE ŞI COMPLICE LA TORTURILE DIN PENITENCIARUL AIUD”

Pentru că în aceste zile de cînd a apărut scandalul legat de prezenţa actualului Procuror general al României în Comisia de la Aiud, care i-a prelungit cu doi ani tortura disidentului Iulius Filip, au apărut şi „spălătorii de cadavre”, între care, în mod cu totul surprinzător, este şi disidentul Radu Filipescu, deţinut la Aiud în aceeaşi perioadă cu Iulius Filip, dar care a ajuns după Revoluţie preşedintele GDS!

Aceştia, între care şi Radu Filipescu, manipulează opinia publică, avansînd ideea că procurorul delegat Augustin Lazăr nu avea decît un rol decorativ în Comisia de liberare condiţionată, sugerînd chiar că s-ar face o confuzie între procurorul Augustin Lazăr şi colonelul CI Gheorghe Lazăr!

Lucrurile nu stau deloc aşa, iar Norica Nicolai demontează cu legea în faţă aceste jalnice manipulări care au doar rolul de a minimaliza activitatea de torţionar a lui Augustin Lazăr. Pentru „Cotidianul”, Norica Nicolai face o analiză imbatabilă:

NORICA NICOLAI: „Mulţi dintre cei care au citit dezvăluirile din ultimele zile, au impresia că procurorul Augustin Lazăr era chemat din cînd în cînd la Penitenciar pentru a conduce cimisiile de liberare. Nu este aşa! Augustin Lazăr era procuror detaşat la Penitenciar şi acolo îşi desfăşura activitatea zi de zi, avînd ca sarcină de serviciu să supravegheze executarea pedepselor, căci România semnase în 1975 Convenţia împotriva torturii, iar el, prin lege, era cel care trebuia să se asigure că nu exista tortură în Penitenciarul Aiud! Deci, dacă în activitatea lui se dovedeşte că s-a încălcat chiar legea comunistă referitoare la executarea pedepselor, atunci Augustin Lazăr poate fi considerat parte şi complice la aceste torturi! Pe baza sarcinilor lui de serviciu, procurorul delegat putea să ceară sancţiuni împotriva deţinuţilor!”

Şi în aceste susţineri, analiza Noricăi Nicolai este dovedită de Legea 23/1969, care, la art. 30, prevede că procurorul delegat (în cazul nostru Augustin Lazăr) avea atribuţii de control în Penitenciar:

Ca să fie clar pentru toată lumea: Augustin Lazăr, ca procuror delegat la Penitenciarul Aiud, nu era chemat din cînd în cînd la Comisia de liberări condiţionate, ci acolo îşi avea biroul de lucru, zi de zi! Avea acces la toate locurile de detenţie şi avea atribuţii de control pentru respectarea Convenţiei împotriva torturii, pe care România lui Nicolae Ceauşescu o ratificase încă din 1975!

DISIDENTUL RADU FILIPESCU ÎL APĂRĂ PE TORŢIONARUL AUGUSTIN LAZĂR

Aşadar, cînd fostul disident Radu Filipescu declară pentru „Adevărul” că Augustin Lazăr avea doar un rol decorativ la Penitenciarul Aiud, nu face altceva decît să ne arate că a renunţat la statutul de disident anticomunist în favoarea scaunului călduţ de la „Grupul de Dialog Social” (GDS), înfiinţat de cuplul Silviu Brucan – George Soros în anul 1990! Iată una dintre declaraţiile sale stupide, de neînţeles:

RADU FILIPESCU: „Miza mare e clar că se doreşte vulnerabilizarea poziţiei lui Augustin Lazăr în ceea ce priveşte lupta anticorupţie. Din ce informaţii au apărut până acum, părerea mea este că acest episod, în momentul şi în contextul ăsta, nu este normal să fie folosit pentru vulnerabilizarea lui. E clar că scandalul a apărut cu altă miza şi nu cu „Vai de mine, ce s-a întâmplat acum 30-40 de ani!” („Adevărul”, 5 aprilie 2019).

Din fericire, opinia publică din România ştie bine că de ani de zile „Grupul de dialog social” (GDS) şi revista „22”, editată de acesta, sînt apărătorii Sistemului şi ai reprezentanţilor acestuia, susţinîndu-i constant pe Monica Macovei, Laura Codruţa Kovesi sau Augustin Lazăr, abandonînd complet drepturile şi libertăţile cetăţeneşti pe care Binomul SRI-DNA le-a încălcat în mod grosolan în ultimele decenii!

Pentru cei din GDS, „Cazul Rarinca”, la fel ca şi „Cazul Iulius Filp”, nu sînt decît „acţiuni de vulnerabilizare”, fie al Liviei Stanciu, fie al Codruţei Kovesi, fie al lui Augustin Lazăr! Dacă pentru Andreea Pora, „regina cîrnatului” şi redactor şef adjunct la „22” (care scrie un articol pe site-ul „Europa liberă”, urmînd exact aceleaşi argumente ca Radu Filipescu!), o asemenea atitudine face parte din fişa postului, este de neînţeles reacţia lui Radu Filipescu, cel care a uitat ce scria chiar el pe blogul personal (http://filipescu.ro/radu-filipescu/) despre Iulius Filip: „În luna mai 1988 a existat o încercare convenita anterior, de înființare, de catre cativa foști deținuți politici, Gheorghe Nastasescu, Filip Iulius, Iancu Marin, Carol Olteanu, Costica Purcaru, Totu Victor a sindicatului „Libertatea”, dar, din cauza presiunilor Securității, demersul nu a reușit să se extindă în rândul populației”.

Analiza pe care eurodeputatul Norica Nicolai a făcut-o pentru ziarul „Cotidianul” demontează toate aceste aceste încercări de minimalizare a rolului pe care Augustin Lazăr, actualul Procuror general semi-revocat, înscris pentru obţinerea unui nou mandat, a avut-o în anii 1985-1986 în torturarea didisentului Iulius Filip. Cadrul legal al vremurilor acelora demonstrează fără putinţă de tăgadă că Augustin Lazăr ştia foarte bine ce face, fiind la curent cu atitudinea anticomunistă a lui Iulius Filp, căruia i-a prelungit în cunoştinţă de cauză torturile la care acesta a fost supus în Penitenciarul Aiud!

La toate acestea, demisia lui Augustin Lazăr este singura soluţie cît de cît onorabilă, fie că vine din proprie iniţiativă, fie că îi este cerută de preşedintele Klaus Iohannis, cel mai mare susţinător al acestuia.

Şi, în paralel, trebuie să fie anchetate faptele lui Augustin Lazăr din acei ani pentru a se constata dacă acestea îndeplinesc şi condiţiile unei infracţiuni, mai ales că împotriva lui există deja două plîngeri penale „pentru crime împotriva umanității”, depuse de doi cunoscuţi avocaţi: Corneliu Liviu Popescu şi Aurelian Pavelescu, preşedintele PNŢCD.