Nu facem testări medicale, dar testăm în plan politic

Mişcarea Rezist a avut cauze în trecut şi cauze în viitor (scopuri). Din trecut venea situaţia judiciară a lui Liviu Dragnea. Din viitor acţiona un plan care urmărea prăbuşirea electorală a PSD. Niciun partid aflat la guvernare nu a mai pierdut, la noi, 20 de procente în trei ani aşa cum avea să piardă PSD la europarlamentarele din 2019. Mulţi cred că Dragnea a fost complicele pervers al acelui plan fără succesul căruia dreapta noastră ar fi rămas încă mulţi ani cu slabe şanse de a încropi o coaliţie de guvernare.

Complicele a fost pedepsit pe măsura presupusei sale perversiuni, zic unii, pentru că şi-ar fi imaginat că va fi liber să candideze la prezidenţiale.

Continuatorii pesedismului au ales o perversitate soft: fac opoziţie de catifea. Fac şi nu prea.

Acum, adevărata opoziţie se află în stradă şi are, la fel ca Mişcarea Rezist, cauze în trecut (restricţiile stării de pandemie) şi o cauză în viitor (căderea actualului guvern).

O parte din PNL îşi imaginează că un guvern minoritar PNL-UDMR (fără USR PLUS) ar mai putea avea sprijinul parlamentar eficient al USR PLUS. Altă parte crede că un astfel de guvern ar primi sprijin parlamentar din partea PSD. În PSD există o aripă care ar fi de acord cu un nou USL (PNL-PSD). Continuitatea actualelor proteste sugerează observatorilor care nu merg după fentă că eventualitatea unui nou USL este deja în studiu şi că ar fi nevoie să fie atins un prag al neîncrederii în actualul Guvern care să ducă la succesul proximei moţiuni de cenzură. Radicalismul protestatarilor şi al celor din AUR este testat întru beneficiul acestei noi mari coaliţii.

Preşedintele Iohannis a înţeles că fără o asemenea mare majoritate parlamentară îi va trece şi al doilea mandat şi va rata obiectivul de a face acele modificări ale Constituţiei pe care le are în plan.

Conjunctura UE îl ajută acum, dat fiind că există o indignare majoră la vârful birocraţiei europene determinată de Curtea Constituţională a Germaniei. La noi, e mai vechi planul de a face ca deciziile CCR să poată fi înfrânte în Parlament cu două treimi din voturi.

Lumea întreagă s-a mişcat decisiv către un fel anarhist de ordine, singurul obstacol serios fiind, acum, Curţile Constituţionale ce nu s-au molipsit cu virusul progresismului.

Rău cu răul vechi, dar poate fi mai rău cu un rău necunoscut. Aşa cum protestatarii Rezist au avut ocazia să constate imaturitatea managerial-politică a useriştilor şi pluseriştilor, s-ar prea putea ca actualii protestatari să constate că au deschis calea unei reforme constituţionale prin care scena noastră politică ar rămâne şi fără moderator (căci preşedintele ori nu vrea, ori nu poate să-şi concretizeze acest atribut), şi fără arbitru (întrucât CCR nu va mai putea fi aşa ceva). Situaţie în care Strada ar fi invitată să capete o importanţă de care ar trebui să ne temem cel puţin la fel de mult cât ne înfricoşăm de SARS-CoV 2.

Cum Justiţia a fost acaparată de ideile progresiste până şi în SUA, acest fel de Străzi, care ar putea deveni autostrăzi, de la Constanţa până la Berlin şi de la Gdansk până la Paris, nu vor umple lumea cu dreptate socială, dar ar putea umple puşcăriile conduse de reprezentanţii noului marxism, unul pervers-cultural, care, iată, acceptă că rasismul contra albilor nu este rasism.

Cu adevărat, viitorul nu mai e ce-a fost. Când progresiştii vor vedea pe calendarele lor cum se duc de la anul 2100 spre 2200, la conservatori vom vedea cum viaţa lor se întoarce spre ce a fost ea în secolul al XIX-lea, al XVIII-lea etc. Faptul că fată vaca familiei are a fi un eveniment mai important decât amartizările ce au a fi tot mai prezente în global-media. După părerea unui bancher faimos şi bine iniţiat în aceste evoluţii, Jacques Attali, abia peste două-trei secole conservatorii vor fi din nou majoritari şi capabili să refacă regimul democraţiei. Apropo: încă din 2009, Attali a „prevăzut” că o pandemie ne-ar putea apropia de un guvern mondial.