„Nu mai arunc cu banii aşa cum o făceam, cumpăr doar lucruri care îmi trebuie”

Am purtat cu Andreea Raicu un dialog deschis şi sincer despre modul în care bine cunoscuta şi detestata criză economică i-a afectat decizia de cumpărare, despre viitorul jurnalismului în ţară, despre importanţa vitală a educaţiei şi despre noul său proiect de televiziune, „Întâlnire pe întuneric”.

– Ai început cariera din televiziune ca model şi ai ajuns prezentator tv. De curând ţi-ai încercat şi talentul actoricesc în serialul „Efect 30”. Urmărind traseul tău, vocile rele ar putea spune că ascensiunea seamănă cu aceea a fetelor frumoase care nu au un mesaj de transmis. Cum le-ai răspunde acestora?

– Este foarte simplu să judeci de la depărtare fără să cunoşti detaliile, fără să ştii mai exact în ce constă munca cuiva. Mă îndoiesc că vocile rele sunt preocupate cu adevărat de cariera mea şi de drumul meu profesional. De aceea nu simt nevoia să le răspund ceva.

– Ai simţit la începutul carierei că amabilitatea şi deschiderea cu care ceilalţi se raportau la tine se datorează exclusiv modului în care arăţi?

– Mulţi oameni erau convinşi că o femeie frumoasă nu are cum să fie şi deşteaptă. La începutul carierei, aspectul exterior a fost pentru mine un dezavantaj, dar m-am străduit şi am demonstrat că nu sunt doar o fată frumoasă. Sunt conştientă de faptul că, atunci când arăţi bine, lucrurile se întâmplă parcă mai uşor. Felul în care arăt, sigur, mi-a deschis uşi, dar la fel de sigur este şi faptul că, uneori, când oamenii se raportau la clişee de genul „frumoasă şi proastă”, m-a şi încurcat. Am înţeles, însă, repede că, oricât de bine ai arăta, lucrul ăsta trece, aşa că e bine să construieşti ceva durabil, bazat şi pe alte calităţi, mai puţin perisabile. Dincolo de frumuseţe se află multă muncă, talent şi dorinţa de a învăţa.

– Mai târziu, odată ce numele Andreea Raicu a devenit cunoscut în showbiz, ai rămas cu aceeaşi senzaţie sau lucrurile s-au schimbat?

– Este mult mai uşor să te lupţi cu clişeele şi să le înfrângi atunci când eşti deja cunoscut, când oamenii au văzut că eşti în stare să faci anumite lucruri, când ai o imagine care spune despre tine că eşti mai mult decât o persoană frumoasă.

– Ce părere ai despre criza economică din ţară despre care se vorbeşte de aproape doi ani? Este adevărată sau este doar un pretext pentru a-i ajuta pe cei care trăiesc bine să o facă în continuare?

– Din păcate, această criză economică nu este una închipuită, ne afectează pe toţi. Am prieteni care nu-şi mai permit să mai trăiască aşa cum trăiau înainte. Şi eu mi-am schimbat modul de viaţă: nu mai arunc cu banii aşa cum o făceam înainte, cumpăr doar lucruri care îmi trebuie şi îmi fac plăcere. Achiziţionez lucruri pentru casă. Casa e ceva solid. Casa asta o să le-o las moştenire şi nepoţilor. Dar mai e ceva care mă sperie: această criză de umanitate. Zilnic vedem sau auzim în preajma noastră de noi mostre de dezumanizare: se dau spargeri, se împuşcă oameni în trafic, copiii se ucid între ei pentru un pumn de nuci. Şi nu cred că situaţia asta e neapărat generată de căderea economiei globale.

– Care este viitorul jurnalismului în contextul reducerii numărului de personal şi al închiderii multor publicaţii naţionale?

– Asistăm într-adevăr la o schimbare seismică în modul în care publicul se informează despre lumea din jur. Jurnaliştii îşi pierd puterea de control al informaţiei. Cetăţenii îşi asumă un rol din ce în ce mai activ ca editori şi chiar creatori de ştiri. Acesta nu este însă sfârşitul presei tradiţionale, ci doar o schimbare de paradigmă.

– În actuala societate consumeristă şi capitalistă, care sunt, din punctul tău de vedere, lucrurile cu adevărat importante la care oamenii ar trebui să se gândescă şi nu o mai fac?

– Cred că oamenii gândesc din ce în ce mai puţin optimist. Îi preocupă mai mult răul vecinului decât binele personal. Suntem tot mai neatenţi la lucrurile simple şi frumoase, ne bucurăm şi ne emoţionăm mai greu.

– Faci parte din organizaţia „Salvaţi Copiii”. Militezi pentru importanţa educaţiei şi continuarea studiilor. Apropo de întrebările copiilor, ai avut vreo corigenţă? Ţi-a plăcut şcoala?

– Am fost un elev căruia i-a plăcut să meargă la şcoală. Fără să fiu o „tocilară”, am învăţat bine. Eram un copil cu multe întrebări, voiam să descopăr lucruri, familia mea îmi lansa tot timpul provocări, aşa că şcoala m-a ajutat să-mi definesc personalitatea. Cred că educaţia este singura cale prin care copiii, inclusiv cei din medii defavorizate, pot avea aceleaşi şanse în viaţă. Accesul tuturor copiilor la educaţie este definitoriu pentru ceea ce va fi societatea noastră peste 10-20 de ani.

– De ce este şcoala importantă pentru un copil? De ce nu ar trebui să renunţe la ea?

– Trăim într-o societate tot mai competitivă, este important ca tinerii să fie, la rândul lor, competitivi.

– Spui constant în ultima vreme că vrei să scapi de agitaţie, de aglomeraţie şi de stres. E viaţa unei persoane publice mai solicitantă decât ne imaginăm noi?

– Poate că viaţa mea nu se deosebeşte prea mult de a unei persoane absolut obişnuite. Dar cred că am dreptul la intimitate. Respect intimitatea altora şi am şi de la ceilalţi aceeaşi pretenţie în ceea ce mă priveşte. Desigur, atunci când eşti persoană publică, se presupune că ar trebui să fii mult mai atentă la detalii, la felul în care te porţi sau apari îmbrăcată în public, de exemplu. Însă nu fac mare caz de acest lucru pentru că nu e un efort în plus. În primul rând, dacă te respecţi, ţii cont de aceste amănunte chiar şi atunci când eşti mai mult decât sigură că nu te va vedea nimeni. O fac pentru mine, nu pentru că mi-e teamă că voi fi surprinsă de paparazzi.

– Care este adevărată poveste a relaţiei tale cu „spaniolul”?

– Am mai spus-o, nu vreau să-mi aduc viaţa privată în atenţia publică. Vreau să beneficiez de normalitatea pe care cred că şi-o doreşte orice om care ţine la el, la familie, la persoana de alături şi la relaţie. Nu îmi ascund relaţia, ci mi-o protejez şi nu simt nevoia să mă justific. Vreau să-mi împart relaţia cu omul de lângă mine, nu cu cei pentru care această relaţie reprezintă un subiect în plus de conversaţie. Cu cât deschizi uşa mai larg, cu atât mai mulţi vor intra.

– Din experienţa pe care ai acumulat-o până acum de la filmările noii tale emisiuni, „Întâlnire pe întuneric”, consideri că o relaţie se poate naşte şi poate supravieţui pe „întuneric”? Fără a-l cunoaşte pe celălalt din exterior?

– Show-ul oferă concurenţilor o experienţă, o conjunctură pe care viaţa de zi cu zi ţi-o oferă mai greu. Gândeşte-te că eşti singură, ai 30 de ani, îţi cauţi un partener, dar la această vârstă e tot mai greu să-l găseşti în cercul de prieteni în care te învârţi, majoritatea sunt căsătoriţi şi cu copii. Asta e realitatea, cuplurile se formează mai greu la această vârstă, avem alte pretenţii, alte aşteptări, din ce în ce mai puţine variante de alegere. Întâlnirea pe întuneric te aduce laolaltă cu oameni necunoscuţi, cu preocupări din domenii cu care poate niciodată nu ai fi ajuns în contact. Îţi oferă şansa de a-l cunoşte pe celălalt aşa cum este el de fapt, lucru pe care afară, în lumea reală, e greu să-l trăieşti. Prima impresie, cea fizică, ne influenţează foarte mult părerea despre cineva pe care, dacă am avea ocazia să-l cunoaştem, poate că l-am plăcea mai mult sau, dimpotrivă, mai puţin.

– De unde a pornit ideea de a crea tricouri inscripţionate?

– Este o idee mai veche de-a mea care a pornit de la o şedinţă foto în care am îmbrăcat tricouri cu mesaje create de mine. În urma shootingului am tot fost întrebată unde se găsesc… şi de aici a pornit totul. Tricouri, pentru că se potrivesc cel mai bine la jeans, iar jeansii sunt piesa vestimentară de care nu mă pot lipsi. Mesaje, pentru că îmi place ideea de a transmite ceva, felul în care te îmbraci transmite oricum ceva ce tu vrei să spui, de ce să nu faci direct chestia asta, printr-un mesaj inscripţionat? Este amuzant, modern şi mă bucur foarte mult că mi-a reuşit.

– Ce ne poţi spune despre noua ta colecţie de tricouri intitulată sugestiv BUY ME?

– BUY ME este o nouă linie realizată împreună cu Irina Schrotter. Ne-am dorit să fie o linie mult mai accesibilă ca preţ, oricine să-şi poată permite un asemenea tricou, dar să păstrăm calitatea materialului. Este o colecţie limitată pentru că în fiecare lună apar alte modele care se găsesc exclusiv în magazinele Metro.

– Mai ai timp, în pauzele dintre filmări şi evenimente, să te gândeşti la lucrurile simple care te fac fericită? Mai poţi face introspecţie?

– Nu sunt o persoană foarte mondenă. De câţiva ani, de când programul meu a devenit tot mai aglomerat, am devenit mult mai atentă cu timpul meu liber. Ies rar la evenimente şi prefer să-mi petrec vremea rămasă cu familia şi prietenii, făcând tocmai acele lucruri simple pe care le aminteai. Mă bucur de momentele acestea, le savurez şi mă încarc cu energie din ele. Nu las viaţa să mă controleze. Deşi sunt o persoană organizată, nu am fost niciodată sclava agendei.

– „Alegem experienţele pe care vrem să le trăim şi decidem dacă vrem să fim fericiţi sau nu” este crezul tău în viaţă. Ideea că suntem vinovaţi de orice alegere pe care o facem ne împovărează existenţa sau ne face mai responsabili?

– Nu cred în vină, cred în lecţii învăţate şi alegeri asumate. Este normal să facem greşeli, suntem oameni şi este în firea noastră să fim imperfecţi. Partea cea mai importantă este dacă am învăţat ceva din acea greşeală, dacă am putut merge înainte mai bogaţi cu o experienţă datorită căreia drumul care ne-a mai rămas de parcurs va fi mai uşor.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.