O librărie numită Foyles

La 113-119 Charings Cross Road, la vest de Covent Garden şi mai puţin de o milă de muzeul National Portait Gallery, veţi desoperi librăria Foyles, un colţişor de Anglie. Foyles este mult mai mult decât o simplă librărie. Este mai degrabă un muzeu dedicat plăcerii lecturii, care a fost şi a rămas un simbol pentru mine.
La Foyles se găsesc Kant, poetul Ovidiu, Jean-Paul Sartre, volume de medicina, însă nu se găsesc cărţile Sandrei Brown sau „Cum să devii popular în 30 de zile”. Studentă fiind, era singurul loc unde puteam cumpăra cărţi de română, de la gramatică la dicţionar, chiar şi Tudor Arghezi.
S-a născut ca „a family business”. Afacerea Foyles a început în 1904, când fraţii William şi Gilbert au picat examenul de funcţionar public şi au hotărât să vândă cărţile de pregătire (nu mai erau de folos, căci au picat examenul). Au descoperit o piaţă pentru cărţi tehnice şi au început businessul de acasă. În 1929, Foyles s-a mutat la Charing Cross Road, unde a şi rămas.
Bogătaşa, excentrica şi extrem de zgârcita Christina Foyles, care a preluat afacerea în anii ’60, a inventat faimosul „literary luncheon”, un prânz la care un scriitor este invitat să vorbească şi eventual să semneze cărţi. Inspiraţia a venit în 1930, când un bărbat a întrebat-o ce carte ar recomanda pentru o lungă călătorie cu trenul. A răspuns că abia a terminat cartea „The Forsyte Saga” şi ar recomanda-o. Bărbatul a cumpărat cartea respectivă şi după 10 minute s-a întors în magazin, cu cartea semnată „Pentru domnişoara căreia i-a plăcut cartea mea – John Galsworthy”. A fost atât de emoţionată de întâmplare şi faptul că a cunoscut un scriitor celebru, încât a început să organizeze dejunurile literare. De-a lungul anilor au venit Kingsley Amis, Charles de Gaulle, Margaret Thatcher şi George Bernard Shaw.
Christina Foyles obişnuia să angajeze personal educat sumar, care uneori nu stăpânea limba engleză. Unui client care a întrebat de Ulise i s-a răspuns odată că „acesta a ieşit să ia prânzul”. Despre Christina Foyles se spune că bea numai şampanie franţuzească şi că citea o carte pe zi.
A refuzat cu încăpăţânare modernizarea a librăriei (calculatoare, case de marcat electronice). Clienţii erau obligaţi să stea la cozi pe trei rânduri să cumpere o carte (asemănator cu felul în care oamenii erau forţaţi să stea la coadă pentru mâncare în timpul comunismului).
Christina Foyles a condus afacerea până la moartea ei, în 1999. „New York Times” a publicat un lung necrolog despre „Regina librăriei londoneze” plin de amănunte picante. A trăit într-un castel din secolul al 12-lea şi avea ca animale de companie broaşte ţestoase, păuni, alături de pisici şi câini. A lăsat o moştenire de peste 10 milioane de lire sterline, din care 100.000 au fost donaţi animalelor ei.
Nepotul ei, Christopher Foyles, a preluat afacerea de familie din 1999 şi a modernizat-o spre succesul de astăzi. Librăria a rămas tipic britanică, nonconformistă, conservatoare, cu farmecul ei aparte. Familia Foyles nu şi-a pierdut flerul. În ultimul an profitul a crescut de peste 5 ori, de la 80.000 la peste 430.000 de lire sterline, într-o perioadă când alte librării se luptă să supravieţuiască pe piaţă.
Librăria nu foloseşte „fiţe” comerciale contemporane, nu se bea ceai de mandarină organică, nu se vând cărţi cu bombonele, panglici şi sclipici, însă copiii se pot delecta, de pildă, privind un acvariu cu peşti piranha în timp ce caută cartea „Charlie and the Chocolate Factory”, de Roald Dahl, sau basme de Fraţii Grimm.
În Bucureşti nu am reuşit să găsesc cartea pe care o doream, un roman a lui William Faulkner (versiunea în limba engleză, căci Faulkner în română se găseşte). Am intrat la Foyles pe Charing Cross Road şi am întrebat-o pe vânzătoare dacă au aşa ceva. „Da. Mai sunt trei copii.” Dacă sunteţi la Londra şi căutaţi ceva tipic britanic, mergeţi la Foyles.