O lume pe care SUA și China nu și-o pot închipui

Un sondaj realizat de Odoxa-Dentsu și publicat de Le Figaro arată că nu mai puțin de 84% dintre francezi consideră că protestele ”vestelor galbene” din Franța sunt ”justificate”. După Grecia, după Brexit și după venirea la putere a guvernului populist din Italia, UE se vede în fața unui nou front, de data aceasta deschis în Franța.

Săptămâna trecută, reprezentanții ”vestelor galbene” au trimis Ministerului Tranziției Ecologice din Franța o listă cu revendicări. Mai toate depășesc cu mult problema puterii de cumpărare, cea care a stat la baza protestelor inițiale, plecate de la majorarea cu câțiva eurocenți a prețului carburanților. Este un adevărat program de guvernare înaintat executivului. Principalele două revendicări țin de reducerea tuturor taxelor și crearea unei Adunări a Cetățenilor.

Iată și alte revendicări ale francezilor care protestează în aceste zile.

·         Reducerea accizelor pentru carburanți și a taxei pentru emisiile de dioxid de carbon

·         Interzicerea ierbicidului glifosfat

·         Anularea proiectului pentru introducerea carburanților pe bază de gaz de șist și plante modidificate genetic

·         Renunțarea la proiectul de reînnoire a parcului auto din Franța cu automobile electrice și la introducerea pe piață a biocarburanților

·         Consultarea mai frecventă a populației, prin referendumuri locale și naționale

·         Desființarea Senatului

·         Recunoașterea și numărarea voturilor albe

·         Reducerea taxelor pentru companii

·         Majorarea ajutoarelor financiare pentru ucenicie

·         Majorarea salariului minim pe economie

·         Respectarea parității bărbați/femei la angajare

·         Majorarea pensiilor

·         Desființarea pensiilor speciale

·         Recalcularea alocațiilor pentru chirie

·         Ajutoare mai mari pentru studenți

·         Mod de calcul identic pentru toate pensiile

·         Reducerea semnificativă a salariilor guvernanților și a indemnizațiilor

·         Prezența fizică obligatorie pentru deputați în Adunarea Națională

·         Includerea persoanelor cu handicap în toate domeniile societății

·         Acces la cultură pentru toți

·         Anularea legii care ”uber-izează” serviciile de ambulanță (o lege recenta care permite decontarea transportului cu ambulanța doar dacă compania de ambulanță este selectată de spitale, nu de pacienți)

·         Recalcularea taxelor de succesiune

Săraca Franță

O serie de studii făcute în Franța, in principal de organizații catolice, arată că rata sărăciei este suprinzător de mare în Hexagon, ceea ce poate explica atât izbucnirea protestelor după o majorare nesemnificativă a prețului carburanților, cât și o bună parte din revendicările de mai sus. O analiză a societăţii de caritate Secours Catholique arată că anul trecut circa 8,8 milioane de persoane trăiau sub pragul sărăciei în Franţa, adică cu un venit mai mic de 1.026 euro pe lună. La fel, ajutorul de somaj este socotit mult prea mic pentru a permite un trai la limita decenței într-o țară în care cererea de forță de muncă este mai redusă decât în multe state europene.

Lucruri la care americanii nici nu visează

Publicația americană Quartz vine cu o perspectivă diferita. Jurnaliștii de peste Ocean arată că aproape tot ceea ce angajații din Franța consideră atingeri inacceptabile aduse drepturilor lor, în America sunt lucruri pe care angajații nici măcar nu și le pot imagina.

Majorarea salariului minim

În Franța, săptămâna de lucru este de doar 35 de ore, iar salariului minim este de circa 1.500 de euro, adică circa 11,2 dolari pe oră. În SUA, există un salariu minim federal de 7,25 de dolari pe oră, care nu a fost modificat începând din 2009 (există orașe americane în care salariul este 15 dolari pe oră). Un angajat american care ar lucra tot 35 de ore pe săptămână, ar câștiga 1.100 de dolari, doar ca in SUA orele de muncă sunt mult mai multe, iar zilele de concediu plătit mult mai puține decât în Europa.

Egalitatea de gen la locul de muncă

În SUA, femeile care lucrează câștigă circa 80% din veniturile unui bărbat care prestează aceeași activitate. În Franța, procentul este de circa 85%, iar guvernanții promit constant să reducă și mai mult diferențele.

Subsidii pentru angajarea tinerilor

Companiile franceze care angajează tineri cu vârste între 16 si 25 de ani primesc subsidii din partea statului pentru acoperirea taxelor pentru sănătate, pensii și alte contribuții. Se ajunge la subsidii de până la 7000 de euro pe an pentru a încuraja angajarea tinerilor. În SUA nu există asemenea subsidii la nivel federal, iar în unele state se ajunge la un ajutor de maximum 1.200 de dolari.

Reducerea taxelor

Francezii plătesc mai multe taxe decât americanii. În medie, un angajat francez plătește o taxă de 37,3% din venituri, iar un american o taxă de 31,7%. Însă în Franța taxele finanțează un sistem de pensii relativ generos, un sistem de sănătate la care accesul este gratuit pentru toți și care este unul dintre cele mai bune din lume, iar taxele mai finanțează educația, aproape în totalitate gratuită. Sunt facilități inexistente în Statele Unite.

Se apropie ora alegerii pentru Europa

În weekendul ce a trecut s-a atins un nou vârf al protestelor din Franța. Președintele Emmanuel Macron se afla la Summitul G20 de la Buenos Aires, cel mai recent for pe care l-a născut globalizarea. Într-un comunicat final extrem de greu negociat, liderii G20 s-au declarat în favoarea liberului schimb global bazat pe reguli, in favoarea reformării Organizației Mondiale a Comerțului și în favoarea eliminării disparităților comerciale. Președintele Donald Trump a fost cel care a dictat tonul Summitului G20 în ceea ce privește prevederile comerciale.

Donald Trump este președintele care a retras Statele Unite din negocierea aproape finalizată a unui acord de liber schimb cu UE – Parteneriatul Transatlatic pentru Comerț și Investiții. Acordul a fost negociat anevoios de UE și SUA, cu partea americană făcând presiuni pentru o preeminență a marilor corporații (majoritatea americane în acest moment) în fața statelor. SUA au negociat la sânge și în ce privește exportul de organisme modificate genetic sau folosirea intensivă a erbicidelor.

Comparația dintre revendicările angajaților francezi și realitățile sociale din Statele Unite demonstrează poate cel mai bine de ce SUA și UE nu au încheiat un acord de liber schimb: nu este vorba de anularea taxelor de import-export (care oricum sunt la un minim istoric), ci de transplantarea sistemului social, legal si economic american în Europa și de socul pe care l-ar produce în Europa (opoziția manifestă a francezilor față de erbicidele folosite la scară largă în America, față de companiile producătoare, față de gazele de șist și fracturarea hidraulică sunt toate un semnal). Președintele Trump s-a retras din negocieri pentru a avea o pârghie de presiune în plus asupra UE, urmărind cu și mai multa fermitate decât administrația Obama obiectivul extinderii modelului american.

Donald Trump s-a întâlnit, tot cu ocazia Summitului G20, cu președintele chinez Xi Jinping, în încercarea negocia o soluție pentru conflictul comercial cu China.Pentru moment, cei doi lideri au ajuns la un armistițiu – nicio majorare de taxe vamale până după 1 ianuarie 2019. Disputa rămâne însă deschisă, iar UE se află prinsă între cei doi coloși economici in care statul bunăstării este extrem de palid față de Europa (cazul SUA) sau cvasiinexistent (cazul Chinei). UE este prinsă  între interesele mercantile ale Germaniei în relația cu China și respingerea organică a Franței pentru modelul economic american. Până acum, președintele Trump a fost cât se poate de limpede: Europa trebuie să aleagă tabăra pentru marele conflict economic al începutului de secol 21.