O meserie pe cale de dispariție

10 Comentarii

2. In Romania functioneaza la ora fixa cucuparatrantor de lux, in plus, ce mai trebuie ceasornicarii daca ceasurile sunt din import? Nu e greu sa schimbi o baterie! Doar bateria paratrantorului ramane ruginita!
   Aici aveti mostra prostul prostilor da sfaturi sa se bage in seama in Romania, ca deh, nu are cum sa auda, sa citeasca Biden ce scrie un dement in limba Romana! https://www.stiripesurse.ro/sfaturile-lui-ludovic-orban-pentru-joe-biden-sa-continuam-sa-ne-mobilizam-impreuna-energiile-si-creativitatea_1525956.html

4. Întotdeauna vor fi concetățeni cărora ceasurile nu le vor funcționa cum trebuie si carora mecanismele ruginite si prăfuite de timp, propagandă, teama, boala, neputința, indoiala, nedreptate se vor defecta. Atunci vom privi cu incredere spre acest ceasornicar, păstrătorul unor valori de care lumea actuala, neomarxista, se dezice pe zi ce trece. Pentru mine el va continua să reprezinte simbolul precizie, storniciei, demnitatii, dragostei fata de munca, speranta si adevăr. Domnia sa asteapta să mai trăiască într-o lume care îl definea si-i dădea satisfacție muncii si calitatii sale de cetățean .
   Imi ridic palaria si ma inchin in fata unui asemenea OM.

6. Doar una?
   Czimar, croitor, geamgiu, vanzatorul de ziare, omul cu loz in plic, cosarul, ala de avea chios unde vinde doar bors…apune o era si ma tem ca lumina e doar la sufrata. In esenta ne scufundam in intuneric, uitam tot ce ne leaga de trecut, de stramosi, de datini, de ce a insemnat Romania, fie ea si Socialista

8. Meseria de ceasornicar se restrange, dar nu dispare.
   Nu toti sunt capabili sa-si schimbe singuri bateria sau bratara de la ceas, ori un telescop care s-a tocit si risti sa pierzi ceasul.
   Sa nu uitam si ca inca se mai gasesc ceasuri mecanice, care nu sunt deloc ieftine si trec ca obiecte de lux.
   Nu a disparut nici meseria de geamgiu, doar ca acum nu mai umbla cu geamurile in spinare ci au ateliere specifice.
   Idem sunt firme de coserit ptr curatarea cosurilor de fum (si nu putzine). Le gasesti pe Internet…..[Leo]

10. Un titlu nostalgic. Insa cei care comenteaza se rezuma tot la eul lor interior. La ura si rautate.

12. unulaltul Vremurile mereu s-au schimbat. Tu ai amintirile tale, stramosii tai aveau amintirle lor, fara ceasuri si geamuri. Copii vor avea si ei amintirile lor, ale vremurilor . Toate au fost la timpul lor ceva exagerat,anii au trecut in zbor si lumea le-a uitat . Colibri. Insa,nu poti opri timpul in loc. Il opresti doar pentru tine si amicii tai la o bere. Fiecare trecere prin timp lasa ceva. Traditiile si datinile au fost si ele inventate pentru ca omul sa dea un sens vietii.Dar nu mai poti merge de exemplu la targ in carul cu boi. Sau nu mai mergi la treierat grau cu secera. Sau la claca. Acum nu se mai chiama claca, ci cloaca si se refera la televiziuni unde numai snoave nu auzi, nici macar zicatori.

14. Este frumoasa poza; si este si trista… Am o imagine in fata ochilor, de cand eram copil. Cred ca aveam 5 ani, prin ’71. Mergeam cu tata de mana. Ma simteam ocrotit de mana lui mare si muncita. Era vara si ma plimba prin cartierele vechi ale Constantei. Am trecut incet pe langa geamie si brusc apare in fata ochilor un om smochinit de varsta, incovoiat, cu un fel de cobilita dar altfel, cumva. Mi l-a aratat tata si mi-a spus ca este bragagiu si sacagiu. Ne-am oprit, parintele mi-a luat si mie un paharel mic de braga, lui unul mai mare, deh…
    Si stam asa acolo, in soarele cotropitor, si tin minte si acum cum batranul turc se departa incet.
    Nu am mai intalnit apoi, in timpul adolescentei si al maturitatii, acest fel de vanzatori ambulanti. Dar imaginea mi-a ramas intiparita in minte.
    E trist… Cred ca imi dau seama ca imi trece timpul. Caut cu disperare noi repere pentru suflet; caut case, arhitecturi, locuri, magazine, parcuri, biserici, ceva deosebit. Dar nu prea mai gasesc desi sunt sigur ca amintirile cu reverberatii poti sa le creezi si la 54 de ani. Apoi am inceput sa caut chipuri; de toate felurile: frumoase, luminoase, melancolice, furioase sau deziluzionate; asa, ca sa ma bucur ca le vad peste cateva zile pe strazile Ploiestiului. Acum am renuntat. Vad botnitze, ochi mari turbati de spaima, priviri prelinse cu mers furisat de caini batuti. Acestia sunt semenii mei?!

16. Toate articolele dintr-un an,poolitice,economice,analize,extern,lifestyle,etc nu fac cat acest articol despre una dintre cele mai frumoase meserii din lume,pe stingere!

18. toate meseriile si mestesugurile si artele dispar…foarte trist. Nu inteleg de ce se pierd cu buna-stiinta aceste arte. pentru ca sunt arte. aici ar trebui investiti banii. in scolarizarea oamenilor pentru arte si mestesug pentru reparatii „fine” si nu numai. lista este foarte lunga. singura reparatia concreta si des intalnita pe piata este mecanica auto, care si aceasta este oricum pe cale de disparitie. este dificil sa gasesti un mecanic bun, sau un electrician bun. Multumesc pentru articol. Articole de acest fel nu ar trebui sa lipseasca din presa zilnica. Oamenii au uitat sa repare si creeze si ar trebui incurajati sa isi aminteasca. Mestesugul lemnului extrem de cautat peste tot in lume de pilda. NU MAI GASESTI UN STRUNGAR! TAPITER ! iN FAPT NIMENI NU MAI VREA SA MUNCEASCA – CA SA MUNCESTI TREBUIE INTAI SA GANDESTI SI ASTA ESTE EXTREM DE DIFICIL #OMUL NOU CU BOTNITZA PE FATA. Doar consumam asemenea termitelor.

20. Norocul lui e varsta.Fragmentul de Istorie pe care il reprezinta este microscopic pe langa drama nationala a disparitiei unor imense valori industriale ale tarii, acum inlocuite de afaceri imobiliare.Cand trec pe langa noile zise investitii ridicate pe cimitirul IMGB, Timpuri Noi, Electroaparataj si altele ma intreb cate sute de mii de oameni si-au castigat existenta acolo, si-au crescut copiii din salariile primite pentru munca lor, si-au faurit vise, si-au construit o viata ca sa se c… in munca lor corifeii capitalismului agreati de puterea succesiva.Cu siguranta un Dragnea, asa micut si marginit cum era el, dar patriot si curajos, ar fi reusit sa scoata profitul meritat de o natiune spoliata crancen.

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.