O propunere: Băselandia

Domnule Simonca,

Tocmai mă pregăteam să mă blazez definitiv, cînd v-am citit articolul acesta extrem de echilibrat şi, dintr-o dată, m-a apucat aşa un avînt tineresc să scriu. Noul Consiliu al Culturii şi Educaţie Capitaliste nu conteneşte să mă uimească. Căci iubirea de Băsescu e un zid ce nu se înspăimîntă de un aşa popor stupid. Dacă permiteţi parafraza. Presa la noi e cam ca societatea. Ori cu Băsescu ori cu USL-ul, respectiv cu cine plăteşte mai bine sau cu cine oferă mai multe oportunităţi de parvenire. Dar aceasta mi se pare o chestiune secundară.

Principala problemă o constituie aceşti inepuizabili lăudaci ai marinarului care ne-a scufundat definitiv corabia. Cavaleri ai dreptăţii, înfăşuraţi pînă la moarte în stindardul democraţiei, varianta carpato-danubiano-pontică, prigonitori ai comunismului, singurii deţinători ai valorilor culturale, singurii intelectuali adevăraţi, singurii formatori de opinie etc., etc. Nu m-am priceput niciodată să ridic osanale. Aş avea multe încă de învăţat de la domniile lor. Căci au urmat o şcoală mai bună de „era să aveţi o scamă pe rever”. E adevărat, Gîdea de la Antena 3 întreţine raporturi nefireşti cu limba română, e adevărat, se vede de la o poştă partizanatul lor politic, e adevărat, m-am simţit insultată direct cînd au ignorat o zi întreagă manifestaţiile împotriva proiectului Roşia Montană, pentru ca apoi să-i înfiereze pe protestatari.

Aici, spre adînca (presupun) neplăcere a domnului Gabriel Liiceanu, politica Antenei 3 se întâlneşte cu propria sa viziune despre demonstranţii de la Universitate şi din multe alte locuri din România. E adevărat, ministrul culturii e un ins fără nici o treabă cu domeniul, un penibil numit politic, aşa cum sunt numiţi exclusiv politic toţi cei care ar trebui să pună pe roate sănătaea, educaţia, cultura, economia etc. E adevărat, USL-ul e doar o adunătură fără proiect de ţară, un grup care a zis: „sculaţi-vă voi ca să ne aşezăm noi!”. E adevărat, oamenii care i-au votat în disperare de cauză, sperînd în înlăturarea lui Băsescu au luat o mare ţeapă. Aici corabia numită România s-a rupt în două, mai ceva ca Titanicul. Adică, ultima speranţă a căzut direct pe fundul mării şi s-a înecat.

Dar ce ne facem cu lăudacii? Ce ne facem? Au depăşit şi ultima limită a penibilului. Văzând, probabil, că în nebunia generalizată a societăţii în care avem neşansa să trăim, idolul lor monocititor (adică cititor al unei singure cărţi: „Levantul” lui „Cărtărăscu”) pierde teren, în sensul că nu va mai fi Tătuc la Cotroceni, că jucăria lor se şubrezeşte de la lună la lună, n-au mai găsit altceva mai bun de făcut decît să se perieze, să se premieze şi să-şi aducă osanale între ei, ca să nu piardă exerciţiul. Astfel, ajungem să citim panegirice de tipul celui din „Contributors”, semnat Gabriel Liiceanu. Prevăd, într-un viitor nu prea îndepărtat, apariţia autopanegiricelor. Pentru că cercul se tot îngustează. Dar, pînă una alta, ca să închei, le dau o idee infailibililor intelectuali de la GDS: să-l ia pe Băsescu, după ce n-o mai fi preşedinte, şi împreună cu el să se exileze într-un loc frumos, tihnit, unde nimeni să nu-i contrazică, departe de România, şi să construiască acolo acea societate pe care ne-au tot servit-o ca model timp de 24 de ani şi pe care noi, netrebnicii, n-am vrut să o acceptăm. Ar avea prilejul să se bucure non-stop de prezenţa profundului gânditor şi intelectual de mare clasă Traian Băsescu, să-i înlăture de pe revere chiar şi conceptul de scamă. Ar avea prilejul să-i înalţe acolo ode, să-i scrie o epopee care să înfrunte veacurile, să dea culturii universale un nou model de erou civilizator. E singura lor şansă să-şi vadă visul împlinit. Şi să-i ia cu ei şi pe cavalerii Pora şi Tăpălaga. Ca să le redea în Băselandia demnitatea şifonată.

Luiza Barcan

(Postare pe net la articolul „Fără isterii şi jigniri” de Ovidiu Şimonca publicat în „Observatorul Cultural”)