O stea cubaneză în „Visul unei nopţi de vară”

Baletul din Statele Unite nu se limitează la cele două companii celebre în toată lumea, „New York City Ballet” şi „American Ballet Theatre”. Chiar dacă au mai puţine resurse, mai ales în această perioadă de criză, alte companii propun spectacole ce ar putea susţine afişul oriunde pe glob. Printre baletele clasice ale acestei stagiuni s-a remarcat „Visul unei nopţi de vară”, în coregrafia lui George Balanchine, pe muzica lui Felix Mendelssohn Bartholdy, pus în scenă la eleganta Opera House din Boston, oraş portuar şi universitar a cărui vivacitate culturală şi politică este bine cunoscută.

Compania Boston Ballet, găzduită într-o frumoasă clădire modernă, concepută de arhitectul Graham Gund, unde se află şi Boston Ballet School, este condusă din 2001 de finlandezul Mikko Nissinen şi are 53 de dansatori. Stelele ei sunt cubaneza Lorna Feijtóo, rusoaica Larissa Ponomarenko, Lia Cirio, Nelson Madrigal şi James Whiteside.

Lia Cirio în Hippolyta

Creat în 1962 pentru New York City Ballet, „Visul unei nopţi de vară” nu este declarat o capodoperă a lui Balanchine, dar a fost clasat drept una dintre capodoperele baletului narativ, cel pe care coregraful nu îl considera definitoriu pentru creaţia sa. Primul act concentrează subiectul piesei lui Shakespeare, disputa dintre Titania şi regalul ei soţ, magia răutăciosului Puck, care o face pe regina zânelor să se îndrăgostească de un actor metamorfozat în măgar… Povestea este sintetică, cu o pantomimă elementară şi ironică, transformată treptat într-un dans de mare eleganţă şi foarte dinamic la intrarea lui Hippolyte şi a amazoanelor sale. Spectacolul de la Boston Opera House exprimă clar nu numai muzica lui Bartholdy, dar şi textul lui Shakespeare, dând, în acelaşi timp, dansatorilor o mare libertate în interpretare.

Actul al doilea are ca pretext celebrarea nunţilor în palatul lui Theseu din Atena şi este un minunat balet pentru un cuplu principal, alte şase perechi şi corpul de balet. El cuprinde unul dintre ele mai languroase pas de deux din repertoriu, dansat de Larissa Ponomarenko şi James Whiteside.

În rolul Titaniei dansează extraordinara cubaneză Lorna Feijóo, bine cunoscută în Europa, mai ales în Italia şi la Paris. Cu o îmbinare fericită între perfecţiunea tehnică, siguranţa scenică şi fantezie, balerina este întotdeauna surprinzătoare prin forţa şi sensibilitatea interpretării. Distinsă cu numeroase premii, printre care Medalia de Aur la Concursurile „Vignali-Danza” şi la cel al „Tinerelor Talente” de la Positano, în Italia, Feijóo, prim balerină a Baletului Naţional al Cubei sub conducerea legendarei Alicia Alonso, a fost invitat principal al „The Royal Ballet”, „Rome Opera Ballet”, „La Scala” şi „Zürich Opera Ballet”, a dansat în mari festivaluri din toată lumea, la „Ballet Galas” din Spoleto, „Gala des Etoiles” din Canada, „Gala des Etoiles du XXI Siecle”, din Paris şi în Japonia. Din 2003 este prim balerină la Boston Ballet, repertoriul ei incluzând, printre altele „Spărgătorul de nuci” şi „Lacul lebedelor”, în coregrafia lui Mikko Nissinen, „Cenuşereasa”, de James Kudelka, „La Fille mal gardée”, de Sir Frederick Ashton, „Don Quijote” de Nureyev, „Serenada” şi „Stars and Stripes” de George Balanchine, „Moartea lebedei” de Fokin, „Frumoasa adormită”, „Corsarul” şi „Raymonda” de Marius Petipa.

Mimica are un rol important în Actul I

În afara Larissei Ponomarenko şi a lui James Whiteside, s-au remarcat Jeffrey Cirio, în rolul lui Puck, şi Lia Cirio, despre care s-a spus că a dansat mai bine ca niciodată, în cel al Hippolytei.

Baletul a fost remontat la Boston de Sandra Jennings, dansatoare altădată la Balanchine şi repetitoare acum pentru „George Balanchine Trust”. Decorurile şi costumele, simple, dar elegante, semnate de Luisa Spinatelli, au fost împrumutate de la „Scala” din Milano, care are în repertoriu această producţie.

„Dacă ar fi fost o competiţie pentru cel mai încântător balet din lume, ar fi câştigat, probabil, «Visul unei nopţi de vară» al lui Balanchine”, scria criticul Alan Helms după spectacolul de la Boston Ballet.

De la Marius Petipa la Jiri Kylian

Secvență în care tehnica și vivacitatea domină

Fondat în 1963 de E. Virginia Williams, „Boston Ballet” a fost prima companie cu un repertoriu profesionist din Noua Anglie. De-a lungul anilor şi-a câştigat recunoaşterea naţională şi internaţională, sub direcţiile artistice ale lui Violette Verdy, Bruce Marks şi Anna-Marie Holmes. Actualul director artistic, Mikko Nissinen, a inclus în repertoriu piese clasice, neoclasice şi contemporane, de la cele semnate de Balanchine la creaţii ale celor mai importanţi coregrafi contemporani. Au fost aplaudate pe toate scenele mari ale Americii şi Europei spectacolele cu „Frumoasa adormită” de Marius Petipa, „Sylphide”, de August Bournonville, „Lacul lebedelor” de Mikko Nissinen sau „Romeo şi Julieta” şi „Oneghin” de John Cranko, alături de creaţii ale celor mai inovatori coregrafi ca William Forsythe, Jirí Kylián, Mark Morris, David Dawson, Christopher Wheeldon sau Helen Pickett. De 42 de ani, „Spărgătorul de nuci”, de Ceaikovski, este programat anual. Coregrafiat de Nissinen, baletul a fost votat în 2009 „cea mai iubită producţie din Statele Unite”.

Cu studii în Finlanda, perfecţionat la Şcoala de Balet „Kirov”, Mikko Nissinen a dansat la „Dutch National Ballet”, „Basel Ballet” şi „San Francisco Ballet”, unde a fost prim balerin timp de 10 ani, dar şi cu alte companii al căror invitat special a fost. Membru al juriilor de la „Prix de Lausanne”, „Benois de la Danse”, „Japan Grand Prix”, „Helsinki International Ballet Competition” şi „New York International Ballet Competition”, este solicitat frecvent, datorită cunoştinţelor sale în materie de dans şi istoria acestuia, dar şi de management în cultură, să conferenţieze la Harvard University, Harvard Business School şi Massachusetts Institute of Technology.