Plaja se întinde cât vezi cu ochii. Dar ce sunt ochii? Ei VĂD? Sau psihismul meu construiește VĂZUL. Dar și AUZUL. Timpul se vălurește construind Imagini Perverse. Tot ceea ce VĂD e anterior sau simultan cu mulţimea de puncte care sunt? Plaja scânteietoare se pliază sub forma unei case.
Mă apropii de casă sau sunt chiar eu această casă. Dacă aş fi chiar eu această casă, m-aş vedea, MĂ VĂD, apropiindu-mă dinspre Sud. VĂD un navigator înaripat, solzii lui strălucesc. Gândurile lui sunt gândurile mele. Greta Garbo, stăpâna acestei case, ficțiunea mea, se ascunde după jaluzele mustind de dorinţă. În apropiere se afla un Orgasm.
Navigatorul o strigă pe Greta Garbo. Cei doi se întâlnesc pe plajă. Se iubesc pe nisip. În cel mult câteva minute vălurite, Greta Garbo va naşte un EROU. Eu, Marea Casă, voi chema Eroul înăuntru pentru a-l pregăti pentru războaiele de imagine care deschid Noul Mileniu, Era Vălurită în care Ochiul și Timpanul par să fie noile expresii lumești. Alde Bebe de la Arsenal mă trage de mânecă, alo, musiu, iar bați câmpii?
Și mă trezește din visare. Să nu te prind că mai zici ceva de români că te ard de nu te vezi. Ce tot fitilezi șmecherii scriitoricești cu Ochiul și Timpanul? Ce, crezi că nu mă prind? Păi or fi năvălit extratereștrii în Parlament de s-au nasolit toate așa de nasol!
Unde te duci, lasă că știu eu, te dă careva în gât, hai că știu, m-am luat de tine așa la mișto. Dar românul, să știi e bun român, vezi ce scrii că te pocnesc de nu te vezi!
Bunul român e pretutindeni prin lume. Bunul român e românul acela nu blajin de prost, istoriceşte vorbind, ci românul care, iubindu-şi patria pur şi simplu, fără surle şi tobe, îşi dăruieşte viaţa celorlalţi români care fie merită dăruirea asta, fie nu merită dăruirea asta.
Bunul român e pretutindeni prin lume, prin forumuri, prin bloguri, prin blocuri, pe la partide, în fabrici, la bancă, pe scara blocului, în excursie, la bibliotecă, la primărie, la casa de sănătate, în război, când vin inundaţiile, prin străinătăţuri, prin peşteri şi cafenele, prin malluri, prin parlament, prin guverne, prin gări, prin poezii şi romane şi filme, prin văi şi vâlcele, la grătar, la cozi, la carnaval, la bal ori la spital, când ai nevoie de o mână de ajutor.
E plină lumea de astfel de buni români. Trebuie doar să ai norocul să dai peste ei. Sunt români şi români aşa cum sunt ruşi şi ruşi, portughezi şi portughezi, evrei şi evrei. Nu-s românii ăia buni mai prejos sau mai presus decât ruşii cei buni, evreii cei buni, irakienii cei buni, cecenii cei buni. Dar să vezi că Politica îl pervertește pe bunul român, zic eu, ținându-mă la distanță de Bebe de la Arsenal să nu-mi scape una-n freză. Și îi zic, așa, pe șleau ! Numai gândul de a putea interpreta în întregul ei Politica i-ar face pe unii să râdă iar pe alţii să ridice eşafodul în grabă. Cătuşele ar zornăi iar forţele de ordine s-ar grăbi să aducă bineînţeles calmul pe străzi. Căci mulţimile, pe deplin înfiorate, aşteaptă miracolul descoperirii, aşteaptă un semn al Politicii. Ea se încăpăţânează, se lasă greu, se vrea curtată.
Ca şi cum ar fi o persoană. Dar nu e persoană. După unii ar fi concept. După alţii un puseu filozofic, o himeră. Nici n-ar avea trup. Unii se căznesc s-o înregimenteze, alţii o pun în operă în vremelnice grupări cenacliere. Alţii valsează cu ea. Alţii o terfelesc. Alţii se împăunează cu ea. Fac rabat de la normă. Încalcă diverse convenţii. Aflarea ultimului, aflarea Politicii trece arareori drept virtute. Pare mai degrabă nebunie, rătăcire, Vinovatul sau cel fără de minte e adus spre judecata oamenilor, spre oprobiul lor, rareori spre iertarea lor. În asemenea ipostaze, conformismul şi conservatorismul jubilează. Aflarea Politicii e suprema libertate.
E spiritul liber, neîncătuşat, insurgent, violent. Spiritul liber violentează Politica părând a vrea s-o ia cu orice preţ în stăpânire. Tocmai de aceea cu virulenţă purcede la citirea semnelor şi interpretarea lor, tocmai de aceea totul este text, fie autostradă, fie supernovă, fie muzică de film. Totul reductibil la propoziţie sună ca şi cum ar fi o sentinţă. Are parfum. E uşor dictatorial. E mistic. De neconceput, neliniştitor. Panoramând, scrutând orizontul, privirea observatorului întâlneşte textul devenind propoziţie a lui. E clar, zice Bebe de la Arsenal fluierând-o pe Greta Garbo, da, e clar, bați câmpii ca de obicei. Greta Garbo trece strada, îl ia pe Bebe de la Arsenal de braț și pleacă așa, amândoi râzând în hohote, în sus, berbanți, pe Calea Victoriei.
https://live.staticflickr.com/
Bunul roman este pretutindeni in lume, dar in fapt nicaieri…. Oamenii sunt buni in fond. Toti. Depinde cine si ce i-a educat in sens bun sau doar „”educat”. Este o mare diferenta intre eroii care au murit pentru noi, patriotii care au pierdut ani din viata pentru noi, cei cu adevarat eruditi si cu un inalt simt al moralitatii comparativ cu ceea ce vedem in jurul nostru astazi: o clasa politica mizerabila, oameni chipurile educati, scoliti, bogati care sincer, pare ca NU AU DISCERNAMANT! Aveti dreptate totusi, oamenii in principiu sunt buni. Din experienta mea de viata am invatat ceva fascinant despre oameni: nu ii cunosti cu adevarat pana cand nu se intampla sa aiba „puterea”. Am vazut „prieteni” de nerecunoscut cand s-au vazut „pe cai”. Cand au „coborat de pe cai” au redevenit „romanii buni” de pretutindeni si de nicaieri. Multumesc pentru articol. Greta Garbo ramane in istoria cinematografiei ca una dintre cele mai frumoase femei.
https://www.youtube.com/watch?v=Kc5izMRAQV4