Un cunoscut medic m-a sunat miercuri dimineța, revoltat de situația în care se afla împreună cu colegii săi. Se programaseră pentru vaccinare cu toții din echipa sa și cînd au ajuns la Polizu au fost priviți ca felul trei pentru rațe. Nu apăreau programați, iar centrul respectiv nu avea nici vaccinul necesar. Oricît se chinuie televiziunile să convingă cu difuzarea de testimoniale, mulți medici refuză, alții așteaptă. Unii se tem, alții se îndoiesc.
Ca unul care susține vaccinarea și care este hotărît să se prezinte la primul centru, aș vrea să atrag atenția asupra unei stări de neîncredere și nemulțumire în vizibilă creștere.
Un fel de psihologie a crizei se instalează lent în societate. Din de în ce mai mulți oameni se tem, amînă, nu cred, fac pe deștepții etc. Din cauza comunicării proaste și, mai ales, din cauza dezorganizării, a problemelor de logistică, lucrurile se complică pe zi ce trece.
La ora la care scriu, președintele Klaus Iohannis încă se află în discuții cu membrii guvernului, întîlnirea avînd pe agendă prioritățile guvernării.
Pentru naivi, altă discuție (analiză) despre cheltuirea banilor care ne vor veni la Paștele Cailor de la Comisia Europeană va fi încă un moment de propagandă și patriotism. Cu analiza asta, pe mulți, Klaus Iohannis îi mai poate fenta încă un an, chiar doi.
Sunt gata să cred însă că, în realitate, președintele Iohannis i-a convocat pe aplaudacii săi din guvern pentru a discuta despre situația alarmantă a vaccinării în țara noastră.
După cum funcționeaă organizarea, după atitudinea cetățenilor români, după disfuncționalitățile apărute încă din debut, se prefigurează un eșec. Poate chiar un dezastru (adică un eșec de mari proporții și cu cauze dramatice).
Un asemenea eșec coordonat cu multă pompă și cu multe reuniuni urmate de conferințe de presă de chiar președintele României ar însemna chiar compromiterea și sfîrșitul carierei sale. Drept pentru care presupun că președintele a fost alertat de servicii și consilieri de felul în care evoluează lucrurile.
Din cîte îmi aduc aminte, Ludovic Orban a contat foarte puțin în combaterea pandemiei, inclusiv în luarea unor măsuri. Nu am reținut să se fi amestecat în pregătirea campaniei de vaccinare. Deciziile au fost luate de specialiști și de comandantul Departamentului pentru Situații de Urgență, de Grupul pentru Situații de Urgență. Să nu spună cineva că dr. Valeriu Gheorghiță, numit coordonatorul campaniei naționale de vaccinare, colonel la 38 de ani, a fost numit prin concurs sau desemnat prin tragere la sorți. Sau a fost ales pentru experiență și pentru performanțe deosebite. Pudrat, machiat și pomădat ca Rareș Bogdan, tot cu voce pițigată, dar fără batistuță, el seamănă aproape perfect cu manechinul Andrei Baciu, secretarul de stat de la Sănătate, împins pe postul său ca reprezentant al lui Cristian Bușoi.
Adică doi oameni drăguței, buni de etalat la bară, dar tare departe de o experiență organizatorică importantă, care să stăpînească o operațiune atît de dificilă.
Mark Rutte, premierul Olandei, a decis amînarea vaccinării din țara sa numai din rațiuni organizatorice. Nu era pregătit. Olanda a întîmpinat probleme reale de logistică. România, nu. Cu Andrei Baciu, cu dr Valeriu Gheorghiță, cu dr. Vasile Cîțu și cu dr. Raed Arafat ne-am imaginat că vom face rahatul praf. Comunicarea este bombastică, distribuția aproximativă, platforma nefuncțională. Nu te poți înscrie pe ea, iar cei care au reușit și s-au prezentat la centrul de vaccinare arondat au fost primiți cu gura căscată.
Cum să funcționeze campania de vaccinare dirijată de Klaus Iohannis, cînd ea a fost dată pe mîna unor începători în cunoașterea sistemului sanitar din România? Înțelege președintele ce greșeală a făcut? Preluînd la Cotroceni dirijarea întregii campanii anti-covid și contrazicîndu-se mereu, el a dus populația țării în această situație de neîncredere extrem de periculoasă.
Miercuri, la Cotroceni, prioritatea țării noastre ar fi trebuit să fie redresarea campaniei de vaccinare. Dacă nu acesta a fost subiectul, atunci avem un președinte inconștient. Dacă problemele din organizarea vaccinării au dominat agenda întîlnirii de la Cotroceni, atunci sunt gata să cred că și izbucnirea scandalului Cumpănașu are o legătură cu spaima de dezastru a președintelui Iohannis.
De ce nu cred în vaccinul anti covid, ca să înțeleagă tot românul
Vaccinul anti rubeolic sau ROR cum mai este cunoscut își are începuturile în anul 1964, în Statele Unite. Primele testări cu acest vaccin pe oameni au început un an mai târziu. Prima licență pentru producerea acestui vaccin a fost oferită în 1969, iar campania de vaccinare a început în forță în 1970.
Deci vorbim de aproape 6 ani, ca interval de la primele cercetări și până emiterea unei licențe. ȘASE ANI. Citiți bine. În România, autoritățile au introdus vaccinul antirubeolic în 1979, adică la alți 9 ani de la primele vaccinări. Acestea sunt fapte, realități verificabile(https://en.wikipedia.org/wiki/Rubella_vaccine).
Și vorbim de o boală, pojarul, pentru care nu s-a închis niciodată nimic, nu s-au carantinat orașe și țări, deși au existat epidemii în numeroase locuri de pe pământ, inclusiv în România noastră. Acesta este doar un exemplu simplu de găsit. Mai sunt și multe altele.
E logic de ce atunci s-a procedat așa: au fost perioade de cercetări, s-au făcut teste și mai important, s-au urmărit efectele pe care vaccinul le are în timp. Abia după această perioadă de observație, autoritățile și-au dat acordul pentru producerea vaccinului și folosirea lui pe oameni. Autoritățile vremii din România și nu numai, au observat și ele ce se întâmplă cu oamenii după s-au vaccinat și au decis în cunoștință de cauză.
Și totuși, în 2020, ni se cere să credem că un vaccin creat și testat doar câteva luni este perfect pentru noi, ba chiar „superb”, cum zicea dr. Streinu-Cercel.
SURSA: r3media.ro