Patrimoniul geologic al României: între necunoaștere și ignorare

Conceptul de Patrimoniu implică trei factori: valoare, care poate fi culturală, științifică, mobiliară sau imobiliară, tangibilă sau intangibilă, un proprietar (un pater – de unde vine denumirea de patrimoniu) și un moștenitor, către care proprietarul trebuie să transmită valoarea respectivă. Proprietarul poate fi o persoană, o comunitate locală sau dintr-o anumită regiune, întreaga națiune. UNESCO a introdus de peste 70 de ani noțiunea de valoare mondială – Patrimoniu mondial (World heritage).

Pentru a fi recunoscută, valoarea patrimonială trebuie să treacă printr-un proces de evaluare și atestare și să aibă un statut juridic cu norme și responsabilități precise.

În sensul celor arătate, patrimoniul geologic cuprinde Monumentele și Rezervațiile geologice, care corespund categoriilor III și IV în sistemul de clasificare al ariilor protejate al Uniunii Internaționale de Conservare a Naturii (UICN), aplicat și în România. Unele dintre aceste locuri au o valoare peisagistică deosebită, altele ilustrează momente, fenomene și procese din îndelungata istorie a Pământului, cu o mare valoare științifică și educativă pentru elevi și studenți.

Starea patrimoniului geologic în România

În sens larg, patrimoniul geologic include și valorile economice, esențiale pentru umanitate: solurile fertile formate pe rocile din substrat, apele minerale, bogățiile minerale ale Pământului.

Conform listelor Ministerului Mediului, sunt 126 monumente geologice și 277 rezervații, multe dintre acestea cu caracter mixt geologic și biologic, incluse în rețeaua ariilor de protecție Natura 2000. Acestea sunt cuprinse în toate județele țării, mai puțin în cele din sud (Brăila, Călărași, Dolj, Giurgiu, Ilfov, Ialomița) și în județul Satu Mare.

Sunt multe alte locuri din țară care merită statutul de Monument sau Rezervație geologică. De peste 20 de ani, propunerile de arii protejate geologice au fost practic stopate din cauza lipsei de interes și cooperare a autorităților, locale și centrale și este nevoie în acest scop de o activitate mult mai susținută a Comisiei Monumentelor Naturii a Academiei Române.

În privința stării de conservare, ea poate fi descrisă într-un singur cuvânt: dezastruoasă. Situri complet distruse, cu locație greu de recunoscut datorită lipsei elementelor indicatoare și informative. Atunci când unele panouri informative se mai păstrează sunt ruginite, locuri acoperite de vegetație sau distruse prin alunecări de teren sau desființate prin creare de cariere de exploatare a pietrei. În multe locuri pe care le-am vizitat în ultimii ani, în special în Dobrogea, aceste locuri au devenit gropi de gunoi.

O situație mai bună au siturile geologice cuprinse în Parcurile naturale și Parcurile naționale, categoriile I și II în sistemul UICN unde, prin sistemul de management obligatoriu al acestor arii, siturile geologice sunt mai bine protejate.

Cele câteva cazuri de situri mai bine protejate sunt în cadrul unor localități sau aproape de ele, sau în cadrul unor trasee turistice, acolo unde autoritățile locale, împreună cu societăți de turism, au dorit să crească vizibilitatea regiunii.

Acestea sunt: Dealul cu Melci – Vidra, județul Alba, Râpa Roșie, aproape de Sebeș și de autostrada Sibiu – Deva, 12 apostoli în Parcul Național Călimani, Vulcanii noroioși de la Pâclele Mici – Buzău.

Din păcate, există și cazuri extreme, unde este suspectată distrugerea deliberată.

1) Situl Tustea – loc de incubație a dinozaurilor, cu peste 100 de ouă de dinozaur descoperite, cu valoare internaționala atestată, unul dintre foarte puținele locuri din lume în care alături de ouă au fost descoperite oase ale puilor eclozați. Timp de 15 ani, situl a fost cercetat de profesori și studenți. După 2013, proprietarul, susținut de primăria locală, a interzis cercetările, iar locul a fost acoperit de vegetație, hoții de fosile putând acționa nestingherit.

2) Calcarul numulitic de la Albești Muscel – care a furnizat piatră de construcție pentru Mănăstirea Curtea de Argeș, Biserica Trei ierarhi de la Iași, Arcul de Triumf și zeci de clădiri monumentale din București – este în situație deplorabilă, cu vaci la păscut, gunoaie, lacăt ruginit la poartă, dezinteres total din partea autorităților.

3) Dobrogea – care oferă cea mai elocventă imagine a stării patrimoniului geologic, pentru că într-un spațiu relativ restrâns sunt peste 30 de monumente și rezervații geologice, aproape toate aflate într-o stare deplorabilă. Cele mai multe nu mai au nici un semn care să ateste aria protejată, nu se cunosc limitele ariei protejate, practic ele nu există, sunt total ignorate de autorități, care prin frecventele schimbări nici nu mai știu despre existența lor. Am văzut recent aceasta la Alimanu, Seimenii Mari și Topalu.

O situație mai bună prezintă Rezervația calcarelor jurasice de la Cheia și situl paleontologic de la Agighiol, primul pentru că este inclus într-un traseu turistic, mult vizitat în special de dobrogeni, celălalt fiindcă se află departe de drumurile rutiere, într-un parc eolian protejat.

De ce s-a ajuns aici

Cauzele acestei stări sunt multiple, unele de ordin general, altele legate de situații concrete. Între cele de ordin general, enumăr:

* Necunoașterea de către public a valorilor patrimoniale: mai exact ce cuprinde patrimoniul, ce responsabilități implică gestionarea patrimoniului, cine îndeplinește aceste responsabilități și, nu în ultimul rând, ce beneficii poate aduce oamenilor patrimoniul.

Este nevoie de o mai mare implicare a instituțiilor responsabile: Ministerul Culturii și structura sa specializată pentru Patrimoniu – Institutul Național al Patrimoniului, respectiv Ministerul Mediului și instituțiile subordonate: Agenția Națională pentru Arii Naturale și Agențiile județene pentru Protecția Mediului.

Preocuparea pentru conștientizarea publicului asupra valorilor patrimoniale trebuie realizată prin acțiuni și evenimente organizate. O confuzie publică provine chiar de la denumirea actuală a INP, care pare că s-ar preocupa de întregul patrimoniu în sens absolut, dar atribuțiile sale se referă exclusiv doar la patrimoniul cultural: situri arheologice, clădiri monumentale, bibliologie, artă, etnografie. Însă noțiunea de patrimoniu atunci când este folosită că unic termen nu înseamnă numai valorile culturale, ci trebuie adăugate și cele naturale.

* Insuficienta preocupare a celor care pot disemina în scop educativ, în principal, dar și în scop turistic, siturile naturale, dar și locurile cu semnificație istorică și culturală – reprezintă o altă cauză de ordin general. În cazul concret al patrimoniului geologic, profesorii de științe naturale ar trebui să includă, în lecțiile despre natură, și vizite la siturile geologice mai apropiate de şcoală – pentru că nu există modalitate mai eficientă de a educa tinerii pentru natură decât oferind explicațiile la fața locului. Desigur, în situația din România, în care Geologia nu se mai predă de mult în școală, iar disciplinelor de Științe ale Naturii li se reduc continuu orele, acest motiv sună retoric, dar reprezintă totuși una din soluțiile de salvare a patrimoniului geologic și geologiei, în general.

* Principala cauză a stării deplorabile a patrimoniului geologic este modalitatea în care acesta este gestionat. Ministerul Mediului delegă responsabilitățile Agenției Naționale pentru Arii Protejate, iar acestea, mai departe, Agențiilor județene, iar pe filiera consiliilor județene responsabilitățile ajung la primării, care justifică prin faptul că nu au fonduri pentru amenajarea și protecția siturilor.

Custozi ai ariilor protejate pot fi și ONG-uri, universități, societăți comerciale etc, care gestionează aceste zone cu surse proprii, în baza unor contracte de administrare – prevedere inclusă și în recentul proiect de OUG privind regimul ariilor naturale protejate, dar condițiile sunt considerate a fi descurajante.

Măsuri întreprinse și colaborările Institutului Levant

Prezentări din cadrul conferinței cu tema „Patrimoniul național natural și cultural – sursă a dezvoltării durabile a regiunilor țării”, organizată recent de Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului, au relevat o serie de acțiuni întreprinse și au sugerat soluții. Remarc în special proiectul INCD GeoEcoMar din anul 2018, finanţat de Ministerul Cercetării pentru evidenţierea valorilor geodiversităţii şi geoconservării siturilor Natura 2000 din Dobrogea, în mod special volumul „Dobrogea – patrimoniul geologic”, autori A. Seghedi, Nicoleta Anițăi și regretatul Gheorghe Oaie. De bun augur în sensul celor discutate ar putea fi și „Coaliţia pentru geodiversitate” constituită în urma conferinţei organizată anul trecut de GeoEcoMar.

Am primit zilele trecute cartea „Catalogul siturilor geologice și paleontologice din județul Constanța” a unui colectiv de la Institutul Geologic și Muzeul de Geologie cu principali autori Dan Grigore, Albert Baltres, Monica Macovei și alții, foarte frumos redactat și cu multe propuneri pentru posibile noi monumente și Rezervații geologice.

În cadrul ISACCL, desfășor de cinci ani, împreună cu Facultatea de Științe Naturale de la Universitatea „Ovidius” din Constanța, programul „Dobrogea-martor al civilizațiilor milenare ale Levantului” unde toate cele patru proiecte ale programului sunt legate în mod direct sau indirect de patrimoniul natural și cultural.

În cadrul proiectului „Relația mineral-biologic în abordarea holistică a cercetării naturii”, desfășurăm în fiecare vară împreună cu unii studenți masteranzi de la Universitatea Ovidius vizite în teren, examinând natura prin cele două componente ale sale, cea biotică – biodiversitatea în relație cu suportul său abiotic – geodiversitatea. În cei patru ani, echipele (mai reduse în timpul pandemiei), au traversat Dobrogea de la Sud la Nord și de la Vest la Est, au fost în aproape toate siturile geologice și în multe situri Natura 2000. A fost elaborat un model de fișă pentru siturile din această categorie.

În acest proiect, studenții au desfășurat lucrări de masterat analizând relația dintre sol și vegetația dezvoltată, prin probări la diferite niveluri în sil și în diferite regiuni ale plantei, probele fiind analizate chimic pentru cunoașterea transferului de substanțe. Din păcate, costul ridicat al analizelor chimice reduce foarte mult numărul acestor cercetări.

În cadrul altui proiect, intitulat „Patrimoniul natural și cultural – sursă a dezvoltării durabile a regiunilor dobrogene”, patrimoniul este abordat holistic, prin legătura între valorile naturale și cele culturale. În mod concret se urmărește identificarea sursei rocilor în construcțiile arheologice. Ghidați în primii ani de domnul Albert Baltres, excelent cunoscător al Geologei Dobrogei și reputat specialist în relația dintre geologie și arheologie, am cercetat siturile și carierele din regiunea Adamclisi, Ulmetum, Ibida, Argamum, Halmyris, Noviodunum, Garvăn – Dinogetia la Garvăn, lângă Măcin.

În perioada scurtă, de un an și o lună cât am fost președinte al Comisiei Monumentelor Naturii a Academiei Române (din februarie 2022, până în martie 2023), am încercat să dau o mai mare consistență unor acțiuni concrete pentru protecția monumentelor naturii. Am cooptat trei noi membri geologi în CMN, am actualizat Regulamentul Comisiei în care am încercat să dau o mai mare importanță Geologiei și am introdus un nou articol dedicat Monumentelor naturii.

În calitate de președinte și semnatar a sute de avize prin care Academia încasa câteva sute de lei pentru fiecare aviz, am propus ca o parte din aceste încasări să fie alocate, în baza unor contracte între Academie și universități, pentru activități ale studenților care, în baza unui plan stabilit, să întreprindă diverse activități în diferite situri geologice. Din păcate, serviciul Financiar al Academiei nu a dat curs acestei propuneri, care ar fi putut declanșa o activitate studențească pentru cunoașterea și protecția siturilor naturale.

Mai adaug că în scopul promovării relației dintre natură și cultură, Institutul Levant publică anual Revista „Natur-Culturalia”, ajunsă acum la volumul patru. Valorile naturale și culturale ale României sunt prezentate într-o serie de articole ale acestei publicații.

Pledoarie pentru abordarea holistică

În mod evident, este nevoie de o promovare mult mai susținută a patrimoniului geologic, cu accent pe importanța acestuia, dar și pe amenințările existente și marea nevoie de protejare.

În discuțiile care au urmat conferinței, toți participanții au agreat propunerea de a organiza noi evenimente dedicate patrimoniului național, consultări între specialiști, prezentări pentru public, întâlniri cu autoritățile locale pentru a discuta starea patrimoniului din propria regiune, organizarea de expoziții la Muzeul de Geologie în care să fie prezentate imagini ale siturilor naturale și culturale din România, prezentarea prin diferitele forme media, în special prin Youtube, a monumentelor naturii din diferite regiuni. Promovarea reciprocă, prin diferite metode, a valorilor patrimoniului – atât natural cât și cultural – între specialiștii din cele două domenii s-a reliefat ca o necesitate primordială în dezvoltarea conceptului de holism în gestionarea patrimoniului național.

Este nevoie de o mult mai bună colaborare între geologi și biologi în cadrul siturilor mixte din ariile Natura 2000. Inclusiv cercetarea stării de protecție a siturilor protejate, cu implicarea autorităților, inclusiv pentru crearea de noi rezervații trebuie să devină o prioritate.

O propunere interesantă a fost aceea de a cultiva miturile și poveștile vechi ale regiunilor, în care natura geologică se relevă în ceea ce se numește patrimoniul imaterial: legenda Babei Dochia din Ceahlău, a Sfinxului și a Babelor din Bucegi, a celor Doisprezece Apostoli din Călimani, sunt doar câteva exemple.

Am propus, de asemenea, promovarea modelului Geoparc UNESCO, drept modalitate concretă practicată în peste 200 de regiuni din întreaga lume cu rezultate deosebite în dezvoltarea respectivelor regiuni. Relația strânsă dintre comunitățile locale, investitorii din regiune și autorități, care este stabilită în geoparcurile UNESCO, reprezintă condiția esențială a progresului în aceste regiuni. Un obiectiv important în dezvoltarea acestor servicii îl reprezintă organizarea turismului, prin trasee de vizitare care să combine situri naturale și culturale, centre de informare turistică. Cele două geoparcuri UNESCO din România, cel din Țara Hațegului – unul dintre primele 20 de geoparcuri din lume, și recentul geoparc din Ținutul Buzăului pot oferi bune exemple în acest scop.

dr. Dan Alexandru-Grigorescu

*** Autorul acestui material, Dan-Alexandru Grigorescu este profesor emerit la Universitatea din București, director științific al Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului, Centru de excelență al Academiei Mondiale de Artă și Știință. De-a lungul carierei sale a fost director al Oficiului Român Tempus (1991-2000); director al Agenției Naționale Socrates (2000-2003); expert al Comisiei Europene – Învățământ superior și Cercetare științifică (2003-2015); director al Geoparcului dinozaurilor Țara Hațegului (2004-2013); președinte al Comisiei Monumentelor Naturii (februarie 2022-martie 2023). Din 2011 și până în prezent este Expert UNESCO.