Patronatele din Concordia, atac dur la adresa Guvernului

Confederația Patronală Concordia critică propunerile vehiculate în acest moment de majorare a taxelor pentru suplini lipsa de venituri bugetare și afirmă că „este inoportun ca la jumătatea anului Guvernul să transmită contribuabililor că are probleme mari în a se încadra în veniturile prognozate”, mai ales după ce Consiliul Fiscal a avertizat încă de la începutul anului că veniturile sunt supraestimate și cheltuielile subestimate.

”Considerăm că este inoportun ca la jumătatea anului Guvernul să transmită contribuabililor că are probleme mari în a se încadra în veniturile prognozate – după unele estimări deficitul fiind mai mare decât cel prognozat (4,4%), cu mai mult de 2%. Este cu atât mai problematic cu cât Consiliul Fiscal a avertizat încă la finele anului trecut că bugetul pe anul 2023 este construit pe venituri supraestimate și cheltuieli subestimate și, ca urmare, anticipa un deficit cash de 5,7% din PIB. Toate acestea se întâmplă concomitent cu o încetinire economică, instituțiile internaționale prognozând o creștere în jurul a 3%, față de 4,7% anul trecut. Un pachet de măsuri inadecvat, amplu și introdus peste noapte va crea probleme considerabile sectorului privat. În așteptarea măsurilor concrete – și solicităm Guvernului să le facă publice cât mai repede – această scrisoare are rolul de a puncta câteva aspecte de natură principială care nu pot lipsi din această dezbatere”, se arată într-un document elaborat de Confederația Patronală Concordia.

Conform Confederației:

1. Este necesar, în primul rând, ca statul să eficientizeze modul în care sunt cheltuiți banii publici pentru a reduce risipa. Întrebarea nu poate să fie doar de unde putem impozita suplimentar, ci și cum sunt cheltuiți astăzi banii publici. Statul român avea un buget de 10-15 miliarde de euro acum două decenii și se apropie cu repeziciune de unul de 100 de miliarde de euro. Solicităm măsuri ferme prin care statul să se încadreze în veniturile pe care le are cu un deficit rezonabil.

2. Guvernul României trebuie să respecte Legea responsabilității fiscalbugetare. Este inacceptabil ca Guvernul să introducă noi taxe sau să elimine facilități fiscale cu aplicabilitate într-o lună. Codul Fiscal prevede un minimum de 6 luni, iar din punctul nostru de vedere ar trebuie să fie un termen de minimum 12 luni. Termenele de implementare prea scurte vor pune în dificultate multe companii din România, care nu se pot adapta cu ușurință la astfel de viraje bruște ale politicii fiscale. Raportul Băncii Mondiale privind sistemul fiscal din România menționează foarte clar, ținând cont și de calendarul agreat în cadrul PNRR, că o eventuală reducere treptată a facilităților fiscale din economie să fie pusă în aplicare între 1 ianuarie 2025 și 1 ianuarie 2028, dând timp companiilor să facă ajustările necesare. Banca Mondială subliniază, în intervenții recente, că orice creștere de impozite și taxe va avea consecințe negative pe termen scurt în contextul actual și ar trebui însoțite de reforme structurale.

3. Ministerul Finanțelor și Guvernul României trebuie să nu mai ignore analizele Consiliului Fiscal. Această instituție trebuie să fie un partener în construcția bugetară. Așteptarea noastră este ca acest lucru să se întâmple chiar de la rectificarea bugetară care urmează, unde solicităm Guvernului să ajungă la un consens cu specialiștii Consiliului Fiscal.

4. Guvernul are obligația să facă publice și să mențină în dezbatere un interval de timp rezonabil toate informațiile necesare care permit evaluarea modului de implementare a politicilor fiscale și bugetare.

5. Ca regulă, reformele fiscale de amplitudine nu trebuie să fie făcute prin ordonanțe de urgență și fără dialog consistent cu mediul de afaceri în vederea identificării celor mai bune soluții pentru economia românească. În situații absolut excepționale, când modificările și/sau completările la Codul Fiscal se adoptă prin ordonanțe, respectiv se introduc impozite, taxe sau contribuții obligatorii noi, se majorează cele existente, se elimină sau se reduc facilități existente, ordonanțele în cauză trebuie să respecte termenele de intrare în vigoare prevăzute de Codul Fiscal pentru o lege de modificare.

6. Solicităm Guvernului României ca reformarea și digitalizarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) să devină prioritară pentru a elimina evaziunea fiscală, veniturile bugetului putând astfel să crească cu miliarde de lei. Același Raport al Băncii Mondiale arată că niciuna dintre reformele fiscale propuse nu poate fi realizată fără reforma și digitalizarea ANAF.

7. Guvernul are obligația de a achita în termenele prevăzute de lege toate sumele datorate agenților economici. Întârzierile la plată sunt substanțiale în cuantum și timp restant și pun o presiune semnificativă asupra lichidității și dezvoltării sectorului privat, fie că vorbim de sume datorate încă sectorului energetic, din rambursări de TVA sau de concedii medicale.

8. Salariul minim este instrument de politică socială, nu fiscală. Acest instrument nu poate fi folosit pentru a aduce venituri suplimentare sau pentru a contrabalansa politici fiscale. Confederația Patronală Concordia a fost mereu un partener în aceste discuții și ne dorim ca salariul minim să crească o dată cu productivitatea și să fie cât mai îndestulător, dar nu de la o lună la cealaltă. Avem deja o cutumă de a negocia salariul minim cu partenerii sociali și cu Guvernul în lunile de toamnă pentru ca noul prag să fie aplicabil începând cu ianuarie anul următor. Nu suntem de acord cu devansarea acestui calendar și nici cu impunerea unui cuantum de majorare de către Guvern înaintea unei discuții cu partenerii sociali. În felul acesta, Consiliul Național Tripartit pentru Dialog Social și partenerii sociali capătă un rol decorativ.

9. România trebuie să facă trecerea de la bugetarea istorică (pe linie) la managementul finanțelor publice care presupune alocarea banilor pe baza unor obiective și priorități și a politicilor publice avute în vedere. Această schimbare este necesară inclusiv în procesul de aderare la OCDE, care impune standarde mult mai moderne de transparență și construcție bugetară. Construcția bugetară nu mai poate să fie simpla împărțire a bugetului între central și local sau între ministere și diverse instituții.

În absența transparenței bugetare și a unei construcții bazată pe obiective, în absența predictibilității impunerii, ca principiu statuat al fiscalității, și a unor calendare agreate de ajustare fiscală, în absența consultărilor și a dialogului de substanță și în absența reformării ANAF și a eficientizării cheltuielilor publice, Guvernul României nu se poate aștepta la solidaritate din partea contribuabililor, fie ei cetățeni sau companii.