Pe final de mandat, s-a trezit cu încă două scandaluri pe cap

Dacă exista toleranță zero față de hoție, Iohannis nu era președinte, era un număr într-o celulă pentru fals și uz de fals

De (R.C.)
Pe final de mandat, s-a trezit cu încă două scandaluri pe cap

Dacă exista toleranță zero față de hoție, Iohannis nu era președinte, era un număr într-o celulă pentru fals și uz de fals

Pe final de mandat, Klaus Iohannis s-a trezit cu încă două scandaluri pe cap: plagiatul lui Cîmpeanu și licitația trucată pentru amicul Schmidt. Și nu prea știe pe unde să scoată cămașa. scriu jurnaliștii din Ziar de Cluj. 

Așa că, mai întâi l-a mătrășit pe Sorin Cîmpeanu și încearcă să o scoată la înaintare, pentru a-i suge din imagine, pe consiliera sa pe Educație, Ligia Deca, o doamnă cu un CV impresionant pe care sperăm să nu-l vedem țăndări prea iute.  (…)

Dar, indiferent ce va face Klaus Iohannis, va ieși din funcția de președinte cu eticheta de corupt. Vedem că Instituția Președinției României își halește ”copiii” mai ceva ca Revoluția: Iliescu a ieșit cu mâinile pătate de sânge (Revoluția, Mineriadele), Constantinescu a fost ”învins de Securitate” (mai drgrabă de plodul său pe care serviciile l-au implicat în trafic de țigări), pe Băsescu l-au dovedit a fi informator al vechii Securități și i-au ronțăit familia cu acuzații și dosare de mare corupție. Despre Iohannis știm că avea corupția în sînge – i s-a activat ca primar al Sibiului, moment în care a crezut că e satrap pe satrapie (boala politicienilor în funcții) și a decis să-și însușească o casă prin fals și uz de fals.

(…) Justiția este tare ”justițioasă” cu amărăștenii (nu că le-aș plânge de milă) și tare sfioasă cu mahării (până nu primește ordin să-și scoată colții de la naftalină și să muște adânc).

În fine, Iohannis, ca Președinte, doar și-a perfecționat coruptibilitatea: dovadă este acest amic Michael Schmidt cu care a făcut partidă bună și ca primar, dar mai ales acesta din urmă a tras lozul câștigător: sute de milioane de euro câștigate de firmele lui de la bugetul statului, întâmplător, elegant și cinstit, numai de când e președintele României, băiatul pe care-l plimba el cu ”beemveul” prin Sibiu.

Ori a fost licitație cu dedicație, ori pupincurism patronat de Bode pentru stăpânul său Iohannis.

În fine, cum vă ziceam, demisia ministrului Cîmpeanu este doar o reacție din partea președintelui Iohannis de a încerca să limiteze efectele negative ale celor două recente scandaluri publice. Nu știu de ce sunt numai două, nu trei? În fond și premierul Ciucă este acuzat de plagiat. Nu înțeleg de unde atâtat tăcere ”civilă” și mediatică în ce-l privește pe premier? De ce nu protestează Tudor Giurgiu cu pancarta și împotriva lui Ciucă, de exemplu? Ar fi în pericol fondurile TIFF de la Cluj-Napoca, dacă s-ar protesta înainte de a se da semnalul că este voie să se protesteze?

Ne zice Klaus Iohannis, luni, la deschiderea anului universitar: ”Avem nevoie de toleranţă zero în privinţa plagiatului”.

Zău? Ciucă știe?

(…)

Guvernul Ciucă nu a împlinit încă un an. Iar demisia lui Cîmpeanu nu este prima de acest fel din actualul cabinet. În luna decembrie, la doar câteva săptămâni după instalarea Guvernului, liberalul Florin Roman demisiona din funcția de ministru al Cercetării, după ce, în urma unei investigații a cotidianului Libertatea, a ieșit la iveală că acesta și-a trecut în CV o diplomă inexistentă alături de acuzații că ar fi plagiat într-o lucrare științifică.

Și scandalurile despre impostura academică a membrilor guvernului continuă: în luna august a anului trecut ministrul afacerilor interne, Lucian Bode, și-a secretizat teza de doctorat cu doar o zi înainte ca aceasta să fie publicată de către Ministerul Educației pe o platformă de integritate. Bode, care și-a luat doctoratul în anul 2018 la UBB cu o teză despre securitatea energetică, a anunțat universitatea că refuză publicarea tezei pe motiv că lucrarea a fost publicată la o editură, lucru neadevărat. Iar la începutul acestui an, în urma unei investigații a Emiliei Șercan, chiar premierul a fost acuzat că și-a plagiat teza în baza căreia a devenit doctor în Științe militare în 2003. Premierul a negat acuzațiile, susținând că lucrarea s-a realizat ”conform cerințelor legale existente la acea vreme” și chiar a cerut instituțiilor abilitate să verifice acuzațiile de plagiat.(…)

Aceste scandaluri sunt sub înaltul patronaj al președintelui, văzut atât ca principal arhitect al coaliției cu PSD, dar și ca principalul susținător al premierului Ciucă.

Dacă exista toleranță zero față de hoție, Iohannis nu era președinte, era un număr într-o celulă pentru fals și uz de fals. Maxim se plimba prin curte și pe la vorbitor, nu la întâlniri cu mai marii lumii.

Articolul integral poate fi citit pe Ziar de Cluj.

Distribuie articolul pe:

15 comentarii

  1. Ion Cristoiu in ultimul comentariu va explica despre „valoarea” doamnei care n-a profesat o zi fie ca inginer in navigatie, cu atat mai mult ca dascal, dar care se identifica azi cu Romania Educata. In schimb are un sot care castiga si de la stat dintr-o institutie de finantare a invatamantul, dar si din multe firme private de consultanta, e posibil ca Educatia sa fie pe Persoana fizica sau SRL de familie in care sotul absolvent de Medicina s-a specializat in Stiinte Politice pt ca e mai simplu sa dai din gura decat sa fii medic asemeni lui Busoiu si Alinei Pippidi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.