Multă vreme n-am auzit de Cristian Diaconescu. L-am reperat abia prin 2000, când a fost numit în fruntea echipei de negociere a Tratatului Bilateral cu Rusia şi în cea de negociere a frontierei cu Ucraina. Sec, rece, cu obrajii supţi de o îngândurare neobişnuită, omul inspira o anume siguranţă şi un anume mister. Charisma lui era de profesionist tăcut. Când am privit peste CV-ul său de la Externe, am rămas cu un hmmm! Probabil că n-o să mi-l reţin niciodată. Dimpotrivă! Pe zi ce trece se mai lungeşte cu câteva mormăituri. Prezenţa prin delegaţii şi misiuni ale Ministerului Afacerilor Externe şi rolul jucat în negocierea celor două tratate importante m-au făcut să gândesc că nu este vorba de fitecine. Asemenea responsabilităţi nu se dau la întâmplare! Nu orice nea Gheorghe reprezintă România la negocieri cu Rusia şi Ucraina! Cel puţin în partea asta de lume, dacă nu şi pe aiurea. Aşa cred eu şi cu asta mor!
Să revenim la personajul nostru politic. Discret şi eficient, şi-a încheiat misiunea la Externe şi a reapărut ca ministru al Justiţiei. Vremea a trecut şi, prin tavernele şi cafenelele în care se bârfea politică, a început să circule propoziţia cu „urmaşul lui Adrian Năstase”. Mai târziu, prin 2006-2007, un amic care face instrucţie şi cu gâştele mi-a zis, mon cher, ăsta e singurul care l-ar putea învinge pe Traian Băsescu! Hmmm, am răspuns eu. Abia mai încoace mi-am dat seama ce plasă a luat amicul meu şi ce tare m-am înşelat şi eu în legătură cu anvergura politică a unui tehnician de la Externe, probabil extrem de priceput pe domeniul său. Cristian Diaconescu este cel mai grăitor exemplu în materie de minuni pe care le poate face tăcerea unui politician. În lupta politică, limbariţa epuizează iar tăcerea fortifică. Cât a tăcut, Cristian Diaconescu a părut un politician de viitor. Cum a început să învârtă vorbe şi să joace în echipă, s-a dezumflat ca o minge veche! Alegerile din PSD l-au dus la un moment dat până aproape de poziţia numărul unu. A trecut pe lângă ea într-un mod de-a dreptul spectaculos. În mai puţin de o săptămână, Cristian Diaconescu nu doar că a ratat şansa de a fi preşedintele PSD, dar şi-a risipit toată credibilitatea agonisită în două decenii. Chiar dacă astăzi Cristian Diaconescu joacă un rol de clasic în viaţă, fiind preşedinte de onoare la un partid de ocazie, el nu-i decât o marcă a unei grupări alcătuite numai din compromisuri. Ca lider, Diaconescu a pierdut aproape totul. S-a golit de mister iar încrederea oamenilor trece pe lângă el ca apa pe sub gâscă. Nu mai contează în bătălia politică nici măcar în partidul pe care îl reprezintă. Şi acolo e doar păpuşa folosită de băieţi şi de Gabriel Oprea pentru a putea spune „avem cu noi şi o personalitate şi un om care nu-i dalmaţian”, Cristian Diaconescu fiind nu două persoane, ci doar o jumătate de personalitate.
Chiar dacă vorbeşte puţin, Cristian Diaconescu ştie să se spele pe mâini de toate lucrurile care l-ar putea atinge în dezbaterile televizate. L-am văzut cum pe subiectul stenogramelor sau în cazul Robertei Anastase diplomatul nostru juca binişor rolul de căzut din Lună sau de parfumat de salon.
A fost ultima mea întâlnire cu mai nou favoritul lui Traian Băsescu! Îmi şi ziceam în sinea mea, hmmmm, oare cine o popula tăcerea şi gândurile acestui politician? Ambiţia? Hăul? Serviciile? Singurătatea? Teama de ridicol? Foamea de putere?Greu de răspuns pentru că preşedintele UNPR se trădează destul de greu. Este un politician care trăieşte mereu cu lampa mică!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.