Practicienii Dreptului nu mai au nevoie de nicio dezlegare pe tema interventiei prescriptiei raspunderii penale dupa solutia pronuntata la finalul saptamanii trecute de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, care a transat cat se poate de obiectiv si de firesc modul de solutionare a dosarelor in care este invocata chestiunea legata de aplicarea Deciziilor nr. 297/2018 si 358/2022 pronuntate de Curtea Constitutionala a Romaniei privind interventia prescriptiei raspunderii penale, prin care a fost declarat neconstitutional art. 155 alin. 1 Cod penal referitor la intreruperea cursului prescriptiei.
Vorbim despre Decizia nr. 185/A pronuntata in dosarul nr. 650/2/2016, prin care judecatorii ICCJ Andrei Claudiu Rus, Laura Soane si Mircea Mugurel Selea au dispus incetarea procesului penal ca urmare a interventiei prescriptiei raspunderii penale, avand la baza tocmai cele doua Decizii CCR nr. 297/2018 si 358/2022.
Conform Deciziei nr. 185/A pronuntate in dosarul nr. 650/2/2016, pe care Lumea Justitiei o publica in exclusivitate, interventia prescriptiei raspunderii penale a fost constatata ca urmare a aparitiei celor doua Decizii CCR nr. 297/2018 si 358/2022, instanta suprema retinand ca „dispozitiile art. 155 alin. (1) din Codul penal in forma in vigoare ulterior Deciziei nr. 297/2018 (a carei natura a fost stabilita prin Decizia nr. 358/2022) constituie lege penala mai favorabila, ca efect al inexistentei unui caz de intrerupere a cursului prescriptiei raspunderii penale cu consecinta incidentei exclusiv a termenelor generale de prescriptie prevazute de art. 154 Cod penal”.
In acest sens, judecatorii supremi au motivat aplicarea Deciziilor CCR cu argumentatia potrivit careia normele privind intreruperea cursului prescriptiei sunt norme de drept penal material (substantial) care sunt supuse „din perspectiva aplicarii lor in timp principiului activitatii legii penale prevazut de art. 3 din Codul penal, cu exceptia dispozitiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevazut de art. 15 alin. (2) din Constitutie si art. 5 din Codul penal”.
Practic, Inalta Curte retine ca intreruperea prescriptiei este o institutie de drept material (substantial), legata de institutia raspunderii penale, nefiind prevazuta de legiuitor ca o institutie procedurala. Fiind astfel o institutie de drept penal, prescriptia raspunderii penale beneficiaza de regulile legii penale mai favorabile in ce priveste cauzele de intrerupere sau suspendare, cat si a termenelor de prescriptie.
Ca atare, fata de toate persoanele trimise in judecata de DNA in dosarul privind infractiuni de coruptie asimilate coruptie, instanta suprema a retinut incetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescriptiei raspunderii penale: „In baza art. 396 alin. 6 si 8 Cod procedura penala rap. la art. 16 alin. 1 lit. f Cod procedura penala, art. 154 alin. 1 lit. d Cod penal si art. 5 Cod penal, cu referire la art. 155 alin. 1 Cod penal interpretat prin Deciziile Curtii Constitutionale nr. 297/2018 si nr. 358/2022, inceteaza procesul penal (…) ca urmare a intervenirii prescriptiei raspunderii penale”.
Solutia Inaltei Curti vine cu circa o luna inainte ca membrii Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, din care fac parte si cei trei judecatori care au pronuntat Decizia nr. 185/A in dosarul nr. 650/2/2016, sa se pronunte asupra modului in care se vor aplica Deciziile nr. 297/2018 si 358/2022 privind interventia prescriptiei, neputandu-se pune in discutie, credem noi, posibilitatea de aplicare optionala a Deciziilor CCR.
