Preotul care are grijă de 16.178 de copii și povestea care a emoționat România: „Un băiețel de 6 ani visează să mănânce o felie de pizza”

România trăiește zilnic între două lumi

Mai sunt doar 3 saptamani până la Sf Nicolae și mai bine de o lună până la Crăciun. Majoritatea românilor deja discută despre vacanțe, cadouri și sejururi exotice. Alții încă nu au terminat de primit achizițiile comandate de Black Friday. Asta e o Românie!

În cealaltă, ascunsă de ochii multora, sunt mii de copii care nu știu dacă vor avea ghete pentru iarnă, o geacă groasă sau ceva special pe masa de zi cu zi. Pentru ei, Crăciunul e tare departe.

Omul care leagă cele două Românii

Omul care leagă cele două lumi și care încearcă să-i convingă pe primii să-i ajute pe ceilalți este preotul Dan Damaschin din Iași. Pe rețelele sociale îl urmăresc peste 220.000 de oameni. Pentru mulți este deja un fenomen. Pentru alții, pagina sa, Glasul Vieții, este unul dintre puținele locuri unde se mai aud poveștile copiilor pe care restul lumii pare să-i fi uitat.

Iar numărul acestor copii anunțat în aceste zile este uluitor: 16.178 de copii sărmani sau orfani aflați în grija proiectelor sociale pe care le coordonează.

Copilașul cu numărul 16.178

În urmă cu doar câteva zile, „Familia Vieții” s-a mărit cu încă un suflet. O fetiță nou-născută a devenit copilul cu numărul 16.178 în evidențele proiectului coordonat de preotul ieșean.

La fel ca mulți dintre copiii părintelui Damaschin, și în acest caz povestea începe tot într-o familie săracă. Alți trei copii mai cresc acolo. Toți au nevoie de încălțăminte și îmbrăcăminte pentru sezonul rece. Mama, ca toate mamele. Nu cere pentru ea. Are nevoie de lapte praf, scutece și haine pentru bebeluș. Dacă pentru mulți oameni, venirea pe lume a unui copil este un motiv de sărbătoare, la ea e o situație mai specială.  Fiecare zi e o luptă pentru supraviețuire. „Copiii nu își aleg familia în care se nasc, iar sărăcia nu trebuie să le fure dreptul la o copilărie frumoasă”, spune preotul Dan Damaschin.

Băiețelul care nu a mâncat niciodată pizza

Dintre toate poveștile pe care le-a publicat în ultimele zile, una a stârnit mii de reacții. Este povestea lui Gabriel, un prichindel de doar șase ani. La vârsta la care alți puști are ca probleme  dintele care pica sau alfabetul, Gabriel e deja obișnuit cu greul.

Trăiește împreună cu părinții și sora lui într-o casă în care lipsurile sunt la ordinea zilei. Poartă adidași vechi și rupți, primiți de la alți copii. Apa nu vine de la robinet. Familia merge la fântână pentru fiecare găleată. În ciuda acestor greutăți, copilul uimește cu simplitatea dorințelor sale. Nu vrea camioane mari de jucărie sau vreo tabletă. Și nici măcar haine mai groase. Tot ce visează copilandrul? Să guste măcar o data o felie de pizza!! A aflat despre ea de la sora lui și își imaginează de luni întregi ce gust ar putea avea. „Da, dragilor, ați citit bine. O felie de pizza”, scrie preotul care  încearcă să atragă atenția asupra unei realități pe care mulți preferă să nu o vadă.

Fata care a plecat din sărăcie și a ajuns să reprezinte România

Dar nu toate poveștile sunt triste. Unele demonstrează că un copil sărac poate schimba totul dacă cineva îi întinde o mână. Andra a crescut într-o familie cu șase copii după ce și-a pierdut tatăl. A învățat să gătească pregătind mâncare pentru frații mai mici. Ani la rând, cartofii prăjiți au fost una dintre puținele mâncăruri pe care și le permitea familia.

Astăzi, Andra este nominalizată la categoria „Meseriașul Anului” și a ajuns să reprezinte România la competiții internaționale de specialitate. A invatat, a participat la numeroase competiții, a obținut premii importante și a ajuns să reprezinte România la competiția internațională WorldSkills, în Franța. Este unul dintre copiii care demostrează că pasiunea, ambiția și perseverența pot duce foarte departe un tânăr. Este una dintre poveștile care îl fac pe Dan Damaschin să continue.

Un Crăciun pentru 16.178 de copii

În următoarele săptămâni, preotul va merge în Suedia și Danemarca pentru a se întâlni cu românii din diaspora și pentru a strânge ajutoare.

Între timp, din Italia și Germania sosesc cutii cu haine, încălțăminte și alimente. Și e nevoie să vină și să tot vină fiindă preotul și-a propus ceva ce poate părea irealizabil. Ca toți cei peste 16.000 de copii să intre în iarnă cu haine groase, încălțăminte și hrană.

In ajutorul preotului sar uneori românii de rând. Postările sale sunt distribuite și paradistribuite de români. Unii fac asta pentru că ei înșiși nu pot ajuta și speră ca alții să o facă. Alții, doar ca să arate si altora că sărăcia nu a fost eradicată în România.

Mulți vorbesc despre ceva ce pare de necrezut în România anului 2026. Despre copii care visează la o felie de pizza, despre puști care visează la o amărâtă de pereche de ghete sau la un tort de ziua lor. Și, spre cinstea lui, despre un preot care încearcă, în fiecare zi, să le ofere convingerea că nu sunt singuri.