Presa germană: A reușit SRI din România să infiltreze Oficiul Procurorului UE?

Cine a câștigat runda din Parlamentul European din lupta pentru șefia noului Oficiu al Procurorului European? În opinia lui Oliver Pahnecke, într-un articol publicat, pe 17 februarie, de revista germana online Telepolis, a câștigat o fostă procuroare-șefă a a agenției anticorupție din Romania care a lucrat cu serviciul de informații din țara sa. Articolul se intitulează ”A ajuns serviciul secret din România până la Oficiul Procurorului European?”. ”Este necesar un aviz din partea serviciului național de informații din țara candidatului câștigător, iar în cazul de față, din cauza cooperării de durată dintre Kovesi și serviciul de informații din România, valididatea avizului ar fi îndoielnică”, scrie Pahnecke. ”Oficiul Procurorului European poate lupta împotriva corupției la nivel european numai dacă are angajați și structuri independente. De aceea e foarte important ca funcția să fie oferită unor candidați care nu au cooperat cu părți ce au avut interese financiare în lupta împotriva corupției, ca în cazul României”.

Pahnecke (care în ultimii ani a publicat câteva articole în presa britanică despre cazul Adamescu) arată că românii au dreptate să fie alergici la corupție și să susțină lupta împotriva flagelului, însa românii și europenii deopotrivă au ignorat lupta din culise dintre guverne succesive, pe de o parte, și SRI-DNA, pe de altă parte. ”Cine crede că este vorba despre organe de stat care au doar interesul de a aduce inculpați în fața justiției se înșeală. Așa cum o arată cazul parlamentarului Sebastian Ghiță, un colaborator al SRI, serviciul român de informații are propria sa rețea corporatistă care beneficiază de pe urma licitațiilor publice”.

Comisia Europeană se face că nu vede

Apoi autorul amintește că SRI și DNA au lucrat împreună ani de zile, prin protocoale secrete, în echipe mixte de procurori și agenti SRI. ”Evident, probele au fost manipulate, martorii au fost intimidați, iar judecătorii de la cea mai înaltă instanță din București au fost numiți în dosare în așa fel încât cazurile importante să fie judecate de cine trebuie”.

În ce condiții a a avut loc audierea Codruței Kovesi în PE? În condițiile în care se știa de existența protocoalelor secrete SRI-DNA, în condițiile în care Kovesi însăși a admis existența lor, în condițiile în care Curtea Constituțională din România a decis, în ianuarie 2019, rejudecarea a sute de cazuri viciate de acest mod de instrumentare a dosarelor, scrie Telepolis.

”Deși organizații ale judecătorilor din România și din Europa au arătat în mod repetat Comisiei Europene ca în România are loc inflitrarea justiției de către serviciile secrete, Comisia a ignorat acest lucru în rapoartele pe care le emite despre România începând din 2007” (rapoartele MCV), scrie Pahnecke. ”Abia după ce Comisia de la Veneția a atras atenția asupra protocoalelor secrete, Comisia a trebuit să comenteze în raportul de progres din 2018 al așa-numitului Mecanism de Verificare și Cooperare”. ”Însă rapoartele refuză să investigheze mai departe, arătând că aceasa este o chestiune ce ține de securitatea națională a României, care nu e acoperită de mandatul Comsiei UE – deși serviciile secrete, organe executive, restrâng independența justiției și astfel separația puterilor, un element fundamental al UE”.

Plecând de la colaborarea secretă timp de ani de zile între DNA condus de Kovesi și SRI, adăugând investigațiile deschis împotriva lui Kovesi pentru manipularea probelor și abuz în serviciu, Pahnecke arată că președinta comisiei de selecție a candidaților pentru funcția de șef al Ofuiciului Procurorului European a fost întrebată de presă despre modul în care a fost făcută selecția candidaților: Laura Kovesi, Jran-Francois Bohnert și Andreas Ritter.
”Potrivit regulamentului 2017/1939, care creează Oficiul Procurorului Public European, șeful OPPE va fi selectat dintr-un grup de candidați care oferă toate garanțiile de independență”.

”Până la clarificarea acuzațiilor aduse, ceilalți doi candidați, cu experiența lor în Eurojust sau în instrumentarea dosarelor de infracțiuni economice, poate că ar fi mai potriviți pentru fișa postului. Potrivit acesteia, publicată în jurnalul oficial al UE, un candidat asupra căruia planează dubii privind independența și standardele etice înalte e puțin probabil să dea greutate unei funcții atât de importante precum OPPE în lupta eficientă împotriva corupției”.

Presa vestică, implicată în lupta pentru putere din România

Câteva zile mai târziu, pe 23 februatie, Pahnecke, revine cu un articol despre ”situația precară a justiției din România”. ”E momentul ca Comisia Europeană și comisia de selecție pentru Oficiul Procurorului European, e momentul ca presa, precum Standard și Tagesspiegel, să se informeze în detaliu și nu doar în baza simpatiilor cu una sau alta dintre părțile implicate în lupta pentru putere din România”, scrie Pahnecke. ”Comisia, ca gardian al tratatelor, ar trebui să se asigure că justiția tuturor statelor membre este independentă, căci, până la urmă, separația puterilor este un criteriu fundamental în UE”.

O analiză neutră a problemelor justiției din Romania ar duce la identificarea următoarelor, scrie Pahnecke:

– justiția din România nu are independența necesară;

– judecătorii și procurorii trebuie să fie independenți, iar independența procurorilor ar trebui să fie un criteriu în toate statele membre;

– votul pentru OPPE ar trebui să aibă loc după alegerile europene din mai;

– comisia de selecție trebuie să publice analiza candidaților, în special în ce privește experiența lor și independența cerută de lege.

Pahnecke se întreabă de ce comisia de selecție s-a limitat la doar trei candidați, în condițiile în care amititul regulament al UE nu stabilește un număr limită și se întreabă de ce a lipsit un candidat italian, știută fiind experiența în lupta contra mafiei pe care o au procurorii din Italia.

Procurorul European, o struțocămilă bugetivoră

Într-un editorial publicat în martie 2017, ministrul italian al Justiției din acel moment explica de ce este împotriva creării OPPE. Nu este vorba despre reticența la transferul de suveranitate, ca în cazul Ungariei sau Poloniei, sau de încrederea totală în sistemul propriu de justiție, ca în cazul Suediei, ci de prea puținul transfer de suveranitate, de faptul că arhitectura inițială a instituției  a fost profund alterată de statele occidentale, pe peracursul negocierilor (proiectul a fost lansat în 2013). Concluzia fostului ministru Andrea Orlando este că OPPE este o struțocămilă bugetivoră UE, un proiect golit de substanță.

”Majoritatea statelor membre s-au luptat pentru a goli acest propiect de conținutul său inovator, slăbind structura aceasta și erodând puterile pe care procurorul european le avea în proiectul de început, pentru a retransfera aceste puteri la nivel național. Structura centrală și-a piedut caracterul supranațional și a devenit un ”colegiu” al procurorilor europeni numiți de statele membre. Competența exclusivă a OPPE a fost înlocuită de competenta autorităților naționale de a investiga fraudele. Nivelul central a fost golit de puterea de a investiga, în mare parte transferată către procurorii europeni; mai rămâne doar o posibilitate generică de a controla activitatea acestora din urmă, dar asta riscă să fie doar la un nivel birocratic și nu la unui concret, efectiv”.

”Trebuie să punem sub semnul întrebării eficiența acestei idei slabe de Oficiu al Procurorului European atât în ce privește scopul imediat al creării sale (lupta împotriva fraudelor de la bugetul UE), cât și în ce privește posibilele evoluții în aria sa de acțiune. Tratatele permit statelor membre să încredințeze Procurorului European puterea de a investiga fenomenul criminalității transnaționale. Cum ne putem gândi că această structură birocratică slabă, influențată de statele membre, ar putea să fie eficientă împotriva terorismului, spre exemplu, sau împotriva grupurilor crimei organizate internaționale?”, se întreba ministrul italian al Justiției.

Un procuror-șef cu dedicație pentru Est?

UE își încarcă regulat arhietctura instituțională cu diverse brizbrizuri. Așa a apărut, în 1999, funcția de Înalt Reprezentant pentru Politică Externă și de Securitate Comună. După Tratatul de la Lisabona, s-a schimbat titulatura în Înalt Reprezentant UE pentru Politica Externă și de Securitate, iar titularul a primit în loc de vicepreședinte în Comisia Europeană. În fapt, deținătorul portofoliului coordonează o politică comună cvasinexistentă. Tot în 2009 a apărut funcția de președinte al Consiliului UE, extrem de vag definită, fără o modalitate clară de alegere. Oficiali ai UE spuneau atunci că primul președinte al CE va fi și cel care îi va defini rolul. Între timp a mai apărut și un așa-zis șef al serviciilor secrete din UE (Centrul de Intellgence al UE), o altă formă fără fond, sub autoritatea Înaltului Reprezentant.

Ei bine, indiferent de forma cu mai multă sau mai puțină substanță a acestor organisme, primii lor șefi au fost întotdeauna occidentali: Catherine Ashton (Marea Britanie), Herman van Rompuy (Belgia, în cazul șefiei Cosiliului European), Ilkka Salmi (fost șef al Poliției finlandeze, în cazul Centrului de Intelligence). În cazul noului Oficiu al Procurorului European avem, pentru prima dată, un favorit clar din Estul Europei. Având în vedere regula nescrisă de mai sus și considerațiile fostul ministru italian al Justiției despre geneza OPPE, ne putem întreba dacă acest organism UE nu este fie atât de mult golit de orice relevanță cât să nu mai prezinte vreo miză pentru marile puteri UE, fie dacă nu este creat cu dedicație limpede pentru câteva state est-europene, un soi de afacere de familie Kovesi-Monica Macovei, care vor primi mână liberă să defineasca rolul noii instituții, poate chiar să mențină modalitățile de acțiune brevetate în România, câtă vreme nu se ating de statele relevante ale UE.

Să ne mai mire că Bulgaria lui Boiko Borisov a votat împotriva lui Kovesi, într-un vot secret al reprezentanților permanenți la UE? Să ne amintim că Monica Macovei s-a autopropus, mai în glumă, mai în serios, în urmă cu câțiva ani, la o adunare a societății civile de la sud de Dunare, în funcția de ministru al Justiției în Bulgaria. Mai mult, odată împăcată pe chestiunea denumirii oficiale cu Grecia, Macedonia se apropie de aderarea la UE, iar Macovei, fostă consilieră în materie de anticiorupție a guvernului din Macedonia în 2007, va putea avea grija ca OPPE să se ocupe de acest fenomen la Skopje. Dacă va fi ca instituția să aibă vreo relevanță, aceasta va fi aria de acțiune a EPPO.