Prezidențiabili, revoltați și pierde-vară

Se cam limpezesc apele pentru prezidențiale. Cu Theodor Paleologu care să-i țină lanterna lui Traian Băsescu și cu Mircea Diaconu care încearcă să repete surpriza de la europarlamentare, tabloul se cam completează. Avem și reprezentantul serviciilor, și purtătorul de șapcă americană, ca nu cumva să-l confunde populația, și populația săracă și îmbătrînită a Romaniei.

Între aceștia, singura idee spectaculoasă pare a fi cea a lui Mircea Diaconu. Adică Republică parlamentară! Sună neașteptat și distinct față de tot ce au anunțat ceilalți. Dar la fel de bine s-ar putea ca Mircea Diaconu să renunțe pe parcurs. Abia și-a anunţat ideea de a candida. Pînă la cele 200.000 de semnături mai este mult. Şi s-ar putea ca la un moment dat, fie le are, fie nu, Mircea Diaconu să piardă ideea pe drum.

Populația României este obişnuită cu un șef de stat, cu un tătuc, cu un fel de președinte care să mimeze măcar poziția și atitudinea. Oricum, candidatura lui Mircea Diaconu vine ca o poveste de amorul artei, ca o revoltă de cetățean care s-a săturat de toate și de toți și care crede că poate strînge mulțimile în jurul unui proiect de schimbare majoră.
România nu se poate lăuda cu o asemenea apariție spectaculoasă, în genul celei din Ucraina.

Tot la revoltați l-aș trece și pe Liviu Pleșoianu. Oricum, după cum arată lucrurile, peisajul este conform cu tradiția. Partide și candidații lor, plus aventurieri, revoltați și pierde-vară, preocupați să mai apară pe la televiziuni.

Se va supăra Florin Călinescu, dar degeaba. După atîția ani de umor și ironie, după ce se poartă de parcă ar fi în centrul lumii sale, nu cred că are o brumă de șansă. După cum nici Theodor Paleologu, nici dacă i-ar lua alături pe Baconschi și pe Anca Boagiu și pe Elena Udrea, adică toată gașca din jurul lui Traian Băsescu, n-ar ajunge cine știe unde.

Multă lume îl vede cîștigător pe purtătorul de șapcă al americanilor. Tot ce se poate! Dar la fel de bine, poate pierde ca ultimul fraier. A risipit patru ani și jumătate la Cotroceni și pe ruta București-Sibiu și s-ar putea ca, în ciuda sprijinului intern (SRI) și extern (SUA și Germania), din senin, destinul să-și schimbe alegerea.

Şi atunci, nici călare pe rachete nu mai cîștigă!