Pro și Contra Georgescu

M-am pronunțat în favoarea lui Călin Georgescu din trei motive: l-am cunoscut personal și mi-a făcut o impresie bună, sunt profund nemulțumit de incompetența și necinstea celor care ne conduc de 35 de ani, și văd în opțiunile lui Georgescu o parte din idealurile mele.

Această atitudine pe care am afișat-o public a declanșat însă atât reacțîi de susținere și solidaritate cât și reacții critice și chiar peiorative. Unele din reacții au venit din partea unor persoane necunoscute, iar altele din partea prietenilor. Exclud dintre reacțîi badaraniile tipice unui anumit gen de oameni care își dau cu părerea și insultă numai pentru a se află în treabă.

În rândurile următoare mă voi adresa românilor bine intenționați pornind de la premiza că logică este arta de a convinge interlocutorii de justețea argumentelor. În acest sens doresc o dezbatere amicală și onestă. Să încercăm să lămurim obiectiv motivele care îi determina pe unii dintre noi să fie pro Georgescu sau contra Georgescu? Și, mai ales, cui îi este frică de Georgescu? Apoi, insist să nu folosim epitete, adjective sau sloganuri; să mergem la obiect și să judecăm la rece. Eu admit de la început că există motive de susținere a aspirantului prezidențial Dr. G, și în același timp, motive de reținere.

Pentru a face mai ușor de înțeles poziția mea, mai întâi am să mă definesc: Am crescut în lipsurile și mizeria comunistă. Sunt naționalist din familie, din închisoare și prin formație intelectuală. Am plecat din țară la etatea de 32 de ani și m-am împlinit intelectual și material în Statele Unite. Am rămas anti-comunist, dar după ce am cunoscut societatea capitalistă și America am devenit mai flexibil față de cei cu opinii diferite.

Și acum la obiect. Cine e Călin Georgescu?

L-am cunoscut personal la Washington prin 1990 sau 1991 când eram redactor la Vocea Americii și apoi l-am reîntâlnit la București în anii următori. Ulterior am pierdut legătura cu el, dar știu că odată format intelectual și moral, omul nu se mai schimbă cu ușurință. În aces sens, rămân convins că natura lui CG este o natură bună și cred în obiectivele și intențiile sale. Trebuie să accept însă că unele din aserțiunile și declarațiile sale nu sunt tocmai realiste. Altfel, i se aduc unele acuzații concrete care trebuie analizate cu obiectivitate.

Una din acuzații este că ar avea un trecut neclar și ar fi un om compromis. Să începem deci cu începutul. Dacă în prezent are 62 de ani, în 1990 avea 27 de ani. Acest lucru e important pentru că înseamnă că îi rămân doar vreo trei ani de maturitate sub vechiul regim comunist, ani în care s-ar fi putut compromite politic și moral. Deci, ar trebui să aflăm ce a făcut în acei câțiva ani dinainte de 1989. Personal, mă îndoiesc că a fost informator al securității, iar dacă a fost membru de partid și nu a făcut rău nimănui nu poate fi condamnat deoarece mulți români au fost membri de partid. În concluzie, ideea că este un om compromis e o dezinformare lansată de cercurile care se tem de el.

Ce ar mai trebui lămurit este cum și unde și-a făcut studiile de doctorat, ce poziții a ocupat și de ce favoruri a beneficiat? Important ar fi de asemenea să aflăm cu cine s-a asociat și dacă și-a asumat vreo obligație de natură să-i împieze atitudinea pro-românească? De fapt, ceea ce îi surprinde pe mulți compatrioți și pare greu de explicat e ascensiunea lui meteorică la alegerile prezidențiale. Cum a reușit această performanță unică? Dacă a reușit fără compromisuri, așa cum susține, atunci omul e de admirat!

Dintre celelalte acuzații care i se aduc, două sunt grave, dar neîntemeiate; anume: Georgescu este anti-european și pro-rus. Acuzațiile spun însă mai mult despre cei care le-au formulat decât despre candidat. Ele scot în evidență disperarea celor care ne manipulează și care se tem că vor fi descoperite marseviile pe care le-au comis timp de 35 de ani. Altfel, orice om matur cu ceva cunoștințe internaționale știe că trăim într-o lume interdependentă în care nici măcar marile puteri nu mai pot face ceea ce și-ar dori. România nu poate supraviețui decât făcând parte din blocurile occidentale existente, dar urmărindu-și cu mare grijă propriile interese. Președintele, indiferent cine ar fi el, nu poate scoate România din Uniunea Europeană și din Alianța Nord Atlantică, dar poate negocia condiții mai bune ale apartenenței la cele două blocuri. Este ceea ce susține că vrea să facă, și personal sper să o facă, domnul Georgescu.

Aamintesc la acest punct că în 1990 am participat la o conferință organizată la Washington, DC, la care au asistat și unii dintre noii diplomați români acreditați în America după revoluție. În alocuțiunea mea, am afirmat că România nu are nici o altă soluție decât să adere la Uniunea Europeană. La ora actuală, Uniunea Europeană are probleme economice, politice și morale majore, dar nu trebuie nici părăsită și nici desființată. Se cer însă renegocieri și redefiniri ale Uniunii, dar liderii noștri sunt incapabili să o facă. Alte țări își urmăresc abil și subtil obiectivele. Uitați-vă, de exemplu, la Ungaria. Nu va pune pe gânduri?

România are nevoie de o schimbare radicală care să încheie revoluția deturnată de vechea nomenclatură în 1989. În acest sens, Georgescu reprezintă o șansă și o speranță. El va avea însă nevoie de sprijin masiv din partea românilor responsabili, deoarece ciocoii care conduc România nu vor ceda puterea de bună voie.

În ce privește sloganul lansat de cei de la putere, cum că Georgescu ar fi și pro-rus și putinist, este de-a dreptul rizibil. Care sunt argumentele? O fotografie cu Georgescu călare pe un cal pe un fundal în care și Putin s-a fotografiat călare. Concluzia e clară și evidentă. “Toți amatorii de călărie sunt putinisti!?” Ne întoarcem la ferma animalelor lui George Orwell: “Patru picioare bun, două picioare rău … până se schimbă ordinele de la comenduire când plebeii vor începe să strige în cor: două picioare bun, patru picioare rău!. ”Cam așa ar reacționa actualii noștri lideri.

Sloganele celor cocoțați la putere au reușit să agite totuși unele spirite, dar numai temporar. În așteptarea unor noi ordine externe,  iohanistii noștri au amânat data alegerilor în speranța că între timp vor fabrica noi argumente prin care să ademenească populația să-i mențină la putere.

Mai sunt și alte argumente pro și contra Georgescu pe care le voi aborda curând, dar deocamdată aștept argumentele concrete ale prietenilor și adversarilor. Acestea întârzie să vină. Multe din cele auzite sunt pur și simplu reacții pătimașe fără acoperire. Dincolo de toate, singura concluzie la care am ajuns până în prezent și pe care cred că o împărtășește multă lume este că românii s-au săturat până peste cap de putregaiul care abuzează țara de 35 de ani. Românii vor o schimbare social-politică reală și radicală.

Nicolae Dima, USA, 12 ianuarie 2025