Program naţional de relansare a industriei energetice şi miniere din România (2013-2017)

Program naţional de relansare a industriei energetice şi miniere din România  (2013-2017)

Ing. Justin Andrei – cercetător I pensionar (Director Ştiinţific al Institutului Geologic al României în perioada  1990-1999)

Preambul

         Subsemnatul Justin Andrei, inginer geofizician, cercetător gradul I pensionar, director ştiinţific al Institutului Geologic al României în perioada     8 ianuarie 1990 – 15 iunie 1999, domiciliat în (…), str. (…), nr. (…), jud. Ilfov, telefon mobil (…), E-mail : asimopolos@gmail.com, activez în domeniul geologiei economice din 1956.

         În decursul acestor lungi perioade, am studiat cele mai variate tipuri de zăcăminte şi mineralizaţii, în palmaresul meu înscriindu-se, între anii 1957-1988, următoarele succese verificate cu foraje şi lucrări miniere: CO 2 pur (1), sare cu puritate mare (1), ţiţei (2), zăcăminte şi mineralizaţii porphyry copper (diseminate) cu aur şi argint, uneori şi cu molibden (8 descoperite, 6 cu contribuţii majore), plumb + zinc (1), skarne şi cu molibden(1), aur şi argint de tip epitermal cu conţinuturi foarte bogate (1).La aceste succese a contribuit în mod decisiv faptul că în tinereţea mea am beneficiat de îndrumarea unor mari corifei ai geologiei şi geofizicii româneşti ca : acad. Ion Băncilă, acad. prof. George Murgeanu, prof. ing. Toma Petre Ghiţulescu, acad. Sabba Ştefănescu, acad. Liviu Constantinescu,  prof. ing. Iulian Gavăt, m.c.  Acad. R.S.R., prof. dr. Ion Dumitrescu şi încă mulţi alţii.

De la aceşti savanţi, unii de renume mondial, am învăţat noţiuni esenţiale privind sinergismul în cercetarea geonomică (investigarea obiectivelor geologice prin integrarea totală a metodelor geologice, geofizice şi uneori geochimice).

         Pasul următor l-a constituit înţelegerea noţiunii de strategie geoeconomică.Aceasta impune dirijarea cercetărilor care utilizează mijloacele sinergismului geonomic, în vederea descoperirii unor zăcăminte de substanţe minerale utile prioritare, într-o ordine impusă de interesele superioare ale statului, în anumite momente, uneori cruciale.

         Pentru a ilustra noţiunile de baza dezvoltate în articolul „Profesiune de credinţă. Studiu de caz ”  apărut în „Cotidianul” din 15 aprilie 2013, respectiv sinergismul în cercetarea geonomică şi strategia geoeconomică, am prezentat propuneri pentru un grup de cinci teme majore în execuţia Institutului Geologic al României în colaborare cu o serie de instituţii şi universităţi de prestigiu din România (Institutul de Geodinamică al Academiei Române, Institutul Geo Eco

Mar, Universitatea din Bucureşti, Întreprinderea Prospecţiuni, Regia Autonomă Romgaz, OMV Petrom, Regia Cuprumin Abrud, Minvest Deva, precum şi Societatea Inginerilor de Petrol şi Gaze, ca membru asociat.

  Cele cinci propuneri de teme majore de cercetare sunt următoarele:

1.”Prognoze pentru hidrocarburi în România.Metodologii de investigare”

Responsabili : ing. Justin Andrei şi prof. dr. ing. Ştefan Traian Mocuţa.

2. ”Aurul Roşiei Montane şi Buciumelor”, program de investigaţii geofizice şi geologice pentru mineralizaţii epitermale auro-argintifere cu conţinut bogat (orientativ 30 g/t Au), asociate unor corpuri dacitice neaflorate din districtul minier Roşia Montană – Bucium, precum şi studii mineralogice – geochimice cu privire specială asupra unor elemente rare şi minore (germaniu, seleniu, telur, etc.).

După analiza datelor geofizice, geologice şi pedogeochimice existente, s-a arătat (Andrei, septembrie 2012 şi alte materiale) că cele mai importante zăcăminte auro-argintifere bogate (estimativ 30g/t Au) ascunse se plasează în sectorul Bucium. În momentul actual o importanţă deosebită o prezintă însă zăcământul auro-argintifer bogat, ascuns, localizat la vest de Corna şi imediat la sud de cariera abandonată Cetate-Roşia Montană, îngropat la o adâncime de aproximativ 100 m. Zăcământul respectiv este plasat în stricta vecinătate a uzinei de cianurare, prevăzută în proiectul companiei Roşia Montană Gold Corporation. Acest fapt blochează intenţia R.M.G.C. de a exploata în patru cariere zăcămintele auro-argintifere diseminate sărace  (conţinut aproximativ 1,3 g/t Au) de la Roşia Montană. Într-adevar, reglementările miniere interzic ridicarea oricărei construcţii pe un teren sub care poate exista un zăcământ, pe care l-ar bloca. În nenumărate acţiuni, Academia Română, Academia de Studii Economice, Asociaţia Alburnus Maior precum şi nenumăraţi specialişti, personalităţi şi foruri interne şi internaţionale au luat o atitudine fermă şi foarte bine argumentată împotriva proiectului promovat de R.M.G.C. Este de notorietate că de peste 15 ani R.M.G.C. încalcă fără nici o jenă legile României, Comunităţii Europene şi legile bunului simţ care-i stau în cale, principalele sale arme fiind şperţul la orice nivel, minciuna şi orice alte mijloace inspirate din arsenalul „forţelor întunericului”. Cine doreşte să se documenteze îi recomand să consulte antologia „Roşia Montană în dezbaterea europeană” (Victor Boştinaru – eurodeputat din grupul socialiştilor şi democraţilor europeni, octombrie 2011 – ianuarie 2012). Cei care doresc să înţeleagă anumite aspecte  geologice-tehnice, le recomand capitolul „Perspectiva geologului asupra  exploatării miniere de la Roşia Montană” (J. Andrei în antologia sus-menţionată).

         Propunerile privind dezvoltarea programului „Aurul Roşiei Montane şi Buciumelor”, în cursul anului curent  vor fi prezentate în memoriul temei respective.

Responsabili: ing. Justin Andrei şi prof. dr. Gheorghe Popescu, preşedinte de onoare al Societăţii de Geologie Economică a României.

3. ”Program de cercetări geofizice şi geologice în vederea valorificării complete a unor zăcăminte de tip porphyry copper sau gold copper porphyry.”

Responsabili: ing. Justin Andrei şi prof. dr. Gheorghe Popescu, preşedinte de onoare al Societăţii de Geologie Economică a României.

4. Cercetări geofizice-geologice în vederea utilizării energiei geotermale în varianta roci uscate „fierbinţi” la obiective din judeţele : Arad, Timiş, Dolj şi Braşov.

Responsabili : ing. Justin Andrei şi prof. dr. Crişan Demetrescu m.c. al Academiei Române.

5. Studii geologice şi geofizice în vederea analizării impactului asupra mediului a unor eventuale exploatări a gazelor de şist din Dobrogea de Sud şi din teritoriile limitrofe.

Responsabili: ing. Justin Andrei şi dr. ing. Adalbert Baltres.

         În continuare voi prezenta în mod succint obiectivele celor cinci propuneri de teme de cercetare.

         Amănuntele de ordin geofizic şi geologic pot fi consultate în „Profesiune de credinţă. Studiu de caz”, autor Justin Andrei, apărut în „Cotidianul” din 15 aprilie 2013, „Scrisoare deschisă adresată Excelenţei Sale Victor Ponta, primul ministru al Guvernului României („Cotidianul” din 13 mai 2013), autor Justin Andrei, „New prospects for hidrocarbon deposits within East Carpathians and their proximal forland. Some recomandations for prospecting methodology”, autori Justin Andrei, Cristina Dumitrică (2013)  etc..

1. Prognoze pentru hidrocarburi în România. Metodologii de investigare

         Tema se va desfăşura pe patru ani, în primul (2013 – tr. I 2014) realizându-se o prognoză la scara întregii ţări. În subsidiar, această temă are în vedere formarea de tineri cercetători geologi şi geofizicieni cu abilităţi în domeniile prognozei pentru hidrocarburi şi ingineriei de zăcământ.

1.1. Perspective de gaze naturale

  Zonele de perspectivă majoră sunt, în ordinea importanţei, următoarele:

– platoul continental al Mării Negre

– bazinul Transilvaniei

– Depresiunea Pralea – Focşani, flancul estic al avanfosei externe dintre râul Trotuş şi râul Buzău

1.1.1. Platoul continental al Mării Negre

         Perspective pentru gaze naturale cu totul remarcabile sunt asociate tafrolitului bazic terţiar Nord-Est Pontic. Tafrolitul este o structura magmatică intrusivă de extindere regională pusă în loc într-un graben (zonă scufundată mărginită de falii). În profunzime, la partea inferioară a tafrolitului, la mii de metri adâncime, se pune în loc un corp magmatic intrusiv clasic. Spre suprafaţă, cuvertura sedimentară este împănată cu pânze intrusive legate între ele pe verticală cu corpuri de mici dimensiuni (Andrei et al. comunicare din 26 mai 2011 la Institutul Geologic al României). Acest tafrolit determină un maxim gravimetric regional care în sectorul românesc se extinde pe aproape 10.000 km.p. şi are o intensitate de peste 60 mgal. Pe partea sa central-nordică este prezent un maxim de flux termic de peste 90 mW/m.p. Nu este asociat cu anomalii magnetice semnificative, ceea ce dovedeşte că magma bazică nu a fost oxidată, atomii de Fe intrând în reţeaua silicatilor. De aici a rezultat o creştere importantă a densităţii rocilor bazice respective.

         În comunicarea din 26 mai 2011, intitulată „Structura preaustrică a platoului continental al Mării Negre, precum şi cea a tafrolitului bazic terţiar Nord-Vest Pontic, deduse din date geofizice. Implicaţii geostructurale crustale şi  prognostice pentru hidrocarburi”, se menţionează pentru prima dată în literatura de specialitate existenţa tafrolitului bazic terţiar, pe care în continuare îl vom denumi Murgoci – Gubkin.

         În această comunicare s-a menţionat că structurile brahianticlinale din acoperişul tafrolitului conturate prin prospecţiuni seismice 2D şi verificate cu câte un foraj conţin gaze (domurile Cobălcescu, Doina şi Ana). Nu s-au făcut analize specifice, dar autorii consideră că trebuie să fie gaze termogene, datorită energiei calorice degajată de tafrolitul subiacent.

         Opt luni mai târziu, în ianuarie 2012, consorţiul OMV Petrom – Exxon Mobil a emis primul comunicat în care s-a menţionat că spre partea de nord a blocului 15 Neptun a fost identificat un foarte mare zăcământ de gaze naturale cu un volum cuprins între 42 – 84 miliarde metri cubi, la o adâncime de aproximativ 3000 m, izobata fundului mării fiind de 940 m. Câteva săptămâni mai târziu, preşedintele Traian Băsescu a vizitat staful consorţiului, după care a declarat că rezerva posibilă ar putea fi de 119 miliarde metri cubi (cifrele le cităm din memorie). Mai menţionăm că în zona zăcământului de gaze naturale respectiv în urma cercetărilor întreprinse de către Geo Eco Mar (Panin, Ion, 2007) au fost identificaţi la adâncimi izobatice mai mari de 700 m, metanhidrati prin carotaje între 0 – 5 m sub fundul mării. Prezenţa acestor metanhidrati atestă că în adâncime este prezent un mare zăcământ de gaze naturale. Imaginile gravimetrice satelitare şi marine (Sava, 1985, Sava, 1998) atestă că zăcământul respectiv este plasat în vecinătatea externă a tafrolitului Murgoci – Gubkin. Pe de altă parte, investigaţiile seismice realizate în secolul trecut  denotă că în aria respectivă formaţiunile oligocene în faciesul stratelor de Maicop ating o grosime importantă (Moroşanu, 2007). Stratele de Maicop sunt o formaţiune generatoare de hidrocarburi.

         Pe 25 iunie 2013, consorţiul OMV Petrom – Exxon Mobil a emis un comunicat prin care face cunoscut că în blocul 15 Neptun au realizat deja prospecţiuni seismice 3D pe o arie de 5000 m.p. (circa 70 % din aria blocului). În zona median-nordică a blocului 15 Neptun corelarea datelor gravimetrice cu cele seismice 2D menţionate de către dr. Ion Moroşanu permite aprecierea cu o largă aproximaţie că prognoza de rezerve este de minimum 500 miliarde m.c. de gaze naturale.

         În asemenea condiţii nu mai avem nevoie de răposata conducta Nabucco, nici de importuri de gaze naturale. Singurul mare impediment este timpul. Pentru valorificarea acestor uriaşe zăcăminte de gaze naturale, baza de depozitare pe uscat va fi probabil la nord de portul Midia, în capătul ramurii nordice a canalului Dunăre – Marea Neagră, unde şi construcţiile turistice sunt mai rare. Tot aici se poate construi şi uzina de lichefiere a gazelor naturale. Dar distanţa medie între capul Midia şi zăcămintele de gaze naturale din blocul 15 Neptun, precum şi din câteva blocuri adiacente  este de aproximativ 165 km. Pentru realizarea acestui proiect gigant de valorificare a zăcămintelor de gaze naturale respective  este greu de admis că se va putea finaliza mai devreme de 2020. Deci, pentru a nu mai importa gaze naturale în viitorii 1-2 ani, România trebuie să dea în exploatare alte zăcăminte noi.

         În continuare vom arăta că aceste zăcăminte noi de gaze naturale se plasează în bazinul Transilvaniei, iar în subsidiar pe flancul estic al avanfosei externe a Carpaţilor Orientali (depresiunea Pralea – Focşani). Aici este în curs de explorare cu un foraj domul Fitioneşti – Trotuşanu (forajul 1 Kaz Munai Gaz Fitioneşti).

 1.1.2.Bazinul Transilvaniei

         De  peste un secol, din 1908, se exploatează celebrele domuri gazeifere din partea centrală a bazinului Transilvaniei.Acestea sunt structuri atectonice, formate datorită alunecării stratului de sare badeniana din spinarea tufului de Dej spre centrul bazinului. Au rezultat structuri izometrice incipient diapire, cu înclinări în general mai mici de 6-10 grade şi cu diametre ce depăşesc rar 25 km. Fiind structuri atectonice, domurile nu sunt afectate de falii. Formaţiunile nisipoase purtătoare de gaze sunt de vârstă în special sarmaţian inferioară (formaţiunea cu gaze). Uneori, în această formaţiune  se remarcă variaţii de facies, care fac posibile acumulări de gaze şi în inelele sinclinale din jurul domurilor.     Depistarea unor asemenea acumulări se poate realiza cu ajutorul tehnicilor seismice actuale.

         Descoperirea de noi zăcăminte de gaze naturale cu potenţial economic foarte mare  este legată de prezenţa unor aliniamente de cute diapire, uneori sarea formând stâlpi cu străpungere până la suprafaţă. S-au identificat aliniamente diapire spre rama de vest şi de est a bazinului. Acolo unde aceste structuri diapire sunt deversate spre centrul bazinului se formează capcane tectonice optime pentru zăcăminte majore de gaze naturale. Asemenea diapire deversate spre centrul bazinului Transilvaniei  par să fie mai importante în partea de nord a aliniamentului estic Şieu Sânt – Brâncoveneşti – Praid – Corund (aproximativ 70 km), în special în segmentul Bârla – Brâncoveneşti   (29 km). În acest segment, stâlpii de sare aflorati sunt relativ frecvenţi şi, cum am mai menţionat, sistemul este continuu faliat.

         Primul aliniament diapir, adesea faliat pe flancuri, pus în evidenţă de către R.A.G.N. Romgaz, prin prospecţiuni seismice 2D şi ulterior verificat prin foraje, se întinde pe aproximativ 50 km pe direcţia Veseud – Ghijasa – Ruşi – Sorostin – Cenade (Coltoi 2011, teza de doctorat). Pentru darea în exploatare a acestui aliniament  se preconizează efectuarea unor prospecţiuni seismice 3D, care deocamdată nu s-au realizat. Sistemul diapir care bordează în special spre vest şi est zona cu domuri gazeifere din bazinul Transilvaniei  însumează, împreună cu o serie de apofize de pe aliniamentul estic, 282 km. Segmentul Veseud – Ruşi – Cenade reprezintă deci aproximativ 18 % din lungimea întregului sistem.

         În consecinţă, prognoza de rezerve de gaze naturale de la Veseud la Corund este de 5,7 ori mai mare decât rezerva calculată de R.A.G.N. Romgaz pentru aliniamentul Veseud – Ruşi – Cenade.

         Pentru darea în exploatare în maximum doi ani a aliniamentului diapir deversat şi faliat, longitudinal şi transversal, Bârla – Brâncoveneşti, trebuie executate prospecţiuni gravimetrice de detaliu  (15 staţii / km.p.), pedogeochimice pentru hidrocarburi gazoase şi CO 2 şi seismice 2D, cu detalieri 3D în sectoarele cele mai favorabile.

Evident, pentru a respecta termenul de doi ani  trebuie schimbat ritmul de prospectare.

         La sud de Corund, anticlinalele diapire cu sare badeniana sunt mascate de formaţiunea vulcano-sedimentară neogenă. La nord de munţii Persani apar două structuri (Mercheasa şi Caţa), care străpung în zona axială formaţiunea vulcano-sedimentară andezitică. Zona respectivă este parţial prospectată seismic (Schultz, 2007), dar noi nu dispunem de datele respective.

1.1.2.1. Perspective pentru acumulări de ţiţei

         Cu aproximativ 15 ani în urmă, compania Shell şi R.N.G.N. „Romgaz”  au executat ample lucrări geofizice în partea central-nordică a bazinului Transilvaniei, unde  în fundament sunt prezente ofiolitele triasic-jurasice (Dacidele transilvane, ramura estică a Vardaridelor). Aceste cercetări au avut în vedere identificarea unor formaţiuni oligocene în facies disodile-kliva, respectiv roci generatoare, protectoare şi gazdă a unor zăcăminte de ţiţei. Asemenea speranţe erau legate de prezenţa discontinuă la zi a formaţiunilor oligocene în partea de est a bazinului Transilvaniei, de la Bistriţa până în culoarul Vlădeni pe la est de aliniamentul diapir oriental, precum şi în unele foraje de pe acest traseu. Complexul de investigaţii geofizice şi geologice nu au identificat prezenţa formaţiunilor oligocene, dar chiar dacă ar fi făcut-o acestea nu puteau conţine acumulări de ţiţei, într-o arie în care fluxul geotermic prezintă valori mai mici de 40 mW/m.p. Compania Shell nu a sesizat această imposibilitate, deci nu a stăpânit principiile sinergismului geonomic şi ale strategiei geoeconomice.

         La est de aliniamentul diapir oriental al bazinului Transilvaniei, vecinătatea lanţului eruptiv neogen al Carpaţilor Orientali determină o crestere accentuată a fluxului geotermic până la valori de 80-100 mW/m.p. În acest fel, rocile oligocene şi cele lutitice ceva mai noi se plasează în fereastra de generare a ţiţeiului. O excepţie o constituie formaţiunile sus-menţionate din sectorul Bistriţa-munţii Bârgău, unde, datorită poziţiei subiacente a pânzei transilvane care are fruntea la Breaza (bazinul superior al râului Moldova), fluxul geotermic are valori  doar de 50-60 mW/m.p..

         O analiză substanţială a perspectivelor de ţiţei o datorăm regretatului prof. dr. Mircea Pauca (Ciupagea et al. 1970). În primul rând se menţionează că pe rama de nord şi de nord-est a bazinului Transilvaniei au fost identificate acumulări de ţiţei. Cele mai vechi apar in formaţiunea argilelor vărgate inferioare (paleocene) de la Jibou, care inainte de Primul Război Mondial au fost chiar exploatate pentru ţiţei si parafină. Apoi, la Vima Mică, la sud de cristalinul de Preluca, au fost identificate acumulări de ţiţei în calcare eocene. Tot în partea de nord a bazinului Transilvaniei, în sonda de la Telciu au fost intâlnite în depozite burdigaliene alături de acumulări de gaz metan cu puritate foarte mare şi gaze cu cifra octanică mare (etan, butan, propan, izobutan) care cumulează în medie un procent de aproximativ 2%. În sfârşit, într-o sondă de pe flancul diapirului de la Paraid a fost identificat în Badenian gaz metan cu 16 g gazolină la m.c..

         Analizând rocile cu potenţial de a genera ţiţei, autorul sus-menţionat opiniază că în afară de cele oligocene trebuie avute în vedere şi formaţiunile predominant lutitice burdigaliene (strate de Salva). În nord-estul bazinului sunt foarte groase (800-900 m) dar, spre sud în culoarul Vlădeni au acelaşi caracter predominant lutic, dar  nu depăşesc 80 m.

         Având în vedere cele semnalate recomandăm prospectarea ariei de la est de aliniamentul diapir oriental al bazinului Transilvaniei.

         Propunem executarea de prospecţiuni gravimetrice (15 staţii / km.p.), urmate de seismică 2D, iar în final investigaţii pedogeochimice pentru elementele Ni, V, indicatoare pentru ţiţei. Investigaţiile pedogeocomice vor fi realizate aproximativ perpendicular pe fracturile longitudinale şi transversale identificate prin prospecţiuni geologice, gravimetrice şi seismice 2D. De asemenea, se va analiza atent pe diagrafiile geofizice ale sondelor litologia de amănunt a stratelor de Salva cu extindere spre culoarul Vlădeni. Concomitent, Institutul Geologic al României va definitiva in zona Bistriţa – Vlădeni foile de hartă geologică naţională la scară 1:50.000. Tot acest program va încerca să rezolve problema prezenţei unor zăcăminte de ţiţei in bazinul Transilvaniei, care preocupă pe specialişti de peste 60 ani.

1.1.3. Depresiunea Pralea – Focşani (flancul estic platformic al avanfosei externe, între râurile Trotuş si Buzău)

         Această depresiune colmatată cu formaţiuni kossovian – pleistocen  inferioare, prezintă structuri brahianticlinale cu gaze naturale în special în formaţiunile terigene  ponţiene. Majoritatea acestor zăcăminte (Balta Albă, Ghergheasa, Boldu, Bobocu  etc.) sunt localizate în vecinătatea nordică a râului Buzău.

         Recent (Damian, 2012) s-a atras atenţia asupra prezenţei unor structuri subcompensate, plasate în avanfosa externă în apropiere de Râmnicu Sărat, care ar putea conţine acumulări importante de gaze naturale. Până în prezent, această importantă perspectivă nu a fost verificată cu foraje.

         În ultimii ani s-a atras atenţia (Andrei, 2010, Andrei et al., 2011, Andrei, Dumitrică, 2013) asupra unui dom gazeifer localizat pe pârâul Zăbrăuţi la Fitioneşti – Trotuşanu, în formaţiuni ponţiene, cu extindere probabilă în cele  sarmaţian superior – meoţiene. După datele gravimetrice şi magnetice confruntate cu rezultatele forajului de la Moviliţa, diametrul probabil al domului gazeifer este de aproximativ 3,6 km, iar înălţimea de cel puţin 0,7 – 0,9 km. De câteva luni, compania Rompetrol sapă la Fitioneşti primul foraj de explorare (sonda 1 Kaz Munai Gaz). Zăcământul de la Fitioneşti este plasat la aproximativ 10 km vest de magistrala de gaze Ucraina – Bucureşti. În zona Mărăşeşti – Panciu – Boloteşti, datele gravimetrice şi magnetice sugerează posibilitatea existenţei unor structuri asemănătoare.

1.2. Perspective de ţiţei

  Zonele de perspectivă majoră sunt, în ordinea importanţei, următoarele :

– aria principală de geneză a hidrocarburilor valahă

– platoul continental al Mării Negre

– aria principală de geneză a hidrocarburilor moldavă 

1.2.1. Aria principală de geneză a hidrocarburilor valahă

         Conform ultimelor cercetări (Andrei, 2010 a+b, Andrei, Dumitrică, 2013), această arie de perspectivă principală se întinde din bazinul superior al Râmnicului Sărat, până pe interfluviul Argeş – Dâmboviţa (planşa 1).

         În lucrările sus-menţionate s-a arătat că în aria de perspectivă principală valahă sunt localizate cele mai importante zăcăminte de hidrocarburi din România, în primul rând aliniamentul de anticlinale diapire Ţintea, Băicoi, Floreşti, Filipeşti, Moreni, Gura–Ocniţei, Răzvad, Viforîta, Teiş, (45 km). Acestea au acumulat cel mai mare volum de rezerve din aria extracarpatică, astfel încât au fost încadrate în categoria „Zăcămintelor gigant” (Paraschiv, 1975). O altă structură purtătoare de hidrocarburi gigantică este megaanticlinalul Berca – Arbănaşi. Acesta cu prelungirea sa sudică (cunoscută) şi nordică (încă nedescoperită) însumează 33 km. În plus, cel puţin în segmentul central al Platformei Moesice (Slatina – Bucureşti), zăcămintele de hidrocarburi, aproape exclusiv de ţiţei, au migrat spre sud din avanfosa Carpaţilor Orientali, în special pe un amplu sistem de paleovăi îngropat în baza formaţiunilor neogene, care constituie reţeaua hidrografică a Paleoargeşului, Frontul de migraţie respectiv a fost barat de un sistem de falii normale sintetice si antitetice, cu o orientare aproximativ est – vest.

         Analizele ţiţeiului din colectoarele meoţiene, ponţiene, daciene şi romaniene, realizate de Anton (1973, după Paraschiv, 1975) au demonstrat că sursa acestora o reprezintă marnele ponţiene. Din acest motiv, formaţiunile de sub discordanţa din baza Meoţianului nu au mai fost explorate sistematic. Din puţinele foraje adânci săpate pe aliniamentul diapir major Ţintea-Moreni-Teiş  se ştia că sub discordanţa din baza Meoţianului apare de obicei Burdigalianul superior (fostul Helveţian), mai rar Sarmaţianul. Burdigalianul inferior (strate de Cornu şi conglomerate de Brebu) au în bază sarea de vârstă burdigalian inferioară, sub care s-a interceptat la Moreni formaţiuni oligocene în faciesul stratelor de Pucioasa. În plus, de peste un secol se ştie că formaţiunile din flancul sudic al aliniamentului diapir major sunt mai coborâte (la sud de stâlpul de sare) decât cele din flancul nordic, cu aproximativ 1.300-1.700 m. Această remarcabilă încălecare corespunde în adâncime frunţii pânzei cutelor marginale (Andrei, Dumitrică, 2013).

         Dar cum evoluează spre nord-est, spre Valea Buzăului, zăcământul „gigant” de țiței Teiș-Moreni-Țintea? Hărțile geologice nu ne folosesc, deoarece formațiunile avanfosei interne de vârstă badenian superioară-pleistocen inferioară, în special sub forma unor largi sinclinale, maschează aproape total pânzele moldavidice externe (de Tarcău, a cutelor marginale și subcarpatică) subiacente.

         În schimb, imaginile gravimetrice reziduale (Airinei, 1964) evidențiază că la nord de Păcureți apare o bandă continuă de minime gravimetrice, cu o lățime de aproximativ 4 km și cu intensități remarcabile, până la Pătârlagele în Valea Buzăului, pe o distanță de 51 km, determinate de stâlpi de sare diapiră. Avem de-a face cu un nou zăcământ de țiței „gigant”? Este posibil. Răspunsul îl vom primi de la viitoarele prospecțiuni seismice 2D și 3D. La vest de meridianul Păcureți, banda de minime gravimetrice reziduale evoluează în mod sigmoidal, cu schimbări bruște de direcție, spre Vitioara-Poiana Vărbilău (aproximativ 13 km), fiind evident că rețeaua de profile gravimetrice practicată nu a avut desimea necesară, mai ales în condițiile geologice date. La est-nord-est de Pătârlagele, criteriul gravimetric, care se dovedește extrem de eficace, nu poate fi folosit deoarece din bazinul median al Buzăului până în cel superior al Râmnicului Sărat  nu s-au executat prospecțiuni de detaliu.

         În ceea ce privește perspectivele pentru țiței ale aliniamentului diapir major Teiș-Moreni-Țintea sub discordanța din baza Meoțianului, trebuie să precizăm în primul rând care sunt formațiunile generatoare. Acestea sunt reprezentate de lutitele slab bituminoase oligocene în facies de Pucioasa, precum și, așa cum a arătat prof. Ludovic Mrazec, de stratele de Cornu din Burdigalianul inferior. Ca atare, în suita oligocen-burdigaliană determinată de

stâlpi de sare diapiră s-au putut forma zăcăminte de țiței de mare importanță economică. Localizarea acestora pe întreg aliniamentul diapirului major Țintea-Moreni-Teiș  se va face prin prospecțiuni seismice 3D. De doi ani, OMV Petrom a început asemenea prospecțiuni la Moreni.

         Înainte de a încheia această prezentare, țin să menționez că încă de la finele secolului XIX s-a exploatat prin puțuri miniere țițeiul degazeificat din colectoarele  romaniene de la Moreni, din flancul sudic al diapirului, stratele respective fiind ușor răsturnate. Dimensiunile acestor formațiuni sunt importante, respectiv 19 km lungime, iar grosimea (în realitate adâncimea) 600 de metrii.

         Sectorul respectiv este concesionat de IMV Petrom. Deși resursele de țiței respective sunt foarte mari, putând fi exploatate la 15 orizonturi din multe puțuri de extracție săpate până la adâncimea de 400 m, fiecare galerie fiind prevăzută cu găuri de sonde săpate în poziții suborizontale, compania respectivă nu vrea să se implice într-un asemenea program. Noi considerăm că au perfectă dreptate, deoarece la Moreni și în ariile adiacente trebuie să se organizeze un enorm combinat minier, de talia celui din Valea Jiului. Dar acest combinat minier va absorbi toți minerii din Valea Jiului proveniți din Moldova (majoritatea minerilor din Vale) șomeri sau pe cale să devină, căutându-și de lucru pe unde pot, dar mai ales în străinătate. Unii dintre ei au redevenit șomeri și prin țările Uniunii Europene. Prin urmare, toți se vor întoarce în România unde vor redeveni mineri în vecinătatea locurilor lor natale. Combinatul minier respectiv va prelua în exploatare și minele deja amenajate de la Buștenari și Zemeș, care există, dar care sunt folosite ca spații de depozitare.

         Nu mai reluăm uriașele perspective de țiței cu sorginte în „aria principală de geneză a hidrocarburilor valahă” din:

–         Sistemul de cute diapire dintre bazinul median al râului Buzău și cu cel superior al Râmnicului Sărat (Andrei, Dumitrică, 2013);

–         Flancul estic scufundat al liniei subcarpatice/pericarpatice din vecinătatea estică a megaanticlinalului Berca-Arbănași (Andrei, Dumitrică, 2013);

–         Calcarele recifale jurasice superioare-cretacice inferioare, uneori carstificate, din zona centrală și în special estică a Platformei Moesice (Damian, 2011).

–         Toate aceste obiective majore sunt alte surse de creștere a producției de țiței a României și de creare a mii de locuri de muncă. 

1.2.2. Platoul continental al Mării Negre

         Din prima generație de foraje săpate pe Marea Neagră  au fost și două plasate în zona centrală a blocului 1 în antrepriza OMV Petrom. Ne referim la anticlinalul faliat „Jupiter” cu depozite oligocene în sinclinalul încălecat de această structură cu vergență nordică.  Perspectivele par modeste.

         În schimb, în blocul XV Neptun, la o anumită distanță de conturul extern al tafrolitului Murgoci – Gubkin, prin scăderea efectului caloric al acestuia, se intră în fereastra de generare a țițeiului. În condițiile prezenței unui oligocen în faciesul stratelor de Maicop, cu o grosime mare crescătoare spre est, toate capcanele tectonice sau stratigrafice puse în evidență de prospecțiunile seismice 3D în curs de prelucrare vor putea fi suspectate de rezerve majore de țiței.  Într-o oarecare măsură, granița gaze-țiței se plasează pentru adâncimi batimetrice mai mari de 700 m acolo unde dispar „formele” de metanhidrați.

1.2.3. Aria de perspectivă principală moldavă

         Vom trata și perspectivele de țiței ale acestei arii plasată între cele două falii majore, cea a Bistriței si cea a Trotușului, în mod concis, deoarece au făcut  obiectul unui amplu studiu recent (Andrei, Dumitrică, 2013). Aceste perspective, foarte importante, sunt localizate în zone acoperite de structuri care nu permit observație geologică directă cum ar fi: bazinul Comănești, cuvertura mezozoică și terțiară presarmațian mediu a Platformei Europei Centrale, pânza subcarpatică  etc. (Andrei, Dumitrică, 2013). Subliniem rolul deosebit jucat de fractura majoră Salca-Barsănești în distribuția zăcămintelor de țiței din această arie, în special în cazul cuverturii sedimentare a Platformei Europei Centrale (Andrei, Dumitrică, 2013).

1.3. Îmbunătățirea gradului de recuperare a țițeiului din zăcămintele pe cale de epuizare 

         Fiind o problemă care depăsește nivelul tehnic al autorului principal îi dau cuvântul domnului prof. dr. ing. Stefan Traian Mocuța, director general al Institutului de Cercetări și Proiectări pentru Petrol și Gaze de la Campina, în perioada 1990-2004. 

1.4.Problema gazelor de șist din România

         Relativ recent, compania Chevron România a contractat de la Agenția Națională pentru Resurse Minerale  trei blocuri în Dobrogea de Sud, precum și blocul Bârlad, dreptul de a face prospecțiuni și exploatări pentru gaze de șist. Perspectivele pentru gaze de șist în Dobrogea de Sud sunt bune, iar în blocul Vama Veche deosebit de bune pe o bandă orientată nord-sud, plasată la 15 km vest de Mangalia și care se dezvoltă și pe teritoriul Bulgariei.

         Principala arie de perspectivă din România este dispusă pe o elipsă cu axa mare între Cernavodă și Ianca (100 km) axa mică (35 km) suprapunându-se pe cursul final al Ialomiței.

         Cea de-a treia zonă de perspectivă, extinsă pe o arie foarte mare în județele Arad si Bihor, prezintă de asemenea o importanță ridicată (Mocuța et al., 2013).

         În schimb, perimetrul Bârlad unde în 2011-2013 Chevron a făcut investiții de peste 25 milioane de dolari pe lucrări de prospecțiuni seismice și gravimetrice nu prezintă nici o importanță pentru gaze de șist. Această afirmație se bazează pe faptul că în zona Bârlad lipsesc în fundamentul Platformei Scitice formațiuni siluriene care constituie sursa gazelor de șist (Visarion, Neaga et al., 1993). În plus, formațiunea generatoare de gaze de șist este totdeauna caldă  (cu valori foarte mari ale fluxului termic). În realitate, la Bârlad apar cele mai mici valori ale fluxului termic din România.

         De asemenea, pe tot segmentul Platformei Moesice dintre Drobeta-Turnu-Severin și București, rocile care puteau genera gaze de șist nu au atins maturitatea (Paraschiv, 1979) și, ca atare, nici aici nu există gaze de șist. Întrebarea care se pune cu acuitate este dacă acumularile de gaze de șist trebuie să fie prospectate și exploatate pe teritoriul României comportă un răspuns pozitiv. La a doua intrebare,  dacă există vreo urgență în exploatarea gazelor de șist cu ajutorul metodologiilor existente,  răspunsul este   să mai așteptăm.  De ce? Datorită faptului că de la inițierea prospecțiunilor la exploatarea lor trece cel puțin un deceniu. Or, motivul invocat pentru explorarea gazelor de șist este eliminarea importurilor de gaze naturale. Dar, în perspectiva creșterii rezervelor de gaze naturale ale României la niveluri uriașe, acest argument dispare. În aceste condiții, interesul României pentru exploatarea gazelor de șist va constitui o prioritate peste circa cinci decenii. Sperăm ca între timp tehnicile de exploatare a gazelor de șist vor fi mult îmbunatățite sub raportul protecției mediului inconjurător, mai ales după experiențele poloneze în pădurile mazuriene.

Ing. Justin Andrei

                            Prof. dr. ing. Stefan Traian Mocuța