Prostia ca parabolă

Sunteţi ofiţer acoperit? – întreba câte un moderator cu mintea în călcâie. Da, sunt – ar fi putut spune Robert Turcescu. Ştiţi ce ar fi urmat? Pedepsirea penală a celui care a dezvăluit un secret deconspirat, a cărui deconspirare este considerată infracţiune gravă.

Robert Turcescu a deconspirat acest secret de bunăvoie şi nu a păţit nicio urmare judiciară. Oare de ce? Pentru că bunăvoinţa lui fusese o jalnică manevră inspirată de preşedintele Băsescu spre a-l încuraja pe Ponta să-şi descarce sufletul. I-ar fi prins bine prezidenţiabilei Elena Udrea cu asemenea tâmpire politică.

Prostia moderatorilor mai sus pomeniţi şi a Băsescului are un background faimos.

Fariseii urmăreau cu mare atenţie şi îngrijorare un rabi care vindeca boli şi scotea duhuri rele din femei isterice. Vindecătorii de boli nu erau ceva neobişnuit. Credinţa vindecă, se ştia. Dar pentru exorcisme era nevoie de putere spirituală mare. Ori era vrăjitor, ori… Cu toată credinţa (rea) că aveau de-a face cu un vrăjitor, l-au întrebat pe acel rabi cu a cui putere scoate duhurile rele din oameni, nu cumva cu puterea şefului acelor duhuri?

Chiar de ar fi fost un vrăjitor acel rabi, ce răspuns credeau fariseii că vor primi? Nu erau cam prea proşti să spere că un vrăjitor ar spune: „Da, lucrez cu puterea demonilor”.

Acest fel de prostie are un chichirez de parabolă: nu o poţi înlocui cu ceva inteligent dacă nu ai bună-credinţă în tine.
Se întâmplă pe scară largă, sub ochii noştri. Politrucul de azi ştie că habar nu are nici OMS, nici altcineva mai breaz cum se răspândeşte SARS-CoV 2, dar mai ales cum se dispersează. Sunt două lucruri diferite în analiza statistică. Se răspândeşte global, dar se dispersează sub formă de pâlcuri. Asta se ştie. Dar nu se ştie de ce apar pâlcurile aici, nu şi acolo (unde sunt toate condiţiile de aici).

Ei bine, credinţa rea a politrucului este că el nu trebuie să spună niciodată „nu ştiu”. Chiar dacă nu se ştie, el ştie. La noi, acest balamuc mental este garantat de multa tradiţie a vanităţilor.

Habar n-avem dacă pieţele sunt formatoare de dispersie de pâlc a virusului, dar le propunem (noi, specialiştii) ca să aibă politrucul ceea ce ne cere. Altminteri, ne ceartă, ne suspectează, ne demite. Îi dăm pieţele acum. Vrea ţapi ispăşitori. Nu-i dăm ceva de pe la unele corporaţii. Doamne fereşte! Nu-i dăm nimic de pe la malluri. Piei, drace!

Dacă o să mai vrea nişte ţapi, îi dăm şi petrecerile de familie. Dacă tot nu se satură, îi dăm azilurile de bătrâni, şcolile de corecţie, creşele de copii, orice, dar nu cumva să fie dintr-o zonă care l-ar încurca prea mult la alegeri.