Poetul Ioan Vieru trăieşte de ceva vreme un coşmar. Nu e doar „dezintegrarea morală” a unei ţări, cum scria mai ieri în „Cotidianul”, generic vorbind, ci în mod concret, e vorba despre riscul dezintegrării unei reviste literare de înaltă ţinută, care a făcut istorie, imediat după căderea comunismului în 1989: „Contrapunct”.
Aici au semnat de la bun început toţi optzeciştii reprezentativi, aici şi-a făcut debutul de ex. H.-R. Patapievici, care mai apoi a devenit personajul atât de controversat de azi, aici eram coleg de editoriale cu Ion Stratan, Elena Ştefoi, Mircea Nedelciu, Hanibal Stănciulescu, Liviu Ioan Stoiciu, Ion Bogdan Lefter, Mircea Cărtarescu şi mulţi alţii. Ioan Vieru conduce şi azi această revistă, ca un fel de ultim mohican. Numai că, de câţiva ani, el duce un război, mai mult sau mai puţin surd, cu confraţii noştri de la sediul Uniunii Scriitorilor, pentru a-şi apăra micul birou redacţional din Casa Vernescu. Nu cunosc povestea decât din auzite (chiar ieri seară mi-a telefonat pe tema asta, era extrem de dezamăgit, mi s-a părut chiar speriat, ceea ce mi-a produs un frison pe şira spinării, ca pe vremuri când ne erau ascultate telefoanele de securitate), dar mă gândesc că o cât de mică solidaritate cu poetul Ioan Vieru n-ar strica pentru toţi scriitorii.
Pentru îndrăzneala de a-şi apăra sediul şi revista, mi-a spus că a fost ameninţat cu excluderea din USR. Dacă e adevărată enormitatea, de-abia aici întrezăresc un germene al renaşterii monstrului comunist, cu faţă „umană”, la distanţa de 24 de ani de la căderea dictaturii ceauşiste. Ca să fiu cât se poate de corect, spun acum aici că, poate, e doar o exagerare, poate că e doar vocea uneia dintre părţi. După ce vom asculta şi vocea a doua, vom şti care este adevărul. Şi dacă poetul Ioan Vieru este în pericol real, trebuie să strângem rândurile, să facem ceva pentru a sprijini proiectul său, persoana sa publică, care, deşi nu este altceva decât o luptă donquijotescă cu morile de vânt, este totuşi o luptă pentru apărarea drepturilor unei democraţii cucerite cu sânge (da, chiar aşa!) în decembrie ’89.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.