Psihiatru, despre efectul Ro-Alert: De la avertizare necesară la anxietate socială

Pentru un om cu anxietate, cu atacuri de panică sau cu vulnerabilitate la stres, aceste „declanşatoare repetate” nu rămân neutre, ci pot genera atacuri de panică nocturne, hipervigilenţă pe parcursul zilei, senzaţia de pericol difuz, fără obiect clar, mai arată medicul.

Psihiatrul consideră, de asemenea, că o societate expusă „constant” la „tonuri apocaliptice îşi scade pragul de toleranţă la disconfort”.

„Să îmi sară inima din piept”

„M-a trezit la 5 dimineaţa un sunet strident de RoAlert. Să îmi sară inima din piept. Mesaj de avertizare meteo…. afară – linişte. O palmă de zăpadă aşezată cuminte peste noapte. La ora 7, încă unul un RoAlert. Şi m-am întrebat: când am început să ne speriem de iarnă?

Acum 20–30 de ani, o ninsoare ca aceasta era pur şi simplu … iarnă.

Drumuri curăţate mai greu, poate o întârziere, poate o zi în care lucrurile mergeau mai încet, dar nu era trăită ca un pericol iminent. Astăzi, înainte să vedem fulgii, auzim alarma”, afirmă Cristian Paparau, medic psihiatru şi profesor universitar în Bucureşti, într-un mesaj intitulat „Când alerta devine mai puternică decât evenimentul în sine”.

Corpul reacționează ca în faţa unui pericol real

„Amigdala nu face diferenţa între «pericol major» şi «posibil inconvenient». Corpul reacţionează la sunet, nu la cantitatea de zăpadă. Creşte ritmul cardiac, creşte tensiunea arterială, se eliberează cortizol, somnul se fragmentează”, explică medicul.

Din punct de vedere psihiatric, fiecare „alertă stridentă” activează în creier exact acelaşi sistem care se activează în faţa unui pericol real, spune acesta.

„Nu zăpada provoacă atacul de panică, percepţia pericolului iminent o face”, afirmă Paparau.

Magazine golite preventiv, un fenomen

Medicul mai spune că, în acelaşi timp, apare „fenomenul colectiv”, cu „magazine golite preventiv”.

Oameni  cumpără apă şi conserve pentru „două zile de ninsoare moderată”, dar şi cu mesaje „alarmiste redistribuite în lanţ”.

(…)pentru că alerta ne-a activat frica. Frica este contagioasă, mai contagioasă decât gripa”, completează medicul.

„Oboseala de alarmă”

Psihiatrul afirmă că există şi un efect despre care se vorbeşte „prea puţin”, şi anume, „oboseala de alarmă”.

„Când suntem expuşi frecvent la mesaje de urgenţă pentru situaţii gestionabile, sistemul nostru psihic fie rămâne într-o tensiune constantă.

Fie începe să ignore alertele, iar într-o zi, când pericolul va fi cu adevărat major, reacţia poate fi întârziată.

Cred în prevenţie, cred în necesitatea avertizării, însă cred şi în proporţionalitate şi raţional”, explică medicul.

„Iarna înseamnă zăpadă, vara înseamnă căldură, toamna înseamnă ploaie. Nu orice inconvenient este o catastrofă, nu orice ninsoare este un dezastru.

Poate că nu trăim vremuri mai periculoase, poate că trăim vremuri în care sunetul alarmei a devenit mai puternic decât evenimentul în sine. Şi poate că sănătatea mintală colectivă are nevoie, uneori, nu de o alertă în plus… ci de puţină linişte”, conchide psihiatrul.