Unul din cele mai bune sisteme medicale din lumea de ieri era în Lombardia. Nu era însă pregătit pentru un război virusulogic mondial. La fel, sistemul medical din SUA.
Întotdeauna, după Napoleon, s-a spus că generalii războiului de azi sunt pregătiţi, de fapt, pentru războiul de ieri, dar nu şi pentru cel de azi.
Cine s-ar fi gândit că va veni un război în care medicii au a fi generali mai importanţi decât cei ai rachetelor, tunurilor etc.?
Cine s-ar fi gândit, ieri, că ne vom izola în case ca să nu ne infectăm, dar ar putea veni un val de aer prăfos (tot asiatic) care ar putea purta virusul pe particulele sale şi ne va găsi până şi în gaură de şarpe?
SUA, iată, au depăşit China în privinţa numărului de infectări confirmate şi ne aflăm departe de posibilitatea aplicării soluţiei Wuhan acolo, deşi puterea militară a americanilor de a o aplica ar fi la fel de eficientă. N-ar fi aplicabilă din raţiuni economice.
Întrebarea tulburătoare ce apare acum este următoarea: vor ajunge oare SUA în faţa necesităţii de a aplica soluţia Wuhan câtă vreme soluţia Coreea de Sud (testări în masă) n-a putut fi aplicată?
Întrebarea este înfricoşătoare, pentru că dacă SUA îşi vor închide activităţile economice pentru opt-zece săptămâni, lumea de mâine va fi alta, într-un fel total impredictibil. Pentru a relua viaţa economică, SUA vor fi obligate să pună la bătaie nu trilioane, ci zeci de trilioane de dolari, dar piaţa globală ar deveni temporar o ruină. Mare parte din omenire ar fi obligată să treacă la piaţa de troc.
Ca să nu se întâmple această cădere în trecut, SUA vor fi puse în faţa opţiunii de a accepta fatalitatea unui număr înspăimântător de mare de morţi.
Soluţia Wuhan ori cea din Coreea de Sud erau de aplicat în faza timpurie a infecţiei, şi anume în toată lumea simultan.
Dacă s-ar prăbuşi economia din SUA, ar cădea şi economia din China, care vinde enorm pe piaţa americană, apoi ar urma un domino global.
Globalizaţi suntem de multă vreme, dar conştienţa individuală a globalizării noastre abia acum se formatează. Nu putem şti, acum, cum va „fructifica” această conştienţă care devine masiv individuală.
Fac doua obeservatii personale: nu cred deloc ca cifrele livrate de oficialitatile chineze sunt reale apoi cred ca nu numai conducatorii Americii dar si cei ai altor tari vor da dovada de cinism calculat in inclinarea acului la balanta ‘numar de victime vs salvarea economica’. Aceasta in cazul ca totul se va prelungi prea mult.